Studii culturale britanice la Bucureşti: interviu cu prof. Mihaela Irimia

11 iulie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

De cînd vă ocupaţi de conducerea masteratului de Studii Culturale Britanice?

Acesta a debutat la Universitatea Bucureşti după un model occidental, a fost conceput, sprijinit şi a devenit realitate cu participarea efectivă a Consiliului Britanic: primul director al masteratului, în 1994, a fost o colegă din Marea Britanie, Eve Patten; după aceea, directoratul masteratului a fost împărţit între britanici şi români. Am fost codirector cu Eve Patten, apoi cu Nigel Townson, care acum este directorul Consiliului Britanic din România. Programul a fost preluat integral de Universitatea Bucureşti, din 1996: pînă în momentul de faţă este strict al acesteia, iar director de studii este doar unul român (subsemnata). 

Ce v-a determinat să vă ocupaţi de studiile culturale, o disciplină nouă, pentru România, la vremea aceea? 

Studiile culturale sînt formate din mai multe discipline, care constituie un punct de maxim interes în cadrul Studiilor umaniste, în Occidentul european şi în SUA. Nicăieri în lumea civilizată nu se mai fac abordări strict disciplinare, de cel puţin un deceniu şi jumătate. Cele mai interesante, percutante şi savuroase intelectual sînt studiile interdisciplinare, iar studiile culturale se integrează aici. Aceasta nu înseamnă dezinteres faţă de discipline, care, prin conjuncţie, alcătuiesc şi paleta studiilor culturale, cum ar fi: antroplogie culturală, studii de identitate culturală, istoria ideilor, arte vizuale, instituţii politice, religioase… Fiecare contribuie la radiografierea în mentalul nostru individual şi colectiv a unei imagini de identitate culturală într-un spaţiu dat. De exemplu, spaţiul britanic. Astfel încît, Studiile Culturale Britanice se ocupă, pe de o parte, de caracterul britanic al unor instituţii – partide politice, religioase, arte vizuale, muzică; şi, pe de alta, de studii de identitate culturală în sine – antroplogie, istoria ideilor, istorie materială, culturală, intelectuală. Fiecare dintre acestea e altceva, dar are puncte comune cu celelalte. Este vorba de recuperarea spiritului identitar al unui loc şi al unui moment, prin aportul diverselor discipline. 

Cum se integrează aici literatura şi studiul ei (unul dintre obiectele „tradiţionale“ ale filologiei)?

Nici literatura nu se mai face ca înainte: scriitorul cutare s-a născut în cutare loc, şi-a făcut studiile… – ci în context cultural. Interesează lucruri de mental colectiv. Interesează harta mentală a unui context, în care a scris – să zicem – Dickens sau Shakespeare. Toate acestea se fac în conjuncţie cu schelăria juridică a societăţii, cu înţelegerea, de pildă, în cazul lui Shakespeare, a războiului ca instituţie a modernităţii timpurii şi clasice. Care apare într-o anumită succesiune în istoria foarte frămîntată a Marii Britanii. Nu se mai studiază textul în sine, ci se studiază, oprindu-ne tot la cel mai canonic exemplu – Shakespeare – ce înseamnă, de pildă, regicid, la momentul respectiv, dar din perspectiva jurisprudenţei, a şocului mental pe care-l producea uciderea simbolică a regelui. Shakespeare nu se mai descifrează la vîrful creionului, ci într-un context cultural, care cuprinde mult mai mult. Pot fi incluse arii muzicale prezente în piesele shakespeariene din perspectiva muzicii elizabetane. Care coexistă cu gustul literar al vremii, cu manierele nobilimii la masă, cu prezenţa menestrelilor care veneau şi cîntau. O conjuncţie de instituţii şi obiecte culturale care contribuie, toate, la identitatea unui loc dat. 

Cine sînt cei care se înscriu la acest master şi la ce le foloseşte? 

Sînt absolvenţi de engleză şi de multe alte domenii umaniste: istorie, filozofie, psihologie, sociologie, arte vizuale, arte plastice, biologie, chimie. Oameni care se ocupă de identitate culturală într-un fel sau altul, care au un interes special pentru spaţiul britanic sau care îşi doresc să lucreze în cultura media, după aceea. Pe de o parte, prin caracterul interdisciplinar al programului, sînt predispuşi la tot soiul de provocări în dialog, conceptuale, care provin din diverse domenii culturale. Pe de alta, şansele ocupaţionale, la finele acestui masterat, sînt în domeniile management cultural, business, cultură media, diplomaţie, PR. Pot lucra în instituţii care au afaceri cu Marea Britanie, chiar la British Council. Avem foşti absolvenţi angajaţi acolo. În învăţămîntul mediu există disciplina studii culturale de zece ani, deci unii pot intra ca profesori acolo. 

Care este situaţia studiilor culturale în Occident, în momentul de faţă?

Studiile culturale au cunoscut reaşezări conceptuale, în mai multe rînduri, şi e firesc să fi fost aşa. Ele au debutat acum circa 50 de ani. Au venit ca un val după Al Doilea Război Mondial, cînd societatea britanică s-a reaşezat ea însăşi. La sfîrştul anilor ’60 a fost o undă de şoc în tot învăţămîntul occidental: pentru că acesta era o abstracţiune nelegată de cadrul concret şi uneori foarte dur al societăţii în care urmau să-şi găsească joburi respectivii absolvenţi. Noi trăim acuma al doilea moment de o asemenea natură, numai că este mai puţin recunoscut sau conceptualizat. Dar este clar că tinerii care sînt la început de carieră se interesează foarte mult de lucrurile practice. Un astfel de masterat, care are ca dever ocupaţional, în cele din urmă, cultura media, public relations, managementul cultural sau cultura vizuală, merge în această direcţie şi îi pregăteşte pe viitorii absolvenţi, pentru lucruri practice. De asemenea, le oferă echipamentul mental şi ocupaţional pentru a obţine un serviciu în Occident, în cazul nostru în special în Marea Britanie. 

De ce consideraţi că absolvenţii acestui master au mai multe şanse să-şi găsească de lucru în altă parte? 

Una este să-ţi oferi pur şi simplu serviciile IT, să zicem, într-un orăşel din Marea Britanie. Alta este să înţelegi contextul cultural, să ştii de ce Marea Britanie este o cultură a pub-ului, de ce oamenii preferă acest gen de relaţie interumană, şi nu altul. Ce te aştepţi de la un englez să facă, cam ce reacţie urmează într-o anumită situaţie. Cineva care este avizat, cu mici lecturi, cu discuţii, cu întîlniri cu profesori, inclusiv englezi, cu oameni de la ambasadă, cu alte contacte din diverse instituţii similare (avem contacte cu universităţi din afară care se ocupă de studii culturale) – aşa cum au avut absolvenţii noştri – face faţă mai uşor contactului cu o altă cultură. 

Diferenţa dintre ce se face în Marea Britanie şi ce se face la noi în acest domeniu în ce constă? 

Sîntem omologabili şi recunoscuţi internaţional. Absolvenţii primesc un certificat semnat de amabasadorul Marii Britanii, o piesă importantă în CV-ul cuiva. Diferenţa conceptuală şi de discipline este minimă. 

Sînt studiile culturale de stînga? 

Au debutat într-o agendă de stînga. Asta nu înseamnă că au rămas acolo. S-au produs reaşezări în toate domeniile de studiu. Toate au ca numitor comun caracterul interdisciplinar. Aceasta nu are legătură cu stîngismul. Şi este prost spus, pentru că studiile culturale nu înseamnă politic, ci o sumă de discipline care deschid ochii unui tînăr ce se va confrunta cu un alt spaţiu identitar: o cultură occidentală, cea britanică. 

Există o diferenţă între Studiile culturale britanice şi cele americane, care constituie obiectul unui alt masterat de la Facultatea de Limbi Străine? 

Studiile americane nu sînt studii culturale. Ele s-au născut în anii ’40 ca o formă de eliberare a viziunii, pentru că întreaga lor cultură a fost o dezvoltare colonială. În momentul în care s-au instituţionalizat ca americane, ele s-au ocupat de ceea ce putem numi cultură şi civilizaţie, folosind termenii franţuzeşti. Se ocupau de mediul politic, cadrul economic, contextul în care s-a desăvîrşit o cultură nouă. Dar studiile americane, la noi în facultate, nu sînt studii culturale. Sînt interdisciplinare, dar nu în aceeaşi măsură. 

Studiile culturale occidentale au dus şi la apariţia unora româneşti? 

Lumea care la început nu înţelegea ce înseamnă studii culturale, ori ridica o sprînceană, în necunoştinţă de cauză, sau, cu un aer condescendent, dar neavizat, repudia cu un dispreţ apodicitic studiile culturale, acum le practică, inclusiv pe cele româneşti. Faptul că nu au fost înţelese a dus şi la nişte aberaţii birocratice: studiile culturale apăreau în nomenclatorul Ministerului alături de etnografie şi folclor. Cultura populară se confunda cu aşa ceva: nu are nici o legătură. 

Refuzul lor ar fi dus la pierderea contactului cu lumea. S-ar fi pierdut etape de sincronie cu lumea academică occidentală. Nu putem să stăm în afara realităţii. Dacă acolo se fac studii culturale de 50 de ani, şi noi nu am fi vrut să facem, ar fi însemnat că noi nu vrem să dialogăm cu o bună parte a lumii occidentale. 

Cîţi studenţi/absolvenţi aveţi în general? 

Avem aproximativ 25 de studenţi în fiecare an. Dincolo de acest număr, lucrurile nu mai pot fi controlate uşor, şi nu e nici în interesul studentului. La master nu mai e ca în primii trei ani de facultate. Dar, acum, cu doar trei ani de facultate nu poţi face mai nimic: după trei ani de filologie, dacă nu ai un certificat pedagogic, nu poţi nici măcar preda în liceu. 

Admiterea (care va avea loc în perioada 17-22 iulie, după înscrierea din perioada 8-15 iulie) constă într-un interviu în care candidatului i se testează nivelul de engleză şi capacitatea de a înţelege fenomene culturale. Pentru aceasta există o broşură ce se poate achiziţiona de la Centrul de studii britanice. Tot de acolo – o alta cu ce înseamnă cursul. Centrul deţine o bibliotecă de 4500 de volume şi structură informaţională la zi – monitoare multimedia, tablă inteligentă – dotare făcută de Consiliul Britanic. Mihaela Irimia este director de studii, masteratul Studii Culturale Britanice, Universitatea Bucureşti. 

a consemnat Iaromira Popovici

Master franco român: Politica în Europa  jpeg
Master franco-român: Politica în Europa.
Facultatea de Ştiinţe Poiitice şi EHSS oferă anul acesta un program comun de master: Politica în Europa. State, frontiere şi societăţi.
Angajatorii despre studenţi jpeg
Angajatorii despre studenţi
Pe 23 mai, în clădirea Rectoratului din cadrul Universităţii Politehnice Bucureşti, am luat parte la conferinţa de lansare a proiectului susţinut de Ministerul Educaţiei – „De la teorie la practică prin Întreprinderea simulată“.
"Soluţii pentru îmbunătăţirea sistemului de învăţămînt românesc jpeg
"Soluţii pentru îmbunătăţirea sistemului de învăţămînt românesc
Cum? Cine? Cînd? – au fost doar cîteva dintre întrebările la care au încercat să răspundă invitaţii conferinţei „Soluţii pentru îmbunătăţirea sistemului de învăţămînt românesc“, susţinută de Fundaţia „Dinu Patriciu“ pe data de 15 iunie, la Universitatea Bucureşti.
Investitori nonguvernamentali în educaţia din România jpeg
Investitori nonguvernamentali în educaţia din România
Trebuie să menţionez, de la bun început, faptul că nu mai întrezăream, în prima jumătate a acestui an, o a doua ediţie a Forumului Educaţiei din România, fiecare dintre iniţiatorii Forumului fiind prins într-o agendă personală destul de stufoasă.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Societatea civilă şi educaţia
Gala Premiilor în Educaţie este actualizată de la un an la altul, conform schimbărilor prin care trece sistemul educaţional românesc, dar valorile acesteia (transparenţa, sustenabilitatea, voluntariatul) se păstrează.
Reţeta "Educativa" jpeg
Reţeta "Educativa"
Lipsa aplicabilităţii cunoştinţelor este o problemă pe care o resimt în mod deosebit angajatorii. De aceea, din ce în ce mai mulţi români aleg universităţile de ştiinţe aplicate din Danemarca sau Olanda, pentru a-şi lua o diplomă, sistemele educaţionale din aceste ţări oferind un echilibru între partea teoretică şi cea practică.
Orizonturi deschise jpeg
Orizonturi deschise
Nu-mi place să arunc cu pietre nici în sistemul de educaţie românesc, nici în industria de publicitate. Dar există totuşi diferenţe. Pe scurt, să spunem că în perioada facultăţii am învăţat despre publicitate din seminarii şi conferinţe, iar la master le-am pus cap la cap.
Cinci luni pe frînghia Cordiliera Pacific jpeg
Cinci luni pe frînghia Cordiliera-Pacific
O călătorie în Chile e cu atît mai plină de suspans şi savoare cu cît se aşază mai aproape de zilele importante din an, sărbătorile religioase sau Ziua Naţională, care are loc pe 18 septembrie şi la care am avut şansa să particip, alături de cîţiva prieteni chilieni şi familiile lor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Practica teoriei
Nu pot avea un punct de vedere referitor la ceea ce se întîmplă în general, dar cred că, în special în ceea ce priveşte studiile academice, unde teoria şi practica trebuie să meargă mînă în mînă, focus-ul cade, într-adevăr, mai mult pe partea teoretică, şi mai puţin pe deprinderi practice.
Un alt fel de forum jpeg
Un alt fel de forum
De obicei discuţiile despre educaţie se reaprind la început de an şcolar/universitar, în apropierea bac-ului, a admiterii şi, la răstimpuri, cînd au loc greve ale profesorilor sau schimbări legislative, după cum s-a întîmplat cu mult aşteptata Lege a Educaţiei.
Contestatari şi idealişti jpeg
Contestatari şi idealişti
Probabil cea mai mare dilemă a sistemului universitar european este şi rămîne, la ora actuală, sistemul Bologna. Contestat în alte ţări „bologneze“, cum este el perceput de către studenţii din România şi cum văd aceştia, în general, problemele sistemului de învăţămînt superior din ţara noastră, în raport cu aşteptările şi necesităţile lor?
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Acasă" e locul unde te poţi împlini
În ultimii ani tot mai mulţi elevi şi studenţi români aleg varianta studiului peste hotare. Mulţi pleacă imediat după terminarea liceului şi mulţi dintre cei care aleg o facultate din ţară decid mai apoi să urmeze cursurile de masterat şi doctorat în afara României.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Bologna şi formarea intelectualilor
A vorbi despre sistemul în care „m-am născut“ ca studentă şi a-l compara cu unul pe care nu l-am cunoscut prin experienţă directă nu este o sarcină uşoară. Nu este însă greu de presupus că o durată de studii redusă la trei ani nu poate însemna un progres pentru formarea intelectualilor.
Dreptul de a fi oneşti jpeg
Dreptul de a fi oneşti
Stau în faţa chioşcului de ziare din Copou şi rîd zgomotos de ultimul examen pe care l-au dat. Cei trei studenţi de pe bancă îşi laudă performanţele în ale copiatului şi-şi arată unul, altuia fiţuicile pe care le-au folosit, ridicîndu-le în aer, pe post de trofeu al sîrguinţei lor.
Şansa de a face lucrurile de la capăt jpeg
Şansa de a face lucrurile de la capăt
După părerea mea, este vorba despre un parcurs mai consistent decît cel pe care îl urmau absolvenţii pînă acum.
Un master, două mastere    şi mai multe întrebări jpeg
Un master, două mastere... şi mai multe întrebări
Cu mult înainte să bată prin universităţile româneşti tornadele reformei Bologna, acestea începuseră să îşi construiască programe de master; era prin 1994-1996, iar programele erau concepute într-o libertate care ne face, azi, nostalgici: elitiste, cu discipline de performanţă, durau cîte trei şi patru semestre, cu profesori străini prestigioşi pe care în sfîrşit îi vedeam predînd şi la noi, în carne şi oase, cu tăieturi interdisciplinare ameţitoare, astăzi, pentru oricine lucrează la pla
Educaţia noastră cea de toate reformele jpeg
Educaţia noastră cea de toate reformele
Sistemul educaţional din România este mereu prilej de discuţii pătimaşe. De la părinţii care-i blamează, în primul rînd, pe profesori pentru „educaţia slabă“ pe care o primesc copiii lor, la miniştrii (mulţi) care acuză mai tot timpul „moştenirile grele“ cu care au ei de-a face.
Matrioşka şi Bologna gif
Matrioşka şi Bologna
Implementarea sistemului Bologna în România îmi aminteşte, într-o anumită măsură, de jocul cu păpuşile Matrioşka, în care e imposibil să determini de la început intervalul real de timp de care ai nevoie pentru a ajunge la final. Bănuieşti că în interiorul primei piese mai există cîteva replici mai mult sau mai puţin similare, dar nu poţi niciodată ghici numărul exact de componente şi, implicit, nu poţi să ştii dacă piesa pe care o ai în mînă mai ascunde sau nu ceva.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
În România e promovată ignoranţa
Întrebarea trebuie privită din mai multe perspective. Din capul locului este necesar să detaşăm situaţia tînărului aflat la începutul carierei de profesor, pentru care nu există nici un fel de condiţii care să-l stimuleze spre un minim de emulaţie în desăvîrşirea acestei nobile misiuni. Chiar şi pentru cei înzestraţi de la natură cu harul indispensabil acestei profesii, cu acea capacitate rară de a dărui celor din jur, în defavoarea problemelor existenţei lor, situaţia actuală din România înăbuş
Studii autohtone după reţete bologneze jpeg
Studii autohtone după reţete bologneze
Student fiind, am făcut parte din generaţia care, la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, a inaugurat sistemul de studii universitare de 4 ani. Ne-am trezit, aşadar, două serii de absolvenţi, noi, cei cu 4 ani, şi colegii noştri mai mari, care finalizau un ciclu de studii de 5 ani. Era anul 1996.
Italia via România jpeg
Italia via România
Despre cum este să fii student român în străinătate pot spune, cel puţin din punctul meu de vedere, cît şi în funcţie de ţările în care am studiat, Italia şi Spania, că nu se pune accent pe naţionalitatea studentului, de unde provine el, ci pur şi simplu eşti tratat ca oricare alt student italian, sau spaniol. Este greu să fii student într-o ţară străină, cu o mentalitate şi o deschidere mult mai avansate. Primul impact cu originile locului, cu oamenii, concepţiile diferite faţă de ţara din care
Pregătiţi sau nu pentru sistemul Bologna png
Pregătiţi sau nu pentru sistemul Bologna
De cele mai multe ori, am impresia acută a unei sincronizări occidentale „derutante“ ce cunoaşte o aplicabilitate „întortocheată“. Între „avem şi noi legi şi sisteme europene“ şi „asta avem/sîntem, cu asta defilăm!“, distanţa e colosală sau, metaforic vorbind, e aşa de mare ca în basme, unde împărăţiile celor doi fraţi împăraţi se află fiecare la celălalt capăt de lume. E drept, avem un sistem de învăţămînt modern format din: studii superioare à la Bologna, burse Socrates, Erasmus... şi mai ce?!
Curajul de a vedea lucrurile pozitiv jpeg
Curajul de a vedea lucrurile pozitiv
Povestea studiilor mele în România a început de fapt în Republica Moldova, în anii de liceu (1999-2002). Despre calitatea studiilor din România ni se vorbea nu doar la şcoală, ci şi acasă, la biserică, la căminul cultural sau la şezătorile din sat: toate babele ziceau că „fiul/fiica lui cutare este foarte deştept/deşteaptă că învaţă în România“. De aici veneau nu doar mîndria celor care învăţau în România, ci şi creşterea statutului social şi importanţa părinţilor şi rudelor în sat…
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Este masteratul studiu post universitar?
Procesul Bologna, numit după Declaraţia cu acelaşi nume, începe însă cu un an înainte de aceasta, prin semnarea Declaraţiei de la Sorbona de către miniştrii responsabili pentru învăţămîntul superior din Franţa, Italia, Marea Britanie şi Germania, care vizau armonizarea arhitecturii sistemului european al învăţămîntului superior.

Adevarul.ro

lucrari drum expres craiova pitesti foto cnair jpeg
Lucrările la șoseaua Craiova-Pitești avansează rapid. Când s-ar putea circula pe drumul-expres
Începute în 2019, lucrările la viitorul drum expres Craiova-Pitești merg într-un ritm foarte bun, iar până la acest moment mai bine de jumătate din drum este deja gata.
the witcher henry cavill foto profimedia 0652909873 (1) jpg
Al treilea sezon al serialului „The Witcher“ va fi lansat de Netflix în vara lui 2023
Netflix a anunţat că un un spin-off derivat din „The Witcher“, intitulat „The Witcher: Blood Origin“, va avea premiera pe 25 decembrie 2022 şi că cel de-al treilea sezon al serialului original va fi lansat în vara anului 2023.
Boloni
România în Liga Națiunilor. Bölöni, antrenorul refuzat de FRF: ”Ultimul loc nu e entuziasmant”
Federația i-a impus lui Bölöni să se claseze pe primele poziții în Liga Națiunilor. În schimb îl confirmă pe Edi Iordănescu, chiar dacă naționala nu are șanse să sară de locul 3 în grupă

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.