„Trec printr-o perioadă crem cu abțibilduri” – interviu cu OIGĂN

Publicat în Dilema Veche nr. 951 din 30 iunie – 6 iulie 2022
image
Credit foto: Adi Molnar

Oigăn (n. 1970) este vocalist, chitarist și textier în trupele Kumm, Moon Museum și Robin and The Backstabbers. Anul trecut a publicat cartea de versuri Piese de schimb pentru păsări călătoare (Editura Curtea Veche), iar recent, albumul solo Antimaterie (Supersomnic Records).

Ce este un Oigăn: ce măsoară / la ce folosește?

Oigănul este o specie antropomorfă, omnivoră, care bîntuie o zonă relativ restrînsă a Eurasiei. Se hrănește cu aliterații, poante, paranteze și mici paradoxuri, încercînd să coabiteze în pace cu alte subspecii (nu-i iese întotdeauna). Nu suportă majusculele (îi amintesc de nazism, de populism) și numele Eugen Nuțescu. Oigănul mai folosește la construcția de Oigănisme care pot fi mișto și haioase, dar care, de fapt, nu folosesc la nimic practic. 

Antimaterie este un album unde pe fiecare cîntec ai un invitat: Mani, Ana Ularu, Adrian Despot, Jurjak, Lucia, Mihai Grama ș.a. Seamănă cu un film de Woody Allen: all stars! Cum ai lucrat la acest album, de ce această formulă, ce contribuții au invitații, ai lucrat fiecare piesă cu fiecare invitat și după ce criterii i-ai ales pe invitați?

Întîmplător sau nu, lucrul serios la album (unele idei de cîntece erau mai vechi) a început aproape concomitent cu primul an de școală al fiicei mele. Prilej, evident, de flashback-uri și comparații; eu am avut o învățătoare îngrozitor de severă, care n-a zîmbit nici măcar o singură dată pe parcursul a patru ani. Mă uitam mereu cu jind la cei din clasa B, care aveau o tipă tînără, dezghețată și prietenoasă. Așa că atunci cînd am intrat într-a cincea și au apărut o grămadă de fețe noi, a fost ca democrația după decenii de despotism. În amintirea acestei eliberări, odată ce am stabilit că toate cîntecele albumului vor avea numele de materii de școală, mi-a venit natural legătura voce = profesor, deci hai să încerc fiecare materie cîntată de altcineva. Invitații au jucat mai degeabă un rol, au interpretat, nu am scris cîntecele împreună. Dar fiecare a dat un aer personal muzicii respective. Am zis așa: matematică, aha, Adrian Despot, endorser universal al numărului 3 (trei), unde mai pui că mi se părea că i se potrivește și stilistic – ar putea fi unul din cîntecele cu chitară acustică de la Vița de Vie. Filozofie – voce groasă, dar caldă, George Gîdei de la Travka, mereu predispus la cugetări și cu ochii îndreptați spre lumea interioară. Lucia, diafană, care cîntă un fragment enigelic din poemul lui Ion Barbu aka Dan Barbilian, de altfel singurul text pe care nu l-am scris eu de pe Antimaterie. În fine, m-am simțit ca un agent de casting din industria filmului care căuta antieroul sau amanta perfectă. 

E un album mai degrabă pop decît rock, artsy, cu puțin din toate: country, blues, world music, electro, trip-hop. Știu că ești fan Dylan, dar albumul ăsta m-a trimis cu gîndul mai degrabă la John Grant. Ți-ai permis să te joci mai mult decît în trupele în care cînți? 

Îmi plac foarte mult colaborările. Sînt aproape convins că dacă m-ai încuia într-o cameră cu pian/chitări/microfoane/scule de înregistrat, aș ajunge, inevitabil în aceeași zonă de confort. Or mie mi-au plăcut întotdeauna trupele variate, cu „paleta largă”, cum ar zice un maestru Jedi al limbajului de lemn. Cu stil, dar nu cu rețetă. Una dintre ieșirile din acest labirint înăbușitor sînt colaborările. Și acum nu mă refer la vocaliștii invitați, mă refer la Dáné Dávid, care a inventat majoritatea sunetelor, beat-urilor și sintetizatoarelor care dau aerul electro al albumului. Și care, „for the record” (mare poantă lingvistică, da?) e fiul meu, dar nu din nepotism l-am invitat. Știam că face și vinde ritmuri, că-i place să manipuleze sunete, așa că i-am zis: „Uite zdrăngănelile astea… La-la-la-la, fă-le tu mișto”. Și le-a făcut. La fel și Dan Georgescu, care a mai adăugat un strat mai mult sau mai puțin timid de sunete. Și Alexei Țurcan, care ne-a sărit în ajutor la un cîntec la care ne împotmoliserăm, „Anatomie”. Mă joc și-n trupele în care cînt, doar că e un alt fel de joacă. Aici m-am jucat de-a regizorul, în sensul filmului de autor, dacă pot fi pretențios.

Simți că odată cu vîrsta s-a schimbat în vreun fel modul în care compui muzică și tipul de muzică pe care vrei să-l faci?

Sînt în perioada chitării acustice, de vreo zece ani. A mea nu e nici roz, nici albastră, ca la Picasso, e crem cu (tot mai) multe abțibilduri. Deci sînt în perioada crem cu abțibilduri. 

Versurile sînt, unele, romantice, au și umor, altele sînt discrete sau, dimpotrivă, acide comentarii sociale, destule memorabile („hai să mai dormim puțin / temple-n tîmple să zidim”). Tu ai publicat în pandemie și o carte de versuri citești poezie contemporană?

Citesc puțină poezie, cu excepția lui Bukowski la cafea (mai mult pe cînd fumam; acum, abstinent și sănătos, am senzația că am trădat cauza un pic), și cîțiva amici practicanți de poeme pe Facebook, precum Radu Bata sau Nia Damian… De altfel, și textele mele din cartea Piese de schimb pentru păsări călătoare s-au născut tot pe acolo, printre pisici, polemici și politică. În timpul „liber” (ce-o fi aia?) citesc aproape exclusiv proză. 

Te-a inspirat în vreun fel, în procesul scrierii de versuri, colaborarea cu Robin aka Andrei Proca pentru Moon Museum și Robin and The Backstabbers?

Pînă la colaborarea noastră eram foarte sceptic cu folosirea limbii române în pop/rock. Majoritatea versurilor mi se păreau și încă mi se par puerile. Plus că nu aveam nici un neam de know-how (sic!) și mă chinuiam îngrozitor să scriu ceva care să-mi și placă și să și sune mișto. Apoi a apărut acest prieten și coleg în viața mea care zicea lucruri ca „se lasă noaptea în fotografii” sau „de ce își fac oamenii casele afară?” și-am zis hopa, așa mai da, ia să vedem! Este un vers pe al doilea album Moon Museum („cîinii latră-a pustiu, pun pariu că știu ei ce știu”) de care eram foarte-foarte mîndru. Îl scrisesem noaptea pe un cîmp pustiu de lîngă Brașov și în depărtare, dolby surround – ați ghicit –, lătrau cîinii. Și toată lumea, inclusiv iubita mea, mi-au zis: „Cît de Robin e versul ăsta!”. Eu credeam că ei zic asta pentru că el cîntă piesa pe album și că, de fapt, e un vers foarte Oigăn. Misterul nu va fi elucidat niciodată. Între timp am umblat pe străzi cu sens unic, m-am uitat în casa liftului cînd el era plecat la supermarket și mi-am găsit un fel de voce doar a mea. 

image
Credit foto: Adi Molnar

„Pe scurt: nu știu”

Ce te motivează să cînți pe o piață atît de rahitică muzical precum cea românească? Și cum vezi tu ceea ce se cheamă „muzica românească” actuală unde orice discuție despre manele explodează, Hrușcă și Bănică cîntă numai de sărbători, trupe tinere de jazz aproape că nu există, pop-ul n-a mai produs un hit adevărat, fredonat de toată lumea, din 2015?

Cred că motivațiile mele n-au avut niciodată vreo legătură cu piața sau industria. Deși destul de norocos în nișa mea, cred că o cultură mică nu are puterea financiară de a susține demențe și experimente artistice. Pentru mine „piață” înseamnă Oborul, iar „industrie”, Petromidia sau Combinatul Metalurgic de la Galați. E un alint, știu, dar vreau să mi-l permit. În jazz-ul tînăr există, cel puțin, Adi Stoenescu și Ana Cristina Leonte; și asta zice un biet amator. Iar hiturile pop sînt un prilej pentru colegii de breaslă de a mă lua la mișto. Aflu de ele foarte tîrziu și toată lumea crede că-s un snob antipatic cînd zic că nu auzisem cutare sau cutare șlagăr. Ca nație de ascultători sîntem victima lui „gusturile nu se discută”, care ar lăsa șomeri cohorte întregi de muzicologi, teatrologi și critici de artă. Precis, mulți dintre ei ar merita-o, dar fără ei n-ai nici o direcție. Mai faine ar fi ore de muzică cu profesori deschiși și creativi. 

Cine dintre noii veniți ți-au atras atenția în ultimii ani? În afară de Adi Stoenescu, pe care îl apreciez și eu, dar numai cu el nu se face primăvară în jazz-ul tînăr de la noi.

Îmi place cum Noru Negru devine tot mai muzical de la album la album. Ultimul EP al Luciei (Immersia) e super-inspirat. Pinholes mă rupe live. Albumul de debut al Mădălinei Pavăl e exuberant și roiește firesc. Și nu m-a plătit casa de discuri (sîntem colegi la Supersomnic Records) să zic că albumul lui D.E.N.I.S., Miezul Nopții București, m-ar face să mă duc din nou la tata să-i zic că vreau chitară, dacă aș fi în liceu. 

 Ți se pare că trupele/muzicienii de la noi sînt atenți la ce se întîmplă, social și politic, în jur? Exceptînd Taxi și Tudor Chirilă, puțini cîntă despre ce ni se întîmplă în timp real. În anii protestelor anti-OUG 13, cu cîteva excepții firave, rock-ul românesc (că punk nici nu avem) era mai aproape de Eurovision decît de Woodstock. Crezi că rock-ul, la nivel global, și-a pierdut această calitate/dimensiune?

Mulți sînt atenți, unii cred că își fac chiar un scop din asta. Nu avem o cultură a protestului prin artă, în schimb. Eu nu mi-am propus nicicînd să scriu muzică „cu mesaj”, mai ales că atunci ești judecat în funcție de el. Dacă scrii un cîntec prost despre cît de nașpa e PSD sau Dinamo, toți steliștii și anti-PSD-iștii vor fi tentați să-l aprecieze, la fel cu un imn pro-avort sau anti-BOR. Da, global, și eu cred că relevanța s-a mutat în altă parte; nu mai vin Bob Dylan sau Bono să-ți zică ce-i bine să faci sau să crezi. Acum schemele sînt mult prea smart, trebuie să ai minimum trei doctorate: în sociologie, manipulare mass-media și programare neuro-lingvistică ca să afli de ce crezi ceea ce crezi și de ce simți azi totul și mîine nimic vizavi de fix același lucru. Mai simplu e așa: „It’s only rock’n’roll… but I like it”.

Ce viitor au / prevezi pentru Kumm, Moon Museum și Robin and The Backstabbers?

Planurile de viitor sînt cioburile ghivecelor tuturor mușcatelor ofilite de pe toate balcoanele ponosite din dărîmatele capitale ale fostelor fosilizate imperii. Pe scurt: nu știu.

Cineva care ar vrea să susțină un muzician român cum l-ar putea ajuta cel mai mult: concerte, merchandise, vinil, streaming?

Orice ajută un muzician român, lituanian sau argentinian. „Mai cumpără un bilet, mai ia un vinil, un tricou, neamule!” Și stream-ul e minunat, chiar dacă ai nevoie de ditamai fluviul de ascultări ca să-ți cumperi un volum de povestiri de Cehov de la anticariat. Eu cred și sper într-o lume (muzicală) în care pot coexista pașnic rețete de succes pop și hip-hop alături de greu digerabila muzică contemporană și drone asurzitoare, jazz războinic și folk dodecafonic. Mai ales dacă mai trag cu ochiul – respectiv urechea – unul în ograda celuilalt.

interviu realizat de Marius CHIVU

credit foto: Adi Molnar

Chestionar

● Primul album cumpărat: Poate Joni Mitchell, Blue

● Albumul care ți-a schimbat viața: The Velvet Underground & Nico

● Albumul pe care l-ai descoperit tîrziu: Beach Boys, Pet Sounds

● Cel mai prețios album din colecția ta: Sufjan Stevens, Carrie & Lowell

● Cu ce muzician din lume ai colabora: Luni/miercuri/vineri cu Beck, marți/joi cu Nick Cave, în week-end cu amîndoi

● Cu ce muzician din istorie ai fi colaborat: Lou Reed

● La ce concert ți-ar fi plăcut să fi fost: Peter Gabriel, Secret World Live

● Cîntecul pe care nu te-ai săturat niciodată să-l asculți: Talking Heads, This Must Be The Place

● Muzicianul român pe care-l admiri cel mai mult: Alexandru Andrieș

● Albumul românesc favorit: Alexandru Andrieș, Interioare

● Ce muzică ai trimite într-o capsulă spațială să întîlnească alte civilizații: Sonic Youth și Steve Reich

● Plăcerea muzicală vinovată: Ciuraru din Aștileu, dar numai primele două albume

● Un cover preferat: Jimi Hendrix, All Along The Watchtower (Bob Dylan)

● O carte preferată: Aprilie spulberat de Ismail Kadare

● Un film preferat: A Serious Man de Ethan & Joel Coen

957 15 Fanny Chartres jpg
CC jpg
A nu trăi (doar) din trecut
Muzica celor de la Soft Machine (numele e preluat de la romanul lui William Burroughs) s-a dorit de la început un fel de happening, utilizînd lumini psihedelice și folosind influențe diverse.
957 21 Ligia Ciornei foto din arhiva personala jpeg
„Generația de acum minimalizează schizofrenia perioadei comuniste” – interviu cu Ligia CIORNEI
„Am încercat să surprindem efervescența interioară a unei femei însărcinate care e obligată să ia o decizie din cauza circumstanțelor.”
956 16 Cazacu1 jpg
Un maestru al jazz-ului spiritual
La cei 84 ani ai săi, Charles Lloyd a fost decanul de vîrstă al invitaților ediției de anul acesta a Festivalului de Jazz de la Gărîna.
c sebastian marcovici 1 jpg
O pădure, trei călăreți, o fată frumoasă. Și „Persona” lui Andryi Zholdak la FITS
Cîteva note fugare pe marginea spectacolului „Femeia mării”, prezentat pe scena Festivalului de Teatru de la Sibiu de trupa Teatrului Național Marin Sorescu.
955 15 Razvan Scurtu jpg
954 15 Jinte Deprez & Maarten Devoldere jpg
„Cîntecele de dragoste n-o să fie niciodată depășite” – interviu cu muzicianul Maarten DEVOLDERE
„Pentru mine, albumele cu cea mai mare însemnătate sînt despre dragoste și despărțiri.”
953 15 Gabriel Achim jpg
953 21 Banu2 jpg
Peter Brook, dispariția
El a ştiut întotdeauna cum să injecteze energie şi să însufleţească un public care a resimțit dorinţa regizorului de a-l erija în partener.
p 22 Monica Stan credit Lorand Vakarcs jpg jpg
„Cînd nu mai ai droguri, te hrănești cu afecțiunea celorlalți” – interviu cu Monica STAN
„Și relațiile de familie pot fi foarte toxice. Se creează relații codependente, toată lumea încearcă să extragă ceva de la celălalt, doar că aici nu sînt bani.”
p 23 credit P  Dalea jpg
Mai rău ca moartea
Datorită acțiunii de la Reșița, am observat cum opinia publică poate fi stîrnită printr-un demers artistic, asumîndu-și o postură interogativă sau reflexivă în raport cu lumea socială și dramele ei.
951 15 Marius Giura foto Andrei Becheru jpg
„Generațiile de muzicieni se schimbă“ – interviu cu Marius GIURA
„Sîntem mîndri de artiștii pe care am reușit să îi invităm. Ei au adus faimă acestui festival.”
951 16 Credit foto Adi Molnar 1 jpeg
„Trec printr-o perioadă crem cu abțibilduri” – interviu cu OIGĂN
Am umblat pe străzi cu sens unic, m-am uitat în casa liftului cînd el era plecat la supermarket și mi-am găsit un fel de voce doar a mea.
p 15 Delta Bucurestiului 0778 jpg
„Încerc să încetinesc dispariția amintirilor din acest loc” – interviu cu regizoarea Eva PERVOLOVICI
„Pentru mine era important să arăt în film acest trecut simbolic, în același timp artistic și spiritual, al închisorii Văcărești.”
947 15 Alexandru Belc jpeg
„Mă interesează legătura dintre trecut și prezent” – interviu cu regizorul Alexandru BELC
„Cît de mult putem să ne luptăm pentru a nu lăsa compromisul să se instaleze în noi?”
p 15 coperta2 jpg
Nota traducătorului
Seria romanelor „În căutarea timpului pierdut” de Marcel Proust va apărea, începînd din acest an, la Editura Cartier în noua traducere a lui Cristian Fulaș.
p 21 jpg
David Lynch: fuga psihogenică
La David Lynch există o doză bine echilibrată de mister și de inexplicabil, de gangsteri și femei în pericol, de dedublare și subconștient.
945 15 Sebastian Strasser png
„Mi s-ar părea fabulos să fac un film SF în România” – interviu cu regizorul Sebastian STRASSER
Tehnica învățată în ultimii zeci de ani aș vrea să o aplic la poveștile autentice care sînt parte din sufletul țării în care m-am născut.
945 22 Christian Badea jpeg
„Voiam să aud ceva care să-mi dea încredere că există potențial” – interviu cu dirijorul Christian BADEA
„Tehnic, muzicienii tineri sînt buni, atitudinea lor e bună. Trebuie timp.”
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE jpeg
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE
„Cînd viața începe să te cutremure și ești în pericol să te prăbușești e bine să te agăți de ce-ai făcut pînă atunci.”
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII jpeg
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII
„Aș investi în educație și apoi aș trăi o sută de ani să văd roadele ei într-o societate sănătoasă.“
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ jpeg
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ
„Sperăm ca un anumit tip de relație să se stabilească între obiectul artistic, între personajele de pe ecran și conversațiile interioare pe care fiecare dintre noi le avem.”
Istoria culturală a lumii povestită de culori jpeg
Istoria culturală a lumii povestită de culori
Albastrul prosperă doar pe tărîmurile nepămîntești ale cerului, ale mării și ale orizontului.
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe jpeg
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe
Debutul cinematografic și scenariile metaforice care vorbeau despre sistemul totalitar apar și în urma propriilor experiențe politice.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.