„Toate concertele de anul acesta sînt de primă mînă” – interviu cu Marius GIURA –

Publicat în Dilema Veche nr. 1003 din 29 iunie – 5 iulie 2023
Marius Giura ©Andrei infinit GJF
Marius Giura ©Andrei infinit GJF

Marius Giura este directorul artistic al Festivalului Internaţional de Jazz de la Gărîna (5-9 iulie). Programul concertelor şi mai multe detalii despre a 27-a ediţie a festivalului găsiți la www.garana-jazz.ro.

27 de ediţii în tot atîția ani. În afară de constanță și longevitate, de ce anume sînteți cel mai mîndru legat de acest festival cu al cărui nume numele dvs. este automat asociat?

Sînt mîndru că am reușit să am un public fidel, constant și destul de numeros. Sînt mîndru că festivalul are o recunoaștere internațională. Mă bucur că acest festival este unul dintre cele mai importante evenimente culturale ale țării. Mă bucur că lîngă mine a crescut o echipă capabilă să ducă mai departe organizarea acestui festival.

După atîtea ediţii ce vă mai motivează? Sau, ca să reformulez, s-au schimbat de-a lungul anilor lucrurile care vă dau puterea să continuați? 

Unele lucruri s-au schimbat în bine: există un public avizat, există fani necondiționați, am garanția că aproape orice vedetă mondială dorește să cînte la Gărîna și, probabil, mai sînt și alte lucruri bune care se întîmplă.

Sînt însă și lucruri care s-au schimbat în rău: un sistem de finanțare super-greoi, demotivant, cu prevederi absurde de multe ori. Cînd se aplică pentru proiecte culturale, marile proiecte care au confirmat în timp concurează cu raliuri de triciclete sau cu simpozioane referitoare la creșterea viermilor de mătase. Și, de multe ori, proiectele mari pierd sau primesc sume ridicol de mici. Sau apar evenimente care primesc bani prin atribuire directă, fără a redacta proiecte sau a participa la vreun concurs. Legat de aceste concursuri, contează mai puțin valoarea proiectului (de multe ori confirmată în timp). Este, de fapt, un concurs de scriitori de proiecte. Nu există o predictibilitate a finanțărilor, să știi din timp de cîți bani dispui pentru eveniment.

În alte țări, evenimentele de notorietate sînt finanțate direct pe baza unui buget depus la începurul anului. Sînt țări în care, într-o săptămînă, organizatorii au banii în cont. La noi sînt situații în care aprobarea unei finanțări vine cu cîteva zile înainte de eveniment. E foarte greu să lucrezi așa, e greu de înțeles pentru partenerii contractuali că poți onora plăți doar în preajma începerii festivalului.

Punînd în balanță cele bune și cele rele, mă motivează că: a ajuns la 27 de ani, e dorit de public, e necesar pentru promovarea jazz-ului, în special în rîndul tinerilor, în condițiile în care media nu oferă mai nimic. În plus, știu să fac asta, îmi place ce fac, iar satisfacția după ultimul acord al ultimei zile e nemăsurată.

După acest peste un sfert de secol de existență, credeți că interesul sponsorilor privaţi a crescut? De ce sau de ce nu? 

De-a lungul anilor, am beneficiat de sprijinul multor sponsori. Unii dintre ei ne sprijină constant, de mulți ani. E greu de spus dacă interesul acestora a crescut sau nu. Sînt situații cînd companiile trec prin momente dificile și renunță. Sînt și situații cînd sponsorii renunță din motive pur comerciale (au scăzut vînzările produselor pe care le comercializează). Sînt mulți sponsori noi, însă nu se poate vorbi de o constantă a aportului lor. Sînt însă puțini cei care sprijină doar din considerentul că apreciază valoarea artistică a evenimentului.

Faptul că familia dvs. este implicată în organizarea festivalului vă liniștește perspectiva de a-l transmite mai departe ca moștenire de familie?

Da, cînd va veni vremea, rămîne pe mîini bune, fiica mea, Simona, știe să-l ducă mai departe alături de frații ei: Cristina și Caius-Ștefan.

Aer proaspăt

Anul trecut ați dedicat seri speciale jazz-ului din Norvegia, Suedia, Finlanda. Anul acesta, Polonia este „țară invitată”, extinzînd la cinci zile durata festivalului. De ce?

Polonia a fost, de la începuturi, un partener important al festivalului. Începînd cu ediția a șasea, Polonia a fost reprezentată în fiecare an. Are una dintre cele mai valoroase școli de jazz din lume, an de an apar tineri muzicieni și grupuri noi de mare valoare. Artiștii polonezi scot discuri pe bandă la ECM și la ACT, cele mai reputate case de discuri din lume (axate pe jazz), de casele lor de discuri nu mai amintesc.

Încă din liceu, tinerii muzicieni polonezi au festivalurile lor (Jazz Juniors e unul din ele) și secțiuni dedicate în marile lor festivaluri. Conservatoarele au secții speciale de jazz; de aici și valoarea lor foarte ridicată. Muzicienii sînt susținuți de diferite fundații și asociații care promovează proiectele valoroase și pe cele de perspectivă.

Colaborarea extrem de fructuoasă cu Institutul Polonez a fost extinsă în acest an, prin parteneriatul cu Fundația „Zbigniew Seifert”, Institutul „Adam Mickiewicz” și Ministerul Culturii din Polonia. Așa a apărut a cincea zi de festival, ziua dedicată Poloniei.

Unii artiști revin pe scena festivalului, cu alte proiecte, în alte componențe. Credeți că publicul gărînez mai degrabă se atașează de anumiți artiști decît preferă să descopere alții noi?

Au fost mari artiști care au venit de mai multe ori (Charles Lloyd de trei ori, Jan Garbarek, Terje Rypdal, Arild Andersen, N.P. Molvaer, Lars Danielsson, și încă cîțiva, de două ori). În 26 de ani, aceștia au venit cu proiecte complet diferite, remarcabile. Totdeauna am crezut că un proiect foarte bun trebuie văzut de publicul din România, de aceea unii artiști au revenit la Gărîna. Cred că am procedat bine invitînd acești mari artiști de mai multe ori. Un proiect nou înseamnă altă muzică și o mai bună cunoaștere a valorii celui invitat.

Pe scena festivalului au venit nenumărați artiști din toată lumea, dar e vreunul pe care, dintr-un motiv sau altul, nu ați reușit să-l aduceți în ciuda eforturilor și insistențelor?

Au fost mai mulți: Misha Alperin (pe care l-am adus, totuși, la Timișoara), Esbjörn Svensson (decedat prematur, dar și el a cîntat la Timișoara). L-aș fi vrut foarte mult pe Eberhard Weber, în formulele cu Garbarek, l-aș fi vrut și pe David Darling. Cel mai mult l-am dorit pe Jeff Beck, dar n-a mai fost să fie. Anul acesta, a fost foarte aproape grupul Camel, dar îmbolnăvirea lui Andy Latimer a dus la anularea turneului.

Anul acesta pare că sînt mai multe femei în componența grupurilor. Este o întîmplare sau ceva ce ați dorit în mod deosebit?

E o întîmplare, nu am dorit niciodată altceva decît proiecte valoroase. Așa a fost să fie, să am patru vedete feminine la această ediție. 

Blazzaj, JazzyBIT, 7th Sense, Răzvan Cipcă Trio sînt numele românești. Observați o dinamică anume pe scena românească de jazz în ultimii ani?

Mai e Marta Popovici și alte cîteva nume. Da, se simte aer proaspăt în ultimii ani. Sper ca numele noi să confirme, să reziste și să nu plece. Blazzaj și JazzyBIT sînt deja consacrați și au prezențe și în afara țării. Din cei care au cîntat în anii trecuți, Sorin Zlat, Luiza Zan, VanDerCris, Adi Stoenescu, Cătălin Milea, Emil Bizga, Marius Vernescu, Mihai Iordache sînt cei ce alcătuiesc nucleul de bază al jazz-ului românesc, alături de Mircea Tiberian, Nicolas Simion, Liviu Butoi, Decebal Badilă, Marius Preda, Bega Blues Band. Și mai sînt și alții, îmi cer scuze că nu i-am amintit.

Care dintre invitaţii inediţi ai acestei ediţii credeţi că va fi „marea surpriză”?

Greu de spus… Toți sînt artiști foarte valoroși, dar vor surprinde Jan Gunnar Hoff, Oded Tzur, Daniel Herskedal și Rebekka Bakken. De neratat sînt și Julian & Roman Wasserfuhr, Sinikka Langeland, Leszek Mozdzer sau Michel Godard. Dar, ce spun eu, toate concertele de anul ăsta sînt de primă mînă, nici unul nu trebuie trecut cu vederea!

Dacă v-aţi permite, dacă aţi putea îndeplini toate condiţiile necesare, pe cine aţi aduce să cînte în Biserica Catolică din Văliug?

Aș aduce grupuri ca Trio Medieval sau Trondheim Voices, aș aduce organiști și, în special, muzicieni care cîntă acustic. Dacă ar mai exista, aș aduce proiectul Officium al lui Garbarek. Sînt multe proiecte care s-ar potrivi, dar biserica e destul de mică.

Ce artişti noi – din zona jazz-ului, dar nu neapărat – aţi descoperit în ultima vreme şi ce ne-aţi recomanda să ascultăm?

Airelle Besson-Try, Jakub Mizeracki, Grupul American Liliac (o mare surpriză, e o familie de români).

Care sînt ultimele discuri cumpărate?

YES  Mirror to the Sky, Ganelin-Tarasov – Pus a2, Vladimir Chekasin & Vladimir Tarasov  La Grande Sonata, Gong I See You. 

Dacă i-aţi putea cere unei entități AI să compună un album de jazz în stilul unui artist dispărut, ce muzician i-ați cere să pastișeze?

Miles Davis sau David Darling. Mi-aș satisface o curiozitate, dar nu cred că mi-ar plăcea.

interviu realizat de Marius CHIVU

1038 15 cop2 jpg
Levitația electromagnetică în tesseract
Eul de scriitor ratat apreciază această fragmentare din care se alcătuiește întregul: „Nu cred în cărți, cred în pagini, în fraze, în rînduri“.
p 22 Katherine Pangonis jpg
Fenicienii, oamenii purpurii
În unele contexte, fenicianismul și renașterea interesului pentru trecutul fenician al Libanului nu reprezintă decît o reacție rasistă la panarabism.
1035 15 coperta jpg
Sculptînd în timp
Există însă şi o altă cale de unire a materialului cinematografic, în care esenţială este dezvăluirea logicii în ceea ce privește modul de a gîndi al oamenilor.
foto 1 back stages jpg
1033 15 Iulia Lumanare copy (5) jpg
„Ne vom opri mereu la ceea ce ne este familiar” – interviu cu actrița Iulia LUMÂNARE
„Timpul a fost comprimat, și asta este, poate, cel mai dificil aspect al scenariului, deci al poveștii.”
1033 23 Foto Iulian Popa jpg
„Scriu ce văd în jurul meu, ca și cum aș fi în mijlocul acțiunii, dar invizibil“ – interviu cu Iulian POPA
„Un chimist, un om cu educație științifică, dar care are o abordare total neștiințifică, bazată pe percepții senzoriale.”
p 23 Passivité courtoise, 1930 jpg
Victor Brauner – Sfîrșitul și începutul
Opera lui îl face să meargă înainte mai degrabă decît o face el.
1031 15 Strøksnes, Morten Photo Cathrine Strøm webp
image png
Hotarul nevăzut al pictorului – expoziție aniversară Mihail Gavril* –
Lucrările prezente în expoziția de la Palatul Parlamentului, Sala „Brâncuși”, au o tematică ce aparține zonei sacrului.
1028 15 charlotte higgins miturile grecesti jpg
Miturile grecești repovestire din perspectivă feminină
Acestea sînt cîteva dintre personajele care controlează multe dintre narațiunile incluse în această carte.
1027 15 ёGoodlife Photography jpeg
p 22   Expoziția Victor Brauner jpg
Culoarea Artei
„Important e ce se vede.” Da, toți știm asta. Dar dacă v-aș spune că la fel de important e ce nu se vede?
1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”

Adevarul.ro

image
Coșmarul prin care a trecut un culturist: a pierdut zeci de kilograme în 35 de zile. „Corpul meu a început să se mănânce singur”
Culturistul canadian Jared Maynard a slăbit enorm în cinci săptămâni și și-a pierdut capacitatea de a vorbi din cauza unei boli rare și terifiante de care a reușit, într-un final, să scăpe, deși medicii îi dădeau șansele minime de supraviețuire, potrivit The US Sun.
image
„Cel mai rău lucru din istoria umanității!” Internauții se revoltă din cauza măsurilor de mediu luate de producătorii de băuturi răcoritoare
Fie că este vorba de Coca-Cola sau de suc de portocale, dacă ați cumpărat recent o băutură îmbuteliată, probabil ați observat o schimbare subtilă, dar exasperantă, scrie Daily Mail Online, care relatează ce cred internauții, producătorii și experții în reciclare despre această măsură.
image
Cafeaua Marghilomana, relansată la conacul marelui politician Alexandru Marghiloman. Cum se prepara celebra licoare interbelică VIDEO
Cafeaua Marghilomana, băutura aristocraților de odinioară, a fost relansată. Va putea fi savurată odată cu introducerea în circuitul turistic a clădirilor recent reabilitate de pe domeniul din Buzău care i-a aparținut marelui politician Alexandru Marghiloman.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.