În sfîrşit, băncile şi coşurile sînt noua modă de după cea a parcurilor cu leagăne pentru copii. Acum cîţiva ani, acestea erau la ordinea zilei, se construiau cu nemiluita, parcă în ideea de a stimula natalitatea în sector. Nimic nu pare că se poate face fără un mare hei-rup, după care (odată afacerea încheiată şi banii daţi) investiţia rămîne de izbelişte. E stilul zilelor noastre şi mai ales al cartierului nostru.
Andrei MANOLESCU | libertatea de impresie
Modernizare cu animale
Pentru a citi integral articolul,
sau
PUBLICITATE
După Corina Dumitrescu, aspiranta care şi-a trecut înnotul în propriul CV, USL a nominalizat la Ministerul Educaţiei un profesor universitar, senator PSD, cu un CV didactic şi profesional stufos, Ioan Mang. Şi acest CV are însă o problemă, descoperită de Alin Fumurescu, care a scris pe Vox Publica despre o diplomă oferită de American Biographical Institute.
citiţi
Se pare că în timpul somnului sîntem cu toţii mai înalţi cu 6 mm. Păcat că nu ne vede nimeni. (M. C.)
Capitala s-a mai procopsit cu o operă de artă: latinitatea poporului român transpusă în imaginea unui Traian nud, ataşat unei vietăţi, un simulacru de Lupoaică. Chintesenţa latinităţii: i-au plasat lupoaica şi l-au lăsat în fundul gol. (S. G.)
„Ocrotiţi vînatul!“ scrie pe nişte panouri plasate strategic la intrarea în pădure (pădurea de argint ş.a.). Înţeleg şi nu înţeleg în acelaşi timp. Cum poţi să ocroteşti ceva ce e trecut deja la categoria „vînat“? (L. V.)
citiţi 
Căutare
Lecturi intersectate
Ortografia: un fleac?
La început a fost „înnotul“. Aşa scrisese în CV dna Corina Dumitrescu, rector de universitate privată şi candidată la funcţia de ministru al Educaţiei. Presa s-a „agăţat“ de acest dublu n şi a mers pe fir, descoperind şi alte greşeli. Inclusiv un aşa-zis curs urmat la Universitatea „Standford“ care a rămas încurcat.
citiţiV-am înţeles, a spus generalul De Gaulle...
Odată consumată frumoasa şi dramatica aventură napoleoniană, cel de-al doilea imperiu colonial francez începea după 1830, odată cu progresiva cucerire a Algeriei. De la începutul secolului al XVI-lea, acest teritoriu era formal sub suzeranitatea Imperiului Otoman.
citiţiO dumirire cu Tarangul
Din cînd în cînd, îmi place să deschid la întîmplare o anume carte şi să citesc pagina care mi se deschide sub ochi. Cu unele cărţi, mă port aşa din dragoste. Le iubesc atît de mult, încît simt nevoia să le mîngîi uneori şi o fac în acest mod. De la altele, aştept provocări pentru că ştiu cît de multe lucruri spectaculoase zac în ele şi aşteaptă să fie surprinse.
citiţiBăsescu sau/şi Ponta?
„Constat cu dezamăgire absenţa dvs, ca prim-ministru al României, de la Consiliul European de la Bruxelles din aceste zile, eveniment la care participă doar preşedintele Traian Băsescu. Consider că România ar fi fost mai bine reprezentată la acest nivel, precum şi cu ocazia semnării acestui tratat interguvernamental, dacă ar fi fost prezent şi prim-ministrul în funcţie“.
citiţiSocietate
Prima putere în stat
Bombăn, de ceva timp, împotriva şcolii româneşti. Bombăn fiindcă mi se pare că reformarea ei se mişcă încet, pentru că instituţiile de învăţămînt bine dotate şi văruite sînt doar în centrele oraşelor mari, iar la periferia ţării pun în pericol viaţa copiilor, pentru că statul îi plăteşte prost pe cei care se ocupă de educaţia generaţiilor viitoare etc.
citiţiSingur/cu oameni
Pentru mine, una, singurătatea nu a fost, în mod real, o opţiune. În ciuda a ceea ce mi-au spus unii şi alţii – oameni de încredere... – despre avantajele şi valorile ei, pentru mine nu a fost o stare fericit-productivă. Şi, cu toate acestea, parcă special pentru a-mi face pe invers, în mod involuntar, am ales mereu situaţii în care să trebuiască să mă războiesc cu ea.
citiţiCartea şi bucatele
„După ce pătrunseră înăuntru, văzură atîrnat de perete un splendid portret al stăpînului lor, aşa cum îl văzuseră doar cu cîteva ceasuri mai înainte, în întreaga minunăţie a tinereţii şi a frumuseţii sale. Pe podele zăcea un mort, îmbrăcat în haine de seară, cu un cuţit împlîntat în inimă. Era gheboşat şi zbîrcit şi avea o faţă cumplit de respingătoare.“
citiţiPrima pagină în format PDF
Conectaţi-vă
Popular content
nici asa, nici altcumva
adăugat de eungen la data de 01 Mai 2010 02:05:16
Salajan e mai ingrijit si mai linistit decat alte cartiere de trista faima. Asta e un fapt cert. Maidanezii sunt chiar mai putini acolo decat in alte parti. Si acesta e un fapt cert. Problema e ca sunt concentrati pe arii inguste, in parcari dosnice, alimentati intensiv de iubitori si iubitoare varstnice si protejati eroic de acestia. Asemenea protectori sunt problema, nu bietele animale cu instincte sanatoase.
afaceri cu maidanezi
adăugat de vberliba la data de 30 Aprilie 2010 05:04:01
Cineva mi-a povestit cum o profesoara foarte respectabila facea afaceri cu piele de caini. Se pare ca pielea de caine e foarte moale si potrivita pentru facut manusi. Cainii sau doar pielea plecau in Germania. Normal ca hrana costa dar daca contribuie si iubitorul de animale atunci afacerea e chiar un chilipir.
Eu sunt de acord sa-i protejam dar sa stea in casa senatorului care a propus legea care ii protejeaza si a iubitorilor de animale.
Nu aşteptaţi! Acţionaţi!
adăugat de Marius Mistreţu la data de 29 Aprilie 2010 08:04:36
Sigur, stilistic, textul este reuşit. Însă îmi permit să risipesc astenia generală ce pluteşte în Bucureşti.
Problema maidanezilor se poate clarifica punînd bazele teoretice ale “soluţiei finale”. Cum scăpăm de maidanezi? Propunerea mea este: prin acţiune cetăţenească tenace.
Maidanezul poate fi considerat animal de companie doar în situaţia în care are un stăpîn cu acte în regulă. Responsabilitatea actelor maidanezului revine stăpînului. În toate celelalte situaţii, este o sălbăticiune, ce nu-şi are locul în ariile locuite. Orice vînător poate spune că un urs nărăvit la şeptel, sau la gunoi, e un urs mort. E valabil şi pentru maidanezi. Animalul nu poate fi niciodată subiect de drept, decît, poate, în minţile ecologiştilor radicali*.
Întrucît maidanezii acţionează pe domeniul public, responsabilitatea actelor maidanezului revine proprietarului, recte, statului/ primăriei. Logic, proprietarul (de drept natural) al maidanezului, adică statul, trebuie obligat: fie să cureţe locul, fie să educe maidanezul în sensul inocuităţii. Puteţi profita de profesia de bază a primarului Bucureştilor, pentru a pune problema în termeni de igienă publică.
Există cel puţin două clauze constituţionale ce legitimează lichidarea maidanezilor. Cea legată de dreptul la un mediu sănătos (ART. 35), şi cea care se referă la sănătatea populaţiei (ART. 34). De aici trebuie pornit.
Sunt două ministere ce pot forţa lichidarea maidanezilor. Ambele dispun de toate datele epidemiologice, de mediu**, şi despre costurile aferente reparării daunelor produse se maidanezi. Trebuie doar forţate să acţioneze. Cum? Prin presiuni, prin Avocatul Poporului, prin toate pîrghiile pe care cetăţeanul le are la dispoziţie. Dar nicio autoritate nu se va autosesiza numai citind forumuri şi bloguri. La limită, acţiunea în instanţă este calea. Dacă nu merge nici aşa, cetăţenii nu au decît să-şi facă singuri dreptate. Civilizarea nu poate veni numai de sus în jos.
Aşadar, maidanezii sunt condamnaţi la moarte, şi orice cetăţean trebuie să înţeleagă că a abandona un cîine pe domeniul public echivalează cu a-l ucide cu mîna proprie. Iar dacă s-ar opune cineva lichidării maidanezului, nu există decît două soluţii: fie “se căsătoreşte” cu acte, aşa cum, mai demult, condamnaţii la moarte puteau fi salvaţi, fie e amendat pentru împiedicarea aplicării normelor de igienă publică. La treabă!
Succes!
——————————–
* Statutul juridic al maidanezului este deocamdată parazitat de o lege contrară, cea a protecţiei animalelor, prost interpretată.
** mă refer la ariile urbane, infestate de paraziţi cu vector canin. Un studiu epidemiologic arăta că, în urma analizelor de sol din parcuri, peste 30% din probe conţineau ouă de paraziţi periculoşi pentru om.
(am preluat textul de pe blogul meu)