Marius faci presupuneri, presupozitii si (sic) premonitii personale fara nicio legatura cu Adrian Marino. Dincolo de ridicolul pretentiilor emanate formal din mesajul tau, felul in care compui pseudo-explicatia mi se pare inca si mai ridicol. Tii sa spui ceva despre tine si-l folosesti pe ramolitul Marino ca pretext (cam ca si Ghinea). Important este ca ati spus amandoi ce ati tinut neaparat sa spuneti lumii despre reusind sa dati haz ridicolului. In cazul tau la proportii cosmice. Mare pacat ca nu poti tacea retroactiv, inclusiv despre "bioritmul stelar".

Cum adica "de acord"? Dorian daca inteleg eu bine sugerezi ca mesajele noastre ar trebui sa fie contabilizate intr-un soi de sistem de votare asa incat in final sa se stabileasca democratic (prin numaratoare) daca Ghinea a scris sau nu un articol bun, bland, drept, echilibrat onest si mai ales adecvat (in raport cu cititorii obisnuiti ai Dilemei) despre frustratul Marino. Lucrarea postuma a lui Marino (scrisa totusi in timpul vietii acestuia, sic) denota ce-i drept frustrare. Frustrarile in general pot fi lipsite de o motivatie reala sau pot sa fie generate de anumite circumstante precum, bunaoara, lipsa de recunoastere si cunoastere a unei anumite valori. Este desigur greu de evaluat daca nivelul la care se exprima frustrarile este, pe de o parte, intr-un acord rezonabil cu cauzele obiective care au produs acele frustrari si, pe de alta parte intr-un acord rezonabil cu cauzele subiective (nelipsite) care au contribuit la generarea acelor frustrari. Cu atat mai putin mi se pare potrivit ca aceasta evaluare sa fie facuta de Dorian sau de Ghinea care nu par a lua in considerare sau ca ar avea cunostinta despre existenta vreunui decalaj (si de anvergura acestuia) intre valoarea carturarului Marino si recunoasterea de care s-a bucurat in Romania. Uneori aprecierea corecta a propriei valori nu inseamna lipsa de modestie ci luciditate. Ca fapt divers mi se pare ca sintagma prin care-l catalogheaza cu umor pe Marin Sorescu este infinit mai inofensiva decat gestul facut de catre Marin Sorescu la aflarea vesti ca Marino a primit un premiu important pe care-l astepta si Marin Sorescu. Nu cred volumul scris de Marino si publicat, prin decizia sa, postum poate fi folosit ca baza de evaluare "a uriasei sale infatuari" de catre cei care n-au citit altceva scris de Adrian Marino in afara acestui volum. Chiar si cei care s-au aventurat sa citeasca cate ceva din scrierile lui Marino fara sa aiba calificarea necesara nu sunt indreptatiti sa creada ca pot emite judecati de valoare pertinente asupra frustrarilor lui Marino. Ne plangem (nu?) ca Romania este invadata de impostura, ca scara valorilor este rasturnata si de faptul ca la noi confuzia in a distinge intre valoare si non-valoare este la ordinea zilei, dar ni se pare firesc ca orice terchea berchea sa-si dea cu presupusul despre „alde Marino”, asa dupa ureche, pe baza faptului ca recunoscandu-i pe Plesu si pe Liiceanu ca valori si cunoscand aversiunea si (des)consideratia acestora pentru Adrian Marino putem deduce fara teama ca vom gresi considerand ca acesta din urma e un pigmeu cu care ne putem trage de sireturi. Raman la parerea ca Ghinea s-a plasat pe un palier inadecvat executand dupa ureche o anti-oda despre care a fost convins ca va suna bine in urechile potrivite si fondatoare. Marino oricum nu-l mai poate auzi acum ca nicioadata. Cartea postuma a lui Marino nu se adreseaza publicului larg ci cunoscatorilor, adica acelora capabili sa se enerveze si sa se amuze in cunostinta de cauza, citindu-i cartea. Ar trebui oare sa propun la vot aceasta opinie?

Cristian, articolul ti se pare bun, echilibrat si onest. Bun-echilibrat-si-onest. L-am recitit si sunt gata sa fac un comentariu obiectiv in cazul in care sunt capabil de asa ceva. As dori chiar sa fiu in stare sa compun un comentariu bun, echilibrat si onest. Iata: Felicitari d-lui Ghinea pentru articole si pentru claritatea ideilor exprimate. Cum vi se pare? Pentru ca desigur vi se pare. Acum sunt convins ca d-voastra, Cristian, sunteti in stare sa compuneti un comentariu bun, echilibrat si onest despre portretul Giocondei. Important ar fi sa evaluam cat de adecvat ar fi un astfel de articol (si bun, si echilibrat, si onest sau in orice alta combinatie de trei luate cate doua) pentru cititorii revistei Dilema. Sau si mai simplu de atat. Hai sa ne imaginam amandoi un individ care e capabil sa spuna urmatorul banc: "Intr-o noapte intunecoasa Måria ieste din casa si, pe intuneric, se loveste cu fofoloanca in oistea carului parcat aiurea in curte si zice: No, Ioane tu esti?" Ba mai mult sa presupunem, de dragul explicatiei, ca omul insista sa spuna bancul d-lor Plesu si Liiceanu. Ce parere ati avea d-voastra, Cristian, daca as scrie eu, dl. Goe, un articol intitulat Omul X care ne amuza , cam in nota folosita de acest Ghinea care chiar ne amuza? Cum vi s-ar parea articolul? E suficient sa fiti bun, echilibrat si onest (adica sincer). Deci?