Vindecarea prin zidire

Publicat în Dilema Veche nr. 839 din 19 - 25 martie 2020
Vindecarea prin zidire jpeg

În anul Domnului 1575, Veneția pierea sub ciumă. Lazaretele se umpluseră, iar noaptea bolnavi alergau bezmetici prin oraș, ciocnindu-se unul de celălalt și căzînd morți la pămînt. Pe atunci, oamenii nu știau nici ce este ciuma, nici cum se transmite, nici cum poți să o combați eficient. Unii o considerau o pedeapsă pentru păcatele orașului și se flagelau cu sălbăticie. Alții credeau că e răzbunarea iadului și puneau cărămizi sau pietre în gura morților, pentru ca aceștia să nu-și poată croi drum cu dinții de sub pămînt. Doctorii lăsau sînge, iar boala nu ceda nicicum. Speranțele orașului se îndreptau, firesc, către Dumnezeu, bun și iubitor de oameni, singurul capabil să-și salveze creația căzută și pieritoare. Atunci preoții scoaseră odăjdiile și înconjurară orașul în procesiuni pline de devotament, dar nici asta nu ajută, căci venețienii mureau și mureau. În august 1576, în perioada de vîrf a ciumei, muri bătrînul Tițian. Nimeni nu știa cît va mai dura plaga și cîți vor mai pieri, deci dogele Alvise I Mocenigo luă singura decizie care mai putea fi luată: construirea unei biserici care avea să-i izbăvească poporul. O închină Mîntuitorului, iar senatul republicii i-o încredință lui Andreea Palladio.

Piatra de temelie fu așezată la 3 mai 1577 în insula venețiană Giudecca și, imediat, Palladio încropi un tabernacol unde se putea sluji înainte de finalizarea măreței biserici Il Redentore. La tabernacol se putea ajunge din Zattere pe un pod de vase, pe care mai-marii orașului veniră să se închine în fața modestului altar din lemn. În mod miraculos, după numai nici trei luni de la începerea lucrărilor, pe 20 iulie 1577, ciuma dispăru, așa cum apăruse, iar epidemia fu declarată oficial eradicată. De atunci, pe 20 iulie, venețienii celebrează ajutorul lui Dumnezeu în combaterea ciumei care le-a luat o treime din suflete, iar frumoasa bazilică Il Redentore privește protector spre Veneția.

Bucuria lor nu fu însă îndelungată, căci, în timpul Războiului de 30 de ani, soldații germani și francezi purtară ciuma în Mantova. De acolo, flagelul izbucni întîi în Milano. În 1630, un nou val de ciumă, mai îngrozitor, se abătu asupra lagunei, făcînd ravagii. Medicul francez Charles de Lorme brevetă masca medicilor pentru combaterea ciumei. În ciocul acesteia, oțetul și ierburile de leac purificau aerul inspirat, protejîndu-i împotriva contaminării. Toate măsurile sanitare fură luate, însă venețienii aveau deja soluția, așa că nu mai pierdură vremea. În octombrie 1630, senatul decise construirea unei noi biserici, închinate Fecioarei Maria a Sănătății. Proiectul făcu obiectul unui concurs, căci biserica trebuia să fie ceva nemaivăzut, iar cîștigătorul fu foarte tînărul arhitect Baldassare Longhena. În 1631 începură lucrările la Santa Maria della Salute și tot în 1631 dispăru și ciuma. Construcția bisericii dură mult, iar arhitectul, ajuns la senectute, apucă să trăiască sfințirea bisericii înainte să moară. De atunci, silueta albă a bisericii veghează ca ciuma să nu mai lovească niciodată orașul.

Acum, Veneția trăiește o altă pandemie care îi fură bătrînii. Deși se cunoaște flagelul, deciziile luate au fost tardive, iar bilanțul morților crește de la o zi la alta, înspăimîntător. Guvernul italian a luat toate măsurile omenești posibile, iar populația este consemnată la domiciliu. Toată suflarea din Italia acționează pentru combaterea plăgii: medicii vindecă, preoții se roagă, cetățenii trăiesc izolarea sau muncesc și pentru cei izolați, pentru ca pîinea să nu lipsească de pe masa nici unui italian. Cu toții mănîncă mai puțin, ca să ajungă și la cei mai nevoiași. Nimeni nu face stocuri de alimente, hîrtie igienică și săpun. Cumpătarea și smerenia sînt potrivite în vremuri grele, ca acestea. Separarea impusă este benefică, dar italienii nu vor să renunțe la ceea ce îi definește, așa că, în special seara, deschid ferestrele și cîntă. Vocile lor, înlănțuindu-se în lungul străzilor, îi reunesc, cu valoarea unui sacrament: religare, religie. Dacă va fi să murim, spun ei, să murim cîntînd împreună, cu steagul Italiei fluturînd semeț, nu ferecați singuri în camere, printre șervețele. Venețienii de azi nu construiesc o biserică pentru a-i mîntui de boală, dar zidesc împreună o societate puternică și solidară, curajoasă și perseverentă, aceeași care a ajutat orașele italiene să dăinuie peste veacuri. Vocile lor împletite arată că nu sînt dispuși să cedeze și nici nu o vor face.

Pandemia vine și la noi, în România, noi cum o vom înfrunta?

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Foto: wkimedia commons

1038 15 cop2 jpg
Levitația electromagnetică în tesseract
Eul de scriitor ratat apreciază această fragmentare din care se alcătuiește întregul: „Nu cred în cărți, cred în pagini, în fraze, în rînduri“.
p 22 Katherine Pangonis jpg
Fenicienii, oamenii purpurii
În unele contexte, fenicianismul și renașterea interesului pentru trecutul fenician al Libanului nu reprezintă decît o reacție rasistă la panarabism.
1035 15 coperta jpg
Sculptînd în timp
Există însă şi o altă cale de unire a materialului cinematografic, în care esenţială este dezvăluirea logicii în ceea ce privește modul de a gîndi al oamenilor.
foto 1 back stages jpg
1033 15 Iulia Lumanare copy (5) jpg
„Ne vom opri mereu la ceea ce ne este familiar” – interviu cu actrița Iulia LUMÂNARE
„Timpul a fost comprimat, și asta este, poate, cel mai dificil aspect al scenariului, deci al poveștii.”
1033 23 Foto Iulian Popa jpg
„Scriu ce văd în jurul meu, ca și cum aș fi în mijlocul acțiunii, dar invizibil“ – interviu cu Iulian POPA
„Un chimist, un om cu educație științifică, dar care are o abordare total neștiințifică, bazată pe percepții senzoriale.”
p 23 Passivité courtoise, 1930 jpg
Victor Brauner – Sfîrșitul și începutul
Opera lui îl face să meargă înainte mai degrabă decît o face el.
1031 15 Strøksnes, Morten Photo Cathrine Strøm webp
image png
Hotarul nevăzut al pictorului – expoziție aniversară Mihail Gavril* –
Lucrările prezente în expoziția de la Palatul Parlamentului, Sala „Brâncuși”, au o tematică ce aparține zonei sacrului.
1028 15 charlotte higgins miturile grecesti jpg
Miturile grecești repovestire din perspectivă feminină
Acestea sînt cîteva dintre personajele care controlează multe dintre narațiunile incluse în această carte.
1027 15 ёGoodlife Photography jpeg
p 22   Expoziția Victor Brauner jpg
Culoarea Artei
„Important e ce se vede.” Da, toți știm asta. Dar dacă v-aș spune că la fel de important e ce nu se vede?
1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”

Adevarul.ro

image
Cele 9 alimente pe care persoanele de peste 40 de ani ar trebui să le mănânce pentru a evita Sindromul Metabolic
Sindromul metabolic este un grup de afecțiuni care apar împreună, crescând riscul de boli de inimă, accident vascular cerebral și diabet de tip 2. Iată care sunt cele 9 alimente pe care persoanele de peste 40 de ani ar trebui să le mănânce pentru a evita această boală.
image
Trei marmote filmate cum stau cu burta la soare și se joacă în iarbă VIDEO
Trei marmote au fost filmate în timp ce stau cu burta la soare și se joacă în iarbă, la Ocolul Silvic Vidraru din cadrul Romsilva.
image
Înghețata cu aromă de țuică de prune sau colivă: „La parastase, punem pahare individuale cu înghețată de colivă. Sunt și mulți curioși”
Ați încercat vreodată înghețata de colivă, de țuică de prune, bere neagră, ghimbir sau muștar? Toate acestea sunt creația unui producător de înghețată din București.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.