Alegînd duşmanii

Publicat în Dilema Veche nr. 704 din 17-23 august 2017
Alegînd duşmanii jpeg

Nu pot să spun că-mi place Trump, dar nici ce-i fac opozanții săi deja isterizați nu-mi place. Am mai văzut asta de cîteva ori: cu cît asediul împotriva unui politician socotit „rău“ este mai îndîrjit, cu atît devine mai imoral. Nu de puține ori, imoralitatea asediatorilor ajunge să o depășească pe cea a asediatului. Scopul distrugerii politicianului „rău“ ajunge să fie suficient pentru a cauționa orice porcărie, oricît de mare, împotriva lui.

Asediul împotriva lui Donald Trump în interiorul Americii se îndîrjește pe zi ce trece. Mai toată presa grea, o bună parte a clasei politice, dar și o majoritate a cetățenilor alcătuiesc, deja, o coaliție care face orice pentru a-l demite pe Trump. Pentru mine, problema care se ridică este acest „orice“.

Am asistat, recent, la un episod care susține ce zic. Pe Twitter și Facebook (zeii prostirii noastre) a apărut un filmuleț de la Casa Albă, în care Trump este văzut cum strînge mîinile unui grup de americani care vizitau instituția cu o anume ocazie. Între ei, un copil handicapat, într-un cărucior. Copilul, încîntat, întinde mîinile către Trump, dar acesta trece de el nepăsător, conversînd cu adulții ce par zdraveni. Au izbucnit comentariile civic-umaniste specifice Facebook: Trump e un monstru! După ceva timp, Casa Albă pune pe Twitter întregul film. Cînd Trump intră în încăperea unde îl aștepta acest grup, primul la care se duce este copilul din cărucior, cu care dă mîna, schimbă cîteva vorbe, îl mîngîie și apoi se duce către ceilalți vizitatori. Filmul inițial distribuit începea de la momentul ulterior întîlnirii lui Trump cu copilul. Toți cei care scriseseră oribil împotriva lui Trump ca urmare a acestui filmuleț au trecut mai departe. Apoi, mama copilului, o femeie simplă, a spus că nici vorbă ca președintele să-i ignore copilul. Civic-umaniștii au trecut mai departe ca și cînd nimic nu s-ar fi întîmplat. Doar o scriitoare faimoasă, care, prinsă și ea de iureșul de pe Facebook, l-a făcut zob pe Trump, și-a cerut scuze mamei și cititorilor, dar nu celui pe care îl jignise. „Lasă, dom’le, oricum Trump e o bestie, așa că tot ce s-a scris e valabil“ – par a zice milioanele de antitrumpiști. Nici măcar faptul că filmulețul manipulatoriu tăiat venea de la un angajat al unui membru democrat al Congresului nu mai conta. Acolo, în opinia publică, există deja un mare public amorsat de ură împotriva lui Trump care strigă după asemenea filmulețe. Că sînt adevărate sau mincinoase e cu totul secundar. Acest imens public furios are nevoie de combustibil pentru a ține ura incandescentă, nu de adevăr…

Tot cam așa, o mașinărie uriașă a băgat în mintea planetei că Trump a conspirat cu Rusia pentru a cîștiga alegerile. Această teză, lansată încă din ultimele săptămîni ale administrației Obama, a fost credibilă din două motive: mai întîi, pentru că, în campania electorală, Trump a avut cuvinte bune despre Putin și Rusia, și apoi pentru că antipatia personală dintre Hillary Clinton și Vladimir Putin era bine cunoscută. Imediat după alegeri, a început ancheta. Mai întîi, o anchetă a Congresului. Apoi, un procuror special desemnat. Acum, totul merge la un Mare Juriu.

Urmăresc pe cît de atent mă lasă împrejurările evoluția acestei anchete. Deși cam tot ce se întîmplă în această anchetă se află imediat – mulțumită unei uluitoare scurgeri de informații către presă, ceva destul de neobișnuit în America –, nu s-a aflat de nici o probă concludentă a unei asemenea conspirații. Sîntem departe de concluzii, dar scandalul presupusei legături vinovate dintre cei doi a atins un punct care ne îndeamnă la reflecție, nu numai pentru povestea în sine, cît pentru povestea politicii în general. Se investighează, acum, o întîlnire pe care unul dintre fiii lui Trump (Donald jr.) ar fi avut-o cu un avocat rus, zice-se apropiat de Kremlin (Natalia Veselnițkaia).

Din ce știm, lucrurile s-au petrecut astfel: Veselnițkaia a transmis prin intermediari taberei Trump că ar vrea o întîlnire la vîrf pentru că are informații tari despre oameni de la Kremlin care finanțează campania lui Hillary Clinton. Tabăra Trump a acceptat propunerea și s-au dus la întîlnire oameni de la cel mai înalt nivel al campaniei: șeful de campanie Manafort, fiul lui Trump și ginerele acestuia. Destul de repede, cei trei și-au dat seama că Veselnițkaia nu are informațiile pe care s-a lăudat că le are și au încheiat discuția. Donald Trump jr. spune că Veselnițkaia vorbea în general, spunînd lucruri care nu aveau nici un sens și erau ușor de demontat. Intervievată la Moscova, Veselnițkaia spune că nu a discutat la acea întîlnire absolut nimic despre alegerile americane, scopul ei fiind acela de a discuta situația unor adopții internaționale: copii ruși adoptați de părinți americani. Totuși, simpla întîlnire ridică suspciuni. Poate că nici unul și nici celălalt nu spun adevărul. Însă, printre picăturile scandalului, cineva a ridicat o problemă de principiu: oare dacă tabăra Clinton ar fi primit o asemenea ofertă, ar fi refuzat întîlnirea? Unii zic, chiar, că așa ceva s-a și întîmplat. Republicanii spun că ar fi existat unele coordonări pe frotul antitrumpist între campania lui Hillary Clinton și guvernul ucrainean, îngrijorat că Rusia mizează pe Trump. Cum, de altfel, eram și eu, la acel moment. Democrații, firește, neagă categoric această acuzație.

Repet, nu știu ce-i adevărat și ce nu-i în tot acest episod, dar cred că putem să stăm puțin și să ne gîndim. Aici se pune problema dușmanului. Pentru tabăra lui Trump, la momentul alegerilor, dușmanul absolut era Hillary Clinton. Un dușman pentru înfrîngerea căruia merita să asculți o ofertă de colaborare din partea dușmanului țării tale. Poate că și Hillary Clinton ar fi făcut la fel, nu știu. După ce Trump a cîștigat alegerile, fără nici o îndoială, ierarhia dușmanilor săi s-a schimbat. Fapt: politica lui Trump față de Rusia numai prietenoasă nu e. În schimb, precum cîinele care latră și nu mușcă, deși a vorbit în campania electorală despre trimiterea lui Clinton la închisoare și despre numirea unui investigator special care s-o doboare pe fosta candidată, Trump nu a făcut nimic din toate acestea. Totuși, iluzia că îți poți alege dușmanii este extrem de periculoasă.

Așadar, în politica de azi, cît de departe mergi pentru a-ți învinge oponentul? Mergi pînă acolo încît ești gata să te deschizi spre dușmanii țării pentru a învinge în alegeri un compatriot? O să mă duceți la Machiavelli, presimt, doar că florentinul a scris Principele la începutul secolului al XVI-lea pentru un prinț Medici, sperînd să recapete bunăvoința puternicei familii pe care o supărase într-a-tît încît îl trimisese în exil. Sîntem, totuși, o jumătate de mileniu mai tîrziu, într-o lume democratică atît de sofisticată, cum Machiavelli nu putea nici măcar visa. Am, în general, o problemă cu citarea Principelui ca justificare pentru acțiunile politice ale oamenilor politici din democrațiile de azi. Rînduri din Principele sînt folosite, prea des, ca justificări pentru porcării, totuși, inacceptabile. Cred, sincer, că lupta politică trebuie să aibă o limită. A coopera cu inamicul rus pentru a cîștiga niște alegeri interne este, totuși, inacceptabil. Ar fi făcut oricine la fel? Nu mă îndoiesc. Și de asta mă tem, de fapt…

Foto: adevarul.ro

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.