Consideraţii asupra doctoratului profesional

Lisandru NEAMŢU
28 mai 2010
Consideraţii asupra doctoratului profesional  jpeg

Şi-ar fi susţinut Leonardo da Vinci doctoratul dacă ar fi trăit în ziua de azi? Cu siguranţă că da: teza era deja scrisă sub forma tratatului despre pictură. Şi ar mai fi avut şi alte idei...

Discuţiile în jurul doctoratelor în ziua de azi aprind spiritele universitare şi pun obsesiv întrebări asupra a ceea ce vrea să însemne doctoratul profesional. Par aceste discuţii, pe alocuri, dialoguri colorate între personaje opace, căpătînd adesea accente de ceartă a universaliilor. Nu este un exerciţiu uşor să accepţi criteriile de valoare ale domeniului aflat la aceeaşi masă, dar într-un alt colţ. Acolo, în mod cert, supa este mai rece.

Iată că există la ora actuală în România, în desfăşurare, un proiect de organizare a tuturor şcolilor doctorale, o încercare de elaborare a unui cod general valabil pentru toţi conducătorii de doctorate şi implicit pentru toţi doctoranzii. Un asemenea arbitraj lucid aminteşte de respectul reciproc între domenii, aminteşte de performanţă, vizibilitate, corectitudine. Criteriul cel mai important într-o asemenea întreprindere ar fi o valoare comună pe care toate domeniile o visează: excelenţa (în forma ei extinsă – calitatea). 

Modelul de organizare actual al majorităţii universităţilor din România este modelul Bologna. Conform acestuia, la nivel universitar funcţioneză trei cicluri de şcolarizare: tînărul student devine licenţiat în trei ani, frecventează masterul în doi şi după ce se înscrie la doctorat, dacă rămîne inspirat şi corect, îşi poate susţine teza în public după trei ani. Ar fi cam opt ani de studii în care ai şansa să fii numit student, timp în care îţi ascuţi simţurile, devii eficient, pe alocuri ascultător, neobosit şi nu de uţine ori blazat. Chiria, viaţa de cămin, masa, micile cheltuieli imprevizibile, abonamentul la mobil, aglomeraţia, aparenţa haotică sînt nelipsite. Altfel, libertăţile se ţin lanţ: ai net, inteligenţă, cîteodată fervoare, modele la tot pasul, colegi şi colege, bursă, roaming şi chiar un scop. Într-un asemenea context realizezi că din anul întîi şi pînă la înscrierea la doctorat rîndurile se subţiază şi miza creşte. Cît de mult? Atîta cît te ţine încrederea în valoare. Acestui crochiu al vieţii studenţeşti din România contemporană îi corespundeau în perioada pre-Bologna cu totul alte zări şi etape. Doctoratul era rar, aprig şi mai apăsat. Organizatoric vorbind, cei aleşi erau puţini. Şi nu auzise nimeni de doctorat profesional... ce va să zică?

Identitatea şi legitimitatea doctoratului

Începînd cu anii ’90, în spaţiul academic european şi în afara sa au apărut specii de doctorat care s-au dorit mai bine pliate pe varietatea domeniilor, dar şi pe aşteptările societăţilor emergente. Alături de doctoratul tradiţional PhD stă doctoratul profesional al disciplinelor profesionale, vocaţionale şi al cercetării aplicate, cel prin publicaţii the PhD by publication, cel pe bază de instruire taught doctorate şi cel pe baza unei performanţe creative practice-based doctorate. Cu alte cuvinte, adaptările de conţinut au vizat în special domeniile aplicative, unde a teoretiza şi a studia fenomenologic aspecte relevante însemna un ciclu de cercetare complet.

Pînă azi, identitatea şi legitimitatea doctoratului profesional s-a rafinat, fiind promovat în sisteme de învăţămînt acoperind ţări precum SUA, Anglia, Franţa, Danemarca, Austria, Olanda, Norvegia, Irlanda, Canada, Japonia, România, Coreea de Sud etc. Aria disciplinelor este la rîndul ei acoperitoare: arhitectură, muzică, arte vizuale, cultură fizică şi sport, ştiinţe sociale, medicină, ştiinţe biologice, inginerie, educaţie, administraţie, limbi străine, psihologie etc. Contribuţiile originale din fiecare domeniu au sub această formă de legitimare profesională şansa de a deveni punţi de vizibilitate şi comunicare.   

Lumea contemporană trăieşte din paradoxuri: dinamici ameţitoare ale instrumentelor de lucru, legături instantanee la informaţii din cele mai diverse, schimbări neaşteptate de paradigmă, simultane cu clasicitatea unor forme mentale verificate (şi adesea vitrificate), autarhice şi conservatoare, în multiple şi sublime variante morfologice. Adăugăm şi un pic de specific local, după gust, şi putem obţine rapid, timp de cîteva generaţii, o crustă dulce-amăruie. Are şanse doctoratul profesional ca într-un asemenea context de viaţă reală să nu fie asociat clişeului struţo-cămilistic? Da... în fond îşi bazează existenţa pe criterii solide, verificate pe domenii în sute de ani. Pot aduce în mod real valoare ştiinţifică? Da... sondează profunzimi ale spiritului cu mijloacele intuiţiei geniale pe drumuri noi, de cele mai multe ori neumblate. 

Capacitarea doctoranzilor pe aceste rute duce inevitabil la finalităţi valoroase (ori interesante) traduse într-o literatură de specialitate importantă sub aspect contributiv. Competenţele transversale (metodologice, cognitive, lingvistice, de expertiză, de interrelaţionare, chiar şi cele de management al riscului (!) etc.) se dezvoltă odată cu cele profesionale. Practicianul, profesionistul, artistul devin teoreticieni ai unor aspecte ce ţin de preocupările lor esenţial-profesionale, de universul diferenţelor specifice. Şi ce mai diferenţe... acolo unde domeniul pare greu de supus unor reguli ale raţiunii, se întîmplă ca perfecţiunea să conteze enorm. O notă falsă într-o interpretare, o mişcare de cîţiva milimetri în plus într-un gest al actorului, o alunecare involuntară spre kitsch în discursul plastic sînt fatale. Domeniile par să-şi autoconfigureze metodele (metodologiile), regulile şi limitele.

Coexistenţa ambelor forme de studii doctorale se bazează în ultimă instanţă pe un compromis rezonabil şi principial (prof. Mircea Dumitru). Trebuie avută în vedere ideea importantă a existenţei unor standarde comune în recunoaşterea oricărui tip de doctorat. Exerciţiul unui asemenea demers este în primul rînd unul al flexibilităţilor formale, al acceptării de noi criterii pe aceeaşi scară axiologică. De la ştiinţe la arte, de la inginerie la socio-umane sau umanioare, peisajul colorat al cercetării invită la dezautohtonizare, la comunicare pe paliere noi, insolite.
Momentul asumării unui doctorat corespunde unei profunde mutaţii interioare: aflarea unei etici a cercetării, a unei deontologii profesionale adecvate domeniului şi acceptarea unor standarde ale cercetării de excelenţă.

Un univers luxuriant

În lumea artei, de pildă, sînt artişti de calibru care nu se vor înrola niciodată într-un asemenea parcurs. Refuzul lor categoric devine în sine un gest expresiv. Pe de altă parte sînt şi artiştii care simt nevoia organică de a crea sisteme. Cred că şi aici e o problemă de gust. Leonardo a fost un astfel de spirit. Artiştii – în viziunea sa – au de-a face cu materiale şi strategii ce ţin de mental. Vorbesc despre nuanţe, tonuri, geometrii din spatele compoziţiilor, structuri şi energii discrete. În ziua de azi însă, artele vizuale, de pildă, se aştern peste spaţii necuprinse: nu mai este vorba de tabloul-obiect, ci de fenomene culturale ori vizuale, de noi media, de noi limbaje şi posibilităţi de expresie cu reguli şi gramatici proprii. A-ţi croi drum într-un asemenea luxuriant univers este o probă de vitalitate. În general, ştiinţele socio-umane şi-au reorientat discursul către noi perspective: ştiinţele de graniţă (antropologia, sociologia etc.) îşi dovedesc eficienţa în preocupările actuale. Experienţele realmente valoroase pot traversa domeniile, pot da idei, deschide perspective şi oferi repere. A şti să întrevezi ofertele cercetării este o virtute. A fi conştient de rezultatele armonizate ale cercetării devine o artă.

Fragmentările din societăţile contemporane revalorizează aspectele locale, identităţile, sensibilităţile de toate felurile. Să intri cu seriozitate într-un doctorat seamănă cu înălţarea unui zmeu peste o asemenea lume pestriţă. Îţi doreşti vînt bun care să te împletească în sforile altor zmeie, să te conecteze cu domenii noi de pe alte dealuri. Deznodămîntul va duce previzbil spre cunoaştere, spre revelarea potenţialului intelectual extraordinar, latent şi înălţător.

Dr. Lisandru Neamţu este lector universitar la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti.

(Articol apărut în suplimentul Dilema studiilor postuniversitare, Dilema veche, nr. 316, 4 - 10 martie 2010)

Master franco român: Politica în Europa  jpeg
Master franco-român: Politica în Europa.
Facultatea de Ştiinţe Poiitice şi EHSS oferă anul acesta un program comun de master: Politica în Europa. State, frontiere şi societăţi.
Angajatorii despre studenţi jpeg
Angajatorii despre studenţi
Pe 23 mai, în clădirea Rectoratului din cadrul Universităţii Politehnice Bucureşti, am luat parte la conferinţa de lansare a proiectului susţinut de Ministerul Educaţiei – „De la teorie la practică prin Întreprinderea simulată“.
"Soluţii pentru îmbunătăţirea sistemului de învăţămînt românesc jpeg
"Soluţii pentru îmbunătăţirea sistemului de învăţămînt românesc
Cum? Cine? Cînd? – au fost doar cîteva dintre întrebările la care au încercat să răspundă invitaţii conferinţei „Soluţii pentru îmbunătăţirea sistemului de învăţămînt românesc“, susţinută de Fundaţia „Dinu Patriciu“ pe data de 15 iunie, la Universitatea Bucureşti.
Investitori nonguvernamentali în educaţia din România jpeg
Investitori nonguvernamentali în educaţia din România
Trebuie să menţionez, de la bun început, faptul că nu mai întrezăream, în prima jumătate a acestui an, o a doua ediţie a Forumului Educaţiei din România, fiecare dintre iniţiatorii Forumului fiind prins într-o agendă personală destul de stufoasă.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Societatea civilă şi educaţia
Gala Premiilor în Educaţie este actualizată de la un an la altul, conform schimbărilor prin care trece sistemul educaţional românesc, dar valorile acesteia (transparenţa, sustenabilitatea, voluntariatul) se păstrează.
Reţeta "Educativa" jpeg
Reţeta "Educativa"
Lipsa aplicabilităţii cunoştinţelor este o problemă pe care o resimt în mod deosebit angajatorii. De aceea, din ce în ce mai mulţi români aleg universităţile de ştiinţe aplicate din Danemarca sau Olanda, pentru a-şi lua o diplomă, sistemele educaţionale din aceste ţări oferind un echilibru între partea teoretică şi cea practică.
Orizonturi deschise jpeg
Orizonturi deschise
Nu-mi place să arunc cu pietre nici în sistemul de educaţie românesc, nici în industria de publicitate. Dar există totuşi diferenţe. Pe scurt, să spunem că în perioada facultăţii am învăţat despre publicitate din seminarii şi conferinţe, iar la master le-am pus cap la cap.
Cinci luni pe frînghia Cordiliera Pacific jpeg
Cinci luni pe frînghia Cordiliera-Pacific
O călătorie în Chile e cu atît mai plină de suspans şi savoare cu cît se aşază mai aproape de zilele importante din an, sărbătorile religioase sau Ziua Naţională, care are loc pe 18 septembrie şi la care am avut şansa să particip, alături de cîţiva prieteni chilieni şi familiile lor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Practica teoriei
Nu pot avea un punct de vedere referitor la ceea ce se întîmplă în general, dar cred că, în special în ceea ce priveşte studiile academice, unde teoria şi practica trebuie să meargă mînă în mînă, focus-ul cade, într-adevăr, mai mult pe partea teoretică, şi mai puţin pe deprinderi practice.
Un alt fel de forum jpeg
Un alt fel de forum
De obicei discuţiile despre educaţie se reaprind la început de an şcolar/universitar, în apropierea bac-ului, a admiterii şi, la răstimpuri, cînd au loc greve ale profesorilor sau schimbări legislative, după cum s-a întîmplat cu mult aşteptata Lege a Educaţiei.
Contestatari şi idealişti jpeg
Contestatari şi idealişti
Probabil cea mai mare dilemă a sistemului universitar european este şi rămîne, la ora actuală, sistemul Bologna. Contestat în alte ţări „bologneze“, cum este el perceput de către studenţii din România şi cum văd aceştia, în general, problemele sistemului de învăţămînt superior din ţara noastră, în raport cu aşteptările şi necesităţile lor?
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Acasă" e locul unde te poţi împlini
În ultimii ani tot mai mulţi elevi şi studenţi români aleg varianta studiului peste hotare. Mulţi pleacă imediat după terminarea liceului şi mulţi dintre cei care aleg o facultate din ţară decid mai apoi să urmeze cursurile de masterat şi doctorat în afara României.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Bologna şi formarea intelectualilor
A vorbi despre sistemul în care „m-am născut“ ca studentă şi a-l compara cu unul pe care nu l-am cunoscut prin experienţă directă nu este o sarcină uşoară. Nu este însă greu de presupus că o durată de studii redusă la trei ani nu poate însemna un progres pentru formarea intelectualilor.
Dreptul de a fi oneşti jpeg
Dreptul de a fi oneşti
Stau în faţa chioşcului de ziare din Copou şi rîd zgomotos de ultimul examen pe care l-au dat. Cei trei studenţi de pe bancă îşi laudă performanţele în ale copiatului şi-şi arată unul, altuia fiţuicile pe care le-au folosit, ridicîndu-le în aer, pe post de trofeu al sîrguinţei lor.
Şansa de a face lucrurile de la capăt jpeg
Şansa de a face lucrurile de la capăt
După părerea mea, este vorba despre un parcurs mai consistent decît cel pe care îl urmau absolvenţii pînă acum.
Un master, două mastere    şi mai multe întrebări jpeg
Un master, două mastere... şi mai multe întrebări
Cu mult înainte să bată prin universităţile româneşti tornadele reformei Bologna, acestea începuseră să îşi construiască programe de master; era prin 1994-1996, iar programele erau concepute într-o libertate care ne face, azi, nostalgici: elitiste, cu discipline de performanţă, durau cîte trei şi patru semestre, cu profesori străini prestigioşi pe care în sfîrşit îi vedeam predînd şi la noi, în carne şi oase, cu tăieturi interdisciplinare ameţitoare, astăzi, pentru oricine lucrează la pla
Educaţia noastră cea de toate reformele jpeg
Educaţia noastră cea de toate reformele
Sistemul educaţional din România este mereu prilej de discuţii pătimaşe. De la părinţii care-i blamează, în primul rînd, pe profesori pentru „educaţia slabă“ pe care o primesc copiii lor, la miniştrii (mulţi) care acuză mai tot timpul „moştenirile grele“ cu care au ei de-a face.
Matrioşka şi Bologna gif
Matrioşka şi Bologna
Implementarea sistemului Bologna în România îmi aminteşte, într-o anumită măsură, de jocul cu păpuşile Matrioşka, în care e imposibil să determini de la început intervalul real de timp de care ai nevoie pentru a ajunge la final. Bănuieşti că în interiorul primei piese mai există cîteva replici mai mult sau mai puţin similare, dar nu poţi niciodată ghici numărul exact de componente şi, implicit, nu poţi să ştii dacă piesa pe care o ai în mînă mai ascunde sau nu ceva.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
În România e promovată ignoranţa
Întrebarea trebuie privită din mai multe perspective. Din capul locului este necesar să detaşăm situaţia tînărului aflat la începutul carierei de profesor, pentru care nu există nici un fel de condiţii care să-l stimuleze spre un minim de emulaţie în desăvîrşirea acestei nobile misiuni. Chiar şi pentru cei înzestraţi de la natură cu harul indispensabil acestei profesii, cu acea capacitate rară de a dărui celor din jur, în defavoarea problemelor existenţei lor, situaţia actuală din România înăbuş
Studii autohtone după reţete bologneze jpeg
Studii autohtone după reţete bologneze
Student fiind, am făcut parte din generaţia care, la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, a inaugurat sistemul de studii universitare de 4 ani. Ne-am trezit, aşadar, două serii de absolvenţi, noi, cei cu 4 ani, şi colegii noştri mai mari, care finalizau un ciclu de studii de 5 ani. Era anul 1996.
Italia via România jpeg
Italia via România
Despre cum este să fii student român în străinătate pot spune, cel puţin din punctul meu de vedere, cît şi în funcţie de ţările în care am studiat, Italia şi Spania, că nu se pune accent pe naţionalitatea studentului, de unde provine el, ci pur şi simplu eşti tratat ca oricare alt student italian, sau spaniol. Este greu să fii student într-o ţară străină, cu o mentalitate şi o deschidere mult mai avansate. Primul impact cu originile locului, cu oamenii, concepţiile diferite faţă de ţara din care
Pregătiţi sau nu pentru sistemul Bologna png
Pregătiţi sau nu pentru sistemul Bologna
De cele mai multe ori, am impresia acută a unei sincronizări occidentale „derutante“ ce cunoaşte o aplicabilitate „întortocheată“. Între „avem şi noi legi şi sisteme europene“ şi „asta avem/sîntem, cu asta defilăm!“, distanţa e colosală sau, metaforic vorbind, e aşa de mare ca în basme, unde împărăţiile celor doi fraţi împăraţi se află fiecare la celălalt capăt de lume. E drept, avem un sistem de învăţămînt modern format din: studii superioare à la Bologna, burse Socrates, Erasmus... şi mai ce?!
Curajul de a vedea lucrurile pozitiv jpeg
Curajul de a vedea lucrurile pozitiv
Povestea studiilor mele în România a început de fapt în Republica Moldova, în anii de liceu (1999-2002). Despre calitatea studiilor din România ni se vorbea nu doar la şcoală, ci şi acasă, la biserică, la căminul cultural sau la şezătorile din sat: toate babele ziceau că „fiul/fiica lui cutare este foarte deştept/deşteaptă că învaţă în România“. De aici veneau nu doar mîndria celor care învăţau în România, ci şi creşterea statutului social şi importanţa părinţilor şi rudelor în sat…
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Este masteratul studiu post universitar?
Procesul Bologna, numit după Declaraţia cu acelaşi nume, începe însă cu un an înainte de aceasta, prin semnarea Declaraţiei de la Sorbona de către miniştrii responsabili pentru învăţămîntul superior din Franţa, Italia, Marea Britanie şi Germania, care vizau armonizarea arhitecturii sistemului european al învăţămîntului superior.

Adevarul.ro

Varujan Pambuccian / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Creșterea lefurilor pentru aleșii locali: noian de justificări bizare
Reprezentanții Puterii s-au întrecut în justificări pe tema creșterii lefurilor aleșilor locali, fiind puși pe același palier cu persoanele vulnerabile sau prezentați ca actori esențiali în fața instaurării unei dictaturi.
siegfried muresan facebook
Mureșan (PNL): Fonduri suplimentare pentru România prin MRR, pentru investiţii în sistemul energetic
România ar putea beneficia de fonduri suplimentare prin Mecanismul de Redresare şi Rezilienţă (MRR), fiind vorba atât de bani nerambursabili, circa 1,3-1,4 miliarde de euro, a anunțat Siegfried Mureșan.
Referendum in zonele ocupate din Ucraina FOTO Profimedia jpg
Ucrainenii încearcă să scape din teritoriile care urmează a fi anexate: „De ce fugiți din Rusia?"
În timp ce Rusia se pregătește de anexarea teritoriilor ocupate, după ce a organizat așa zisele referendumuri în patru provincii, sute de ucraineni au reușit să scape din aceste zone.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.