Un maestru al jazz-ului spiritual

Corneliu CAZACU
Publicat în Dilema Veche nr. 956 din 4 – 10 august 2022
image
© C. Cazacu

La cei 84 ani ai săi, Charles Lloyd a fost decanul de vîrstă al invitaților ediției de anul acesta a Festivalului de Jazz de la Gărîna. Alături de Pharoah Sanders, Wayne Shorter și Sonny Rollins, e unul dintre cei patru mari saxofoniști cu rădăcini în anii ’60 încă activ, iar dacă Sonny Rollins, considerat drept cel mai bun improvizator, s-a lăsat inspirat în special de ritmurile calypso ale Caraibelor, în timp ce Wayne Shorter s-a numărat printre pionierii jazz-rock-ului, Charles Lloyd și Pharoah Sanders au continuat linia jazz-ului spiritual trasată de John Coltrane. Definită uneori destul de impropriu ca world music, termen respins de mulți muzicieni de jazz, muzica lor înglobează, printre altele, elemente indiene – raga (melodii bazate pe game) și tala (cicluri ritmice) – care l-au inspirat și pe Coltrane, elemente ce au constituit un punct de interes major printre jazzmenii americani în urma vizitei făcute în SUA, la mijlocul anilor ’50, de Ravi Shankar.  

Lloyd a devenit faimos cu Forest Flower, disc înregistrat live la Festivalul de Jazz de la Monterey în 1966 și primul disc de jazz modern vîndut în peste un milion de exemplare. Plin de vitalitate și exuberanță, discul realizat cu Keith Jarret, Cecil McBee si Jack DeJohnette a fost, în mod surprinzător, îmbrățișat și de iubitorii de rock și blues (a devenit unul dintre discurile favorite ale celor de la Grateful Dead), asigurîndu-i lui Lloyd și muzicienilor săi o audiență mult mai largă decît cea la care aveau acces jazzmenii tradiționali. Așa a ajuns Charles Lloyd să apară pe scenă la Fillmore Auditorium în 1967, între Chuck Berry și Steve Miller Blues Band, ori să concerteze în turneu cu Savoy Brown și Johnny Winter. De altfel, fost acompaniator al lui Howling Wolf si B.B. King, Lloyd a disprețuit întotdeauna liniile de demarcație dintre genuri.

Atras de filosofia indiană și în special de școala Vedanta (vila lui din Santa Barbara se afla în apropierea templului local), Charles Lloyd a deschis albumul Waves din 1972 cu piesa „TM”, odă adusă meditației transcendentale promovate de Maharishi. Următorul album, Geeta (1973), îl arată pe Lloyd împărțit, cu destul de mult succes, între influența indiană, constînd într-o suită extrem de interesantă care începe în stil clasic indian pentru a se transforma în a doua parte într-un jazz fusion plin de vitalitate, și cea rock, pe fața a doua a discului interpretînd în mod personal un medley de trei piese de la Rolling Stones.

A urmat, surprinzător, o retragere de pe scenă în urma deziluziei de a nu putea schimba lumea prin muzică, conform unui interviu acordat ziarului Union Tribune: „Cînd am văzut că nu puteam face asta, m-am decis să las totul baltă și să încerc să mă schimb pe mine însumi, ceea ce e un efort de o viață”. De fapt, un motiv la fel de valabil a fost încercarea de a se lăsa de droguri. Sfîrșitul anilor ’70 îl găsește pe Charles Lloyd în trupa Celebration, alături de membri de concert ai trupei Beach Boys, cu care scoate două albume. După o reîntoarcere temporară, alături de pianistul francez Michel Petrucciani, a urmat un nou hiatus pînă în 1988, cînd formează un cvartet cu Bobo Stenson. Pînă în 2013 scoate o serie de albume la casa de discuri ECM în care Lloyd împletește influențe hinduiste și budiste în odisei sonore adesea contemplative.

Din 2015, Lloyd colaborează cu casa de discuri Blue Note, scoțînd trei discuri cu un cvintet, The Marvels, format din Bill Frisell la chitară, Greg Leisz la pedal steel guitar, Reuben Rogers la bas și Eric Harland la baterie. Ultimul dintre acestea, apărut în 2021, Tone Poem, e o capodoperă de understatement și finețe interpretativă care, fără a se îndepărta de sound-ul tipic al lui Lloyd, înglobează note de blues, country, bluegrass, dar și sonorități latino. Reinterpretarea piesei „Lady Gabor”, prezentată la Festivalul de la Monterey din 1967, arată cel mai bine schimbarea de direcție a gîndirii muzicale actuale a lui Charles Lloyd, cu pianul lui Keith Jarrett înlocuit de duo-ul de chitare, într-o versiune puțin mai aproape, dar totuși mult diferită de cea originală de pe albumul Passin’ thru de la The New Amazing Chico Hamilton Quintet.

image
© C. Cazacu

„Masters of War”

Cu o singură schimbare în componență, aceea a lui Kendrick Scott la tobe în locul lui Eric Harland, pe o vreme însorită, The Marvels au deschis Festivalul de la Gărîna de anul acesta cu versiunea instrumentală a capodoperei antirăzboinice a lui Bob Dylan, „Masters of War”, cîntată anterior împreună cu Lucinda Williams pe albumul omonim din 2017, ulterior fără vocalistă pe albumul The Marvels I Long to See You (2015). Varianta lui Lloyd și a confraților săi muzicali e o lungă lamentație la saxofon tenor întrețesută cu interventii discrete blues ale chitarei și cu un sound pe de o parte amenințător, pe de altă parte edulcorat de pedal steel guitar. A fost singura piesă a concertului necompusă de Lloyd, acesta recurgînd la un setlist cu piese proprii înregistrate între 1965 și 2018.

Modest în lumea din afara scenei, Charles Lloyd e modest și pe scenă, lăsîndu-le companionilor de călătorie muzicală un spațiu amplu pentru improvizație, în special chitarelor, care întrerup sound-ul eteric, meditativ, subtil, dar și puternic al lui Lloyd. Trecerile de la o temă la alta sau de la un instrument temporar dominant la altul sînt organice, fără rupturi, făcînd ca muzica să curgă lin, indiferent că e vorba de o baladă ca „Defiant” ori de piesa dedicată prietenului său din copilărie din Memphis, trompetistul Booker Little, „Booker’s Garden”. În ultima, flautul alto ia locul saxofonului, iar Lloyd, evident trăind muzica pe care o practică, recurge la maracas, îi acompaniiază la rîndul său pe ceilalți muzicieni. „Hymn to the Mother” începe cu un recitativ avîndu-l ca autor pe Lloyd, foarte asemănătoare cu cea făcută de gurul lui Alice Coltrane, Swami Satchidananda, pe versiunea alternativă a capodoperei coltraniene „A Love Supreme”.

A fost o lecție de jazz de la un maestru al lirismului, poeziei și spiritualității muzicale, al compoziției armonice și al distilării sunetelor într-o esență cathartică.

P.S. Setlist: „Masters of War” (Bob Dylan), „Defiant” (Vanished Gardens, cu Lucinda Williams), „When Miss Jessye Sings” (Notes from Big Sur), „Booker’s Garden” (Rabo de Nube), „Of Course, of Course” (Of Course, of Course), „Tone Poem” (Tone Poem), „Hymn to the Mother” (All My Relations, Lift Every Voice, Sangam), „Tagi” (Mirror).

P.P.S. Albume clasice de spiritual jazz: Charles Lloyd Dream Weaver, Forest Flower, Geeta, Charles Lloyd Quartets, Tone Poem; Pharoah Sanders Karma, Summun Bukmun Umyun, Deaf Dumb Blind și Alice Coltrane Universal Consciousness, World Galaxy, Illuminations (cu Carlos Santana).

Corneliu Cazacu este fotograf.

956 16 Cazacu1 jpg
Un maestru al jazz-ului spiritual
La cei 84 ani ai săi, Charles Lloyd a fost decanul de vîrstă al invitaților ediției de anul acesta a Festivalului de Jazz de la Gărîna.
c sebastian marcovici 1 jpg
O pădure, trei călăreți, o fată frumoasă. Și „Persona” lui Andryi Zholdak la FITS
Cîteva note fugare pe marginea spectacolului „Femeia mării”, prezentat pe scena Festivalului de Teatru de la Sibiu de trupa Teatrului Național Marin Sorescu.
955 15 Razvan Scurtu jpg
954 15 Jinte Deprez & Maarten Devoldere jpg
„Cîntecele de dragoste n-o să fie niciodată depășite” – interviu cu muzicianul Maarten DEVOLDERE
„Pentru mine, albumele cu cea mai mare însemnătate sînt despre dragoste și despărțiri.”
953 15 Gabriel Achim jpg
953 21 Banu2 jpg
Peter Brook, dispariția
El a ştiut întotdeauna cum să injecteze energie şi să însufleţească un public care a resimțit dorinţa regizorului de a-l erija în partener.
p 22 Monica Stan credit Lorand Vakarcs jpg jpg
„Cînd nu mai ai droguri, te hrănești cu afecțiunea celorlalți” – interviu cu Monica STAN
„Și relațiile de familie pot fi foarte toxice. Se creează relații codependente, toată lumea încearcă să extragă ceva de la celălalt, doar că aici nu sînt bani.”
p 23 credit P  Dalea jpg
Mai rău ca moartea
Datorită acțiunii de la Reșița, am observat cum opinia publică poate fi stîrnită printr-un demers artistic, asumîndu-și o postură interogativă sau reflexivă în raport cu lumea socială și dramele ei.
951 15 Marius Giura foto Andrei Becheru jpg
„Generațiile de muzicieni se schimbă“ – interviu cu Marius GIURA
„Sîntem mîndri de artiștii pe care am reușit să îi invităm. Ei au adus faimă acestui festival.”
951 16 Credit foto Adi Molnar 1 jpeg
„Trec printr-o perioadă crem cu abțibilduri” – interviu cu OIGĂN
Am umblat pe străzi cu sens unic, m-am uitat în casa liftului cînd el era plecat la supermarket și mi-am găsit un fel de voce doar a mea.
p 15 Delta Bucurestiului 0778 jpg
„Încerc să încetinesc dispariția amintirilor din acest loc” – interviu cu regizoarea Eva PERVOLOVICI
„Pentru mine era important să arăt în film acest trecut simbolic, în același timp artistic și spiritual, al închisorii Văcărești.”
947 15 Alexandru Belc jpeg
„Mă interesează legătura dintre trecut și prezent” – interviu cu regizorul Alexandru BELC
„Cît de mult putem să ne luptăm pentru a nu lăsa compromisul să se instaleze în noi?”
p 15 coperta2 jpg
Nota traducătorului
Seria romanelor „În căutarea timpului pierdut” de Marcel Proust va apărea, începînd din acest an, la Editura Cartier în noua traducere a lui Cristian Fulaș.
p 21 jpg
David Lynch: fuga psihogenică
La David Lynch există o doză bine echilibrată de mister și de inexplicabil, de gangsteri și femei în pericol, de dedublare și subconștient.
945 15 Sebastian Strasser png
„Mi s-ar părea fabulos să fac un film SF în România” – interviu cu regizorul Sebastian STRASSER
Tehnica învățată în ultimii zeci de ani aș vrea să o aplic la poveștile autentice care sînt parte din sufletul țării în care m-am născut.
945 22 Christian Badea jpeg
„Voiam să aud ceva care să-mi dea încredere că există potențial” – interviu cu dirijorul Christian BADEA
„Tehnic, muzicienii tineri sînt buni, atitudinea lor e bună. Trebuie timp.”
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE jpeg
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE
„Cînd viața începe să te cutremure și ești în pericol să te prăbușești e bine să te agăți de ce-ai făcut pînă atunci.”
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII jpeg
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII
„Aș investi în educație și apoi aș trăi o sută de ani să văd roadele ei într-o societate sănătoasă.“
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ jpeg
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ
„Sperăm ca un anumit tip de relație să se stabilească între obiectul artistic, între personajele de pe ecran și conversațiile interioare pe care fiecare dintre noi le avem.”
Istoria culturală a lumii povestită de culori jpeg
Istoria culturală a lumii povestită de culori
Albastrul prosperă doar pe tărîmurile nepămîntești ale cerului, ale mării și ale orizontului.
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe jpeg
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe
Debutul cinematografic și scenariile metaforice care vorbeau despre sistemul totalitar apar și în urma propriilor experiențe politice.
În preajma și totodată în inima Ansamblului brâncușian de la Tîrgu Jiu jpeg
În preajma și totodată în inima Ansamblului brâncușian de la Tîrgu Jiu
Noua carte trebuie percepută ca o sinteză esențială, consacrată devenirii singurei opere monumentale transmise nouă de Constantin Brâncuși, dar și semnificației acesteia.
Poetul într un oraș de graniță jpeg
Poetul într-un oraș de graniță
Despre Petre Stoica cineva mai prețios ar putea spune că a îngenuncheat în fața poeziei și a plecat din cele lumești exact de ziua ei.
„Original înseamnă să găsești personaje verosimile și să le pui în situații adevărate” – interviu cu regizorul Bogdan George APETRI jpeg
„Original înseamnă să găsești personaje verosimile și să le pui în situații adevărate” – interviu cu regizorul Bogdan George APETRI
„Plec la drum cu o idee, cu o poveste, gîndindu-mă strict doar la personaje, la situațiile în care se află ele, la problemele cu care se confruntă, la deciziile pe care trebuie să le ia.”

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.