Ţinutul mamelor

Publicat în Dilema Veche nr. 745 din 31 mai - 6 iunie 2018
Ţinutul mamelor jpeg

Ritualul primăverii, Concept: She She Pop. De/cu: Cornelia și Sebastian Bark, Heike și Johanna Freiburg, Fanni Halmburger, Lisa Lucassen, Mieke Matzke, Irene și Ilia Papatheodorou, Heidi și Berit Stumpf, Nina Tecklenburg. Video: Benjamin Krieg & She She Pop. Decor: Sandra Fox & She She Pop. Costume: Lea Søvsø. Colaborator muzical: Damian Rebgetz. Colaborator coregraf: Jill Emerson. Cosultant dramaturgie: Veronika Steininger. Light design și regia tehnică: Sven Nichterlein. Sunet: Florian Fischer. Asistent video: Anna Zett. Festivalul Internaţional de Teatru Reflex 4, Sfîntu Gheorghe, 4-16 mai 2018.

În prima jumătate a lunii mai, la Sfîntu Gheorghe, judeţul Covasna – oraş mic, cu viaţă culturală intensă: are două teatre, român şi maghiar, o trupă de teatru-dans şi una de dans popular, toate (bine)cunoscute –, a avut loc a patra ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru Reflex, organizat din trei în trei ani de Teatrul „Tamási Áron“ şi curatoriat de regizorul László Bocsárdi (directorul teatrului şi al festivalului). Trienala Reflex se remarcă prin invitarea unor companii şi artişti din Estul şi Centrul Europei care inovează la nivelul limbajului artistic, al dramaturgiei şi, în general, al teatralităţii. În cele trei zile petrecute la Relex, am văzut spectacole precum Iosif şi fraţii săi, după Thomas Mann, în regia lui Tamás Ascher, produs de Teatrul „Örkény István“ din Budapesta, o saga (pseudo)biblică minimalist derulată, în care actorii sînt concomitent naratori şi personaje, şi Un mort se întoarce la iubita sa, coproducție slovenă între Teatrul Prešeren din Kranj și Teatrul Orășenesc din Ptuj, o legendă locală despre eul dublu şi dragostea de dincolo de moarte, dar şi spectacolele a două companii care au reprezentat, în anii ’90 – 2000, unele dintre cele mai incisive formule performative şi formate organizaţionale. She She Pop, un grup feminist, şi Gob Squad, o companie care explorează conexiunea între teatru, media şi viaţa cotidiană, au în comun practicile colaborative şi esteticile hibride pe care le dezvoltă. Companiile berlineze (She She Pop este un grup german, iar Gob Squad, cu o componenţă mixtă, britanico-germană, a fost înfiinţată la Nottingham şi relocată la Berlin) au prezentat, la Sfîntu Gheorghe, spectacole create în urmă cu cîţiva ani, dar care, la nivel european, sînt încă exemple de inovaţie performativă, iar în România reprezintă o noutate absolută.

745 19 rosencrantz foto2 vargyasi levente jpg jpeg

În repertoriul companiei She She Pop, Ritualul primăverii formează un diptic cu Testament, ambele spectacole tratînd relaţiile cu părinţii. Testament, creat în 2010 la HAU, Berlin, este o adaptare după Regele Lear de William Shakespeare, în care actorii şi taţii lor îşi examinează relaţia prin prisma conflictului intergeneraţional, bazat pe resentimente şi sfîrşit în iertare. Taţii sînt prezenţi live pe scenă, astfel că în disputa cu fiicele/fiul (Sebastian Bark, singurul actor bărbat, are o prezenţă incertă ca gen, el apare şi în Ritualul primăverii într-o postură la graniţa dintre feminin – dominanta grupului – şi masculin) se poartă de la egal la egal. Ritualul primăverii, creat în 2014, tot la HAU, se foloseşte de muzica lui Igor Stravinsky pentru a configura relaţia dintre fiice/fiu şi mame, cele din urmă fiind văzute ca actanţi sociali cu misiune impusă de societate pentru care trebuie să renunţe la elemente de identitate personală (o scenă sugestivă este cea în care mamele „testează“ mai multe ipostaze sociale, prin „crearea“, dintr-un material inform, a mai multor obiecte de îmbrăcăminte). Cu alte cuvinte, mamele reprezintă „jertfe“ sociale. Diferenţa majoră faţă de Testament este că, spre deosebire de taţi, mamele (în ambele spectacole participă părinţii reali ai actorilor) apar doar în proiecţii, o formă de videomapping inteligent folosită, astfel încît ele pot „interacţiona“ cu copiii lor de pe scenă. Schimbarea are probabil vreo motivaţie practică (cum ar fi dificultatea de a juca sau de a se deplasa a persoanelor vîrstnice), dar (involuntar) configurează diferit poziţia mamelor de cea a taţilor, în societate şi în conflictul intergeneraţional. Prezenţa mamelor intermediată prin video, deşi puternică la nivel vizual, are totuşi mai puţină forţă decît cea live, a taţilor, iar asta intră în legătură cu poziţionarea socială în timp (o perspectivă duraţională) a femeilor, cărora societatea le-a dat sarcini şi îndatoriri precise, dar nu şi o voce pe măsură. Relaţia mamă-fiică / fiu conţine însă mai multe teme, nu doar a abandonării aspiraţiilor personale de către mame, ci şi teama generaţiei tinere că preia şi repetă destinele părinţilor.

Trebuie precizat că spectacolul nu este un balet, nu redă într-o dramaturgie coregrafică, narativă şi rotundă, lucrarea lui Stravinsky. Aici este vorba despre o deconstrucţie teatrală a baletului, performativ hibridă, care conţine structuri postdramatice, video, dans, asociate într-o formulă care analizează temele muzicale din perspectiva prezentului şi personalului, dar le integrează într-un context social şi politic. Prezentarea companiei, a modului de lucru şi a scopurilor sale, ca parte din spectacol, constituie cheia de citire, căci afirmă răspicat că întreg demersul performativ este personal, nu doar în sens subiectiv (prin invitarea propriilor mame pe scenă şi analizarea propriilor relaţii de filiaţie), ci şi prin stabilirea filtrelor de descifrare şi contextualizare a spectacolului (datele personale sînt generalizate ca într-un studiu ştiinţific în care o multitudine de cazuri particulare generează o rezultantă universal posibilă).

Spectacolul mi-a amintit de un altul, regizat de polonezul Jan Klata, Piesă despre mamă şi patria-mamă, în care se analiza liric paralelismul între destinele, idealurile şi sacrificiile materne şi patriotice, atît mama, cît şi patria fiind esenţiale în formarea şi dezvoltarea personalităţii individuale. Interesant conceptual, ca discurs analitic despre poziţia în societate a mamelor, Ritualul primăverii are o luciditate rece, tăioasă, în ciuda unei teatralităţi puternice, asumate şi intenţionate.

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Vargyasi Levente

999 15 SECTOR1 foto YAP studio jpg
Gazda și parazitul – sau „Marea Schemă Generală a Tuturor Lucrurilor” –
„Dacă tîrgul dura mai multe zile, cine știe”, vorba artistului, lucrările lui pătrundeau poate în și mai multe spații.
998 15 jpg
„Personajul Victor Godeanu este inspirat din generalul Pacepa” – interviu cu scenarista Adina SĂDEANU –
Am simțit că publicul a rezonat și a înțeles lumea de atunci, România anului 1978, personajele, povestea.
tennessee williams jpg
Washington Irving, Tennessee Williams ȘI Indiana Jones intră într-un bar
Washington Irving, Tennessee Williams și Indiana Jones intră într-un bar.
997 15 KIWI Antologia de proza scurta 2023 jpg
26 de priviri spre trecut
Din această perspectivă, antologia de față oferă 26 de priviri, din toate unghiurile, asupra lumii în care trăim și a trecuturilor ei.
image png
Monarhie fără rezervă
Bineînțeles că relația dintre Charles și fiii săi nu era simplă.
996 15a Foto Cristina Oltean jpeg
„Primesc tot ce-mi aduce muza, nu pun întrebări” – interviu cu Doru TRĂSCĂU –
Satisfacțiile pe care le-am strîns sînt poveștile adunate, de-acolo pe unde am ajuns, și uneori chiar și o vorbă bună.
995 15 Taximetriști film making of foto11 jpeg
994 15 R Nagy jpg
„Cred în puterea poveștilor și a literaturii” – interviu cu Raluca NAGY –
E mai complicat să faci parte dintr-o breaslă, solidară sau nu, de la mii de kilometri distanță.
993 15 Liviu Bulea Diptych Martie23 38 lowrez jpg
„Urbanul și natura pot și trebuie să coexiste” – interviu cu artistul vizual Liviu BULEA –
Mă reîntorc la oraș fiind mediul în care m-am format și care în același timp mi-a provocat cele mai mari traume.
993 23 Cristian Mungiu, credits Song Xiangyang (1) jpeg
Susțin „întîlnirea cu americanii” – interviu cu regizorul Cristian MUNGIU –
Lucrez pe cît îmi permite timpul la mai multe lucruri în acest moment, cu prioritate la două filme care se vor face după scenarii ale mele, dar și la alte proiecte.
992 15 fotoAdi Marineci jpg
„Romanul și scenariul de film sînt animale diferite“ – interviu cu regizorul Bogdan MIRICĂ –
Romanele noir, filmele noir și unele graphic novels se grefează foarte bine pe structura mea sufletească.
p 15 1 foto A  Bulboaca jpg
„Ca artist am obligația propriilor greșeli” – interviu cu artistul vizual Dumitru GORZO –
Nu reneg nimic, însă sînt deranjat de încadrările care riscă să îngusteze percepția.
990 15 Mincan jpeg
„De cele mi multe ori, simțim nevoia să ficționalizăm realul” – interviu cu regizorul Mihai MINCAN –
Cel care are puterea, a se citi banul, are evident un avantaj, măcar prin aria de alegeri pe care le poate face.
Marlon Brando and Vivien Leigh in A Streetcar Named Desire jpeg
Un tramvai pe șine de podoabe
„Oricine ai fi, eu totdeauna am depins de bunătatea străinilor.”
989 14 foto M Zgondoiu jpg
FFF 16mars ©Cristina Voinea 13 jpg
c6fa33870d97d4c96b1680a5d942a3cf jpeg
Cine poate să ridice un clopot de sticlă? – Sylvia Plath / Ester Greenwood –
Astăzi depresia poate fi privită mai degrabă ca un fenomen decît ca o simplă tulburare, cuprinzînd mai multe entități, forme clinice, episoade complete, cu simptome core și simptome nespecifice.
986 15 interviu1 JPG
„Pianul este cel mai bun psiholog al meu” – interviu cu muzicianul Jay-Jay JOHANSON –
Da, puţin şi nu prea bun. La fel i s-a întîmplat şi lui Scott Walker, care a început să-şi alieneze publicul, muzica însăşi a devenit alienantă, nu că ar fi dificil de ascultat, dar nu mai e ancorată în propriul univers.
985 15 foto Afrim jpeg
„Sînt un fan al fragilității“ – interviu cu regizorul Radu AFRIM –
Chiar dacă marea din Seaside Stories era marea voastră, a fiecăruia/fiecăreia dintre prozatori/prozatoare, s-au scris cronici în care se vorbește despre „marea lui Afrim“.
p 15 confesiunile unui iubitor de vin jpg
Degustări de vin cu Julian Barnes
Unul dintre efectele secundare complet neașteptate ale muncii mele este cartea de vizită socială pe care o oferă acum.
983 15 vlad petri director RO jpg
„Mă pasionează granița dintre documentar și ficțiune” – interviu cu regizorul Vlad PETRI –
O posibilă legătură ar fi faptul că în ambele filme sînt oameni în stradă care își doresc o schimbare reală, dar în afară de asta nu văd o legătură clară între ele.
Photo by Alex Belciuganu (12) jpg
„Mă incită contradicțiile și polii opuși” interviu cu artistul vizual Josef WURM
Tot ce ai spus deja rezumă foarte bine atmosfera lucrărilor mele. În viață, ironia se regăsește întotdeauna într-un amalgam de pură seriozitate, rigiditate, mult chin și bucurie.
982 15 foto Bogdan Zop jpeg
„Reţelele de socializare pretind că poţi evita iadul eliminînd oamenii” – interviu cu scriitorul Richard FLANAGAN –
Mie acesta mi se pare scopul vieţii. Dar ai zis că este o carte sumbră. Mie mi s-a părut că este şi un roman comic.
982 16 jos coperta jpg
Două beri goale cu OCS
Cînd am auzit prima dată „Vara pe oliță”, eram în primul an de facultate și ascultam trupe de rock alternativ de afară.

Adevarul.ro

image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.
image
Cazul înfiorător al elevului ucis în timp ce mergea spre şcoală. Daune uriaşe acordate de judecătorii din Neamţ
Judecătorii din Neamţ s-au pronunţat într-un dosar penal, acordând daune uriaşe după ce un elev a fost ucis când mergea spre şcoală. În accident au mai fost răniţi alţi doi adolescenţi
image
Totul despre „drogul violului”. Povestea de film horror a uneia dintre victime: „Am băut apă plată” FOTO VIDEO
„Drogul violului” face ravagii în Europa, iar în România a făcut vâlvă cazul unei eleve în vârstă de 15 ani, despre care s-a scris că a fost drogată, sechestrată și violată.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.