„Tihna, ca stare generală, face Smida Jazz unic între festivaluri” – interviu cu Ema PRISCA –

Ema Prisca este director de creație independent și comunicator al Smida Jazz Festival din Parcul Natural Apuseni (18-20 august). Programul concertelor şi mai multe despre a șaptea ediţie a festivalului la www.smidajazz.ro. 

Ce e nou și ce deja tradițional la această a șaptea ediție a festivalului?

Sînt multe lucruri noi la ediția Smida Jazz de anul acesta: mai multă muzică live, cu unsprezece concerte pe scena principală și alte unsprezece pe scena Forest – muzicieni originari din toată lumea, de la Cuba la Turcia, UK, Belgia, Polonia, România, stiluri eclectice, vibrații diferite. 

În partea de zi a festivalului, activitățile oferă multe, multe opțiuni, fie de a petrece timp în natura de la Smida activ sau contemplativ, fie de a participa la discuții cu oameni pasionați și cunoscători pe teme precum jurnalism, literatură, fotografie, feminism, design și arhitectură sau pe subiecte mai puțin abordate, dar importante, precum felul cum muncim, sexualitate, problematica drogurilor la nivel de societate. Pregătim și lucruri de făcut și explorat pentru cei interesați de un stil de viață sănătos, practici relaționate cu o stare de bine. Ne bucurăm să-l avem cu noi și pe jurnalistul Dragoș Pătraru de la Starea Nației, care a trecut printr-o schimbare radicală de stil de viața și să ne povestească cum e noua lui viață sănătoasă și mai apropiată de natură.

Ce nu se schimbă este frumusețea incredibilă a satului Smida și încăpățînarea noastră de a crea o escapadă în munți în jurul jazzului contemporan. De a promova un stil muzical de nișă, fără expunere media mainstream, dar cu o mare valoare artistică, creator de emoții și stări. Ce se accentuează în fiecare an este grija pentru sustenabilitatea festivalului. Efectele pe care le creează asupra naturii și comunității. Sîntem într-un parc natural, responsabilitatea noastră, a partenerilor festivalului și a participanților totodată e uriașă. Una dintre cele mai mari preocupări se leagă de posibilitatea de a oferi apă gratis oamenilor în festival. Cu acest subiect atingem două lucruri extrem de importante: dreptul la hidratare și limitarea drastică a transportului și consumului de recipiente de plastic. Ideal ar fi ca apa potabilă oferită gratis să fie furnizată local, de la Smida. Dar inginerește, logistic vorbind, nu am găsit încă o soluție viabilă care să ofere apă potabilă unui trafic de cîteva mii de oameni, timp de patru zile Lucrăm la asta, chiar dacă n-o vom rezolva pentru ediția de anul acesta, îi vom găsi o soluție. Pînă atunci, în festival băutul de orice se face cu pahare reutilizabile.            

Care este cel mai dificil lucru din munca depusă pentru festival acum, după primii șase ani? Și care e cel mai ușor/plăcut?

Aș începe cu ce e plăcut. E foarte plăcut și creator de sens pentru echipa noastră să gîndim o experiență tihnită, artistică și armonios integrată în natură, pentru publicul de la Smida Jazz. De la line-up, mixul de artiști, de stiluri, de ritmuri și sensibilitățile culturale pe care le aduce fiecare pe scenele Smida, pînă la ce fel de mîncare să oferim sau în ce activități să invităm oamenii să participe. În toate acestea, e un exercițiu de empatie, să ne punem în locul publicului, să-i anticipăm așteptările, dar și o intenție de a crea surprize, de a facilita descoperiri. E ca atunci cînd te gîndești la un cadou pentru un om pe care îl iubești: să-i și placă, să-i fie și util, dar să-l și surprindă. Partea mai complicată este legată, paradoxal, de ceea ce e basic, de infrastructura festivalului. Smida e un sătuc de cîteva case, în inima Parcului Natural Apuseni. Ca să acomodăm participanții, fără să agresăm ecosistemul, creăm de la zero o urbanizare efemeră, necesară. Lumină, apă, toalete, dușuri, camping, două scene, spații pentru activități, artiști și instrumente de transportat din Cluj, pe jumătate de traiect – șosea județeană de munte, toate lucrurile trebuie să stea într-un echilibru perfect pentru ca experiența publicului să fie armonioasă și confortabilă. Lumea pleacă de la Smida Jazz odihnită, relaxată și cu tot felul de bucurii acumulate timp de trei zile. Iar starea asta de bine, și fizică, și emoțională a oamenilor care vin, dar și a sătenilor care ne găzduiesc, a tuturor partenerilor o trăim ca pe o misiune de mare responsabilitate.

Cum s-a conturat line-up-ul acestei ediţii? 

Jazzul, mai ales în versiunea lui contemporană, e un gen care nu stă deloc pe loc, ia forme surprinzătoare și captează spiritul vremurilor. Este alimentat de artiști – tineri muzicieni care caută noi moduri de exprimare. Ce se întîmplă în ultimii ani pe scena jazzului contemporan e efervescent și ne-am dorit la această ediție să avem artiști cît mai diferiți ca sound, instrumente și ritmuri. Ținem cont și de ce ne spun iubitorii festivalului că și-ar dori mult să vadă. Duoul Oceanvs Orientalis – Ilhan Ersahin, artiști cosmopoliți, electro și saxofon sînt unul dintre perfomance-urile pe care smidienii și-au dorit foarte mult să le vadă live.

Care dintre invitaţii inediţi ai acestei ediţii credeţi că va fi „marea surpriză”?

Aș spune că Alina HipHarp Collective, un band în jurul unei harpiste: harpa, fiind un instrument nu foarte des folosit în jazz, și colaborarea cu saxofonistul Tony Kofi au pontențial să surprindă foarte mult. Dar sîntem bucuroși că l-am putut aduce pe Afrosideral, un artist polivalent de origine cubaneză ale cărui concerte te încarcă de bucurie. Cred că și Yazz Ahmed și band-ul ei, care se bucură de multă apreciere pe scena londoneză de jazz contemporan, vor fi o apariție memorabilă. Și de abia îi așteptăm pe Norzeatic & Qinta Spartă cu noul lor album și lirica lui Norzeatic contondent inteligentă.

Natură, relaxare, cunoaștere

Ce presupun activitățile educative și recreative de peste zi de anul acesta?

Pregătim trei tipuri de activități de zi: conexiune cu natura, relaxare fizică și mentală și cunoaștere, inspirație. În natură sînt multe lucruri de făcut, de la tururi ghidate pe bicicletă la tur de cunoaștere de ciuperci, explorare peșteri, caiac – toate acestea întîmplîndu-se în natura din jurul festivalului. În perimetrul de festival vom avea o zona dedicată de wellness, în cadrul căreia se va face yoga, mai multe feluri, masaj, terapii alternative prin sunet. La Zona Grow, la care participi și tu cu atelierul de scriere creativă, avem un line-up cultural, de care sîntem foarte bucuroși. Pentru că oamenii care vor susține conferințele, conversațiile și ateliere sînt buni cunoscători ai subiectelor și foarte pasionați de ceea ce fac și pasiunea autentică e virală: Victor Petric, fotograf, Oana Simionescu, Claudiu Salanță și Adriana Măgerușan, arhitecți, Codin Orășeanu, jurnalist muzical, Liana Buzea, coach holistic de intimitate, Dragoș Pătraru, Andrei Bonda și Vasile Hotea-Fernezan, jurnaliști, Doru Șupeală, autor podcast Hacking Work, Ionela Băluță, profesoară universitară, Vlad Zaha, criminolog, Ionuț Ruscea, activist eco și Adrian Dohotaru, activist green.

Copiii au și ei o zonă a lor, unde sînt angrenați în activități-jocuri special gîndite pentru ei. Și e bine să știe lumea cu cîini în familie că la Smida Jazz sînt mereu bineveniți. 

Legat de toate activitățile festivalului, care sînt generoase și variate precum vezi, ne preocupă să nu creăm participanților stresul alegerii. Tihna, ca stare generală, este ceea ce face Smida Jazz unic între festivaluri și ne dorim să ajutăm oamenii să simtă tihnă și armonie la Smida. De aceea activitățile sînt des organizate, bine interpuse cu programul scenelor, să nu ai sentimentul că pierzi ceva, acel FOMO (fear of missing out) creator de anxietate și stres. Și dimensiunea festivalului ajută, că nu e de masă, cu catralioane de oameni care se calcă în picioare și petrec o oră pe telefoane ca să dea unii de alții.

Dacă îmi permiți, aș vrea să mulțumesc în numele echipei unor oameni care ne ajută din pozițiile lor să păstrăm spiritul festivalului, să nu-l comercializăm ca pe un tîrg al consumului și să-l facem tot mai contemporan: Anca Ungureanu, Andrada Creata, Delia Popescu, Mirela Dogaru, Ina Bădălău, Mihaela Hoffman și tuturor partenerilor noștri. Fără ei ar fi foarte greu.

Ce are Smida, ca zonă turistică, și nu au altele de la noi din țară? Asta pentru cei care încă n-au ajuns la festival pînă acum.

Smida are un peisaj ca o vedere din Elveția. E bizar, știu, să te referi un peisaj local folosind un clișeu al altei țări, dar puterea evocatoare a imaginii ajută. Cu munți înverziți, lac, păduri ce înconjoară platoul pe care organizăm festivalul. Este în inima Parcului Natural Apuseni și îți permite o sumedie de drumeții la peșteri, la cascade, zărești căprioare, păsările îți dau deșteptarea. E un paradis pentru cei ce iubesc natura și statul, dormitul la cort. Odihnă și tihnă procurate de aerul curat, ciripit de păsărele și vederea munților. România abundă de peisaje montane desăvîrșite, iar Smida, mai ales pentru cei din apropiere, județele Cluj, Bihor, e un loc accesibil, în care te bucuri să mergi.

Ce artişti noi – din zona jazz-ului, dar nu neapărat – ai descoperit anul trecut şi ce ne-ai recomanda să ascultăm?         

Kamasi Washington este un artist care m-a rupt în două la descoperire. Despre el se spune că este unul dintre motivele pentru care jazzul contemporan se reconectează cu tinerii în Statele Unite. Saxofonist născut în Los Angeles, e un apostol inspirațional al jazzului spiritual, cu albumul său de debut, The Epic. La fel ca mulți dintre muzicienii de jazz tineri de astăzi, muzica lui Washington este influențată atît de hip-hop, cît și de jazz. A colaborat, de altfel, cu rapper-ul filosof Kendrick Lamar la albumul vizionar To Pimp A Butterfly. Din lumea hispanică, de care eu sînt foarte atașată și care are puțină vizibilitate la noi, i-aș numi pe Lucía Martínez & The Fearless, un band condus de Lucía, bateristă, cu un sound original și magnetic.

Ce ți-ar plăcea să descopere, printr-un act epifanic misterios, cineva cu prejudecăți sau necurios cu privire la jazz?

Spunea cineva că a vorbi despre muzică e ca și cum ai dansa despre arhitectură. Le-aș dori tuturor oamenilor, curioși, necurioși, să-și dea voie să simtă, să călătorească pe dinăuntru, pe dinafară, cu simțirea, iar jazzul contemporan e soundtrack-ul perfect pentru așa ceva.

Ce album de jazz ai trimite într-o capsulă spațială să întîlnească alte civilizații?

Depinde de ziua și de momentul cînd ar trebui să trimit muzica în capsula spațială. În acest moment, mi se pare și că Islandman, cu albumul Goldless ceremony, care au fost anul trecut la Smida, ne-ar reprezenta ca omenire, foarte bine. Și pentru că e vară, am putea pune în capsulă albumul Tendre Jeudi, după titlul romanului lui John Steinbeck Sweet Thursday, al parizienilor de la Fungi. Petale de trandafiri sferice la auz și Mimosa cocktail mood.

Poate AI să genereze muzică bună? Și dacă ai putea cere unei AI să genereze un album în stilul unui muzician de jazz din trecut, ce muzician sau ce grup ai alege?

AI poate să genereze. Asta e sigur. Muzică bună, nu cred, deocamdată cel puțin. Ca orice creație, muzica e bună cînd e autentică, atunci cînd vine dintr-un talent cu o nevoie de expresie care trebuie să se manifeste orice ar fi, cu orice risc. Dar AI e un instrument pînă la urmă, care generează amestecînd tot ce e deja creat. Și artiștii fac asta, dar amestecul se produce într-un om, într-o convingere, într-o obsesie, într-o etică și estetică specifice, nu la întîmplare. Evident că poate fi utilizat de artiști în moduri creative. Contează ce-i spui să facă, iar exprimarea sarcinii în sine poate fi plină de originalitate. E ca la regie, regizori diferiți obțin filme diferite pe același script. De dragul jocului propus de tine și al contrastului cultural, mi-ar plăcea să văd ce-ar ieși dacă Kamasi Washington i-ar da sarcină, ar programa AI în felul lui, cu vorbele lui, să producă un jazz de inspirație persană.

interviu realizat de Marius CHIVU