Susțin „întîlnirea cu americanii” – interviu cu regizorul Cristian MUNGIU –

Publicat în Dilema Veche nr. 993 din 20 aprilie – 26 aprilie 2023
Cristian Mungiu © Song Xiangyang
Cristian Mungiu © Song Xiangyang

American Independent Film Festival este unicul eveniment de la noi dedicat filmului cult american contemporan, care susține totodată cauze umanitare și sociale. Evenimentul e precedat de un concurs de scenarii (Write a Screenplay for...), aflat la a 5-a ediție, și are o componentă puternic formativă, beneficiind și de prezența unor personalități ca Steven Spielberg sau Sebastian Stan care au vorbit pentru publicul cinefil bucureștean. Coincidență sau nu, pe 26 aprilie filmul R.M.N. al lui Cristian Mungiu se lansează în SUA și în Canada. Am avut șansa unei întîlniri cu regizorul Cristian Mungiu care a povestit pentru Dilema veche despre programul Festivalului de film american pe care îl organizează la București și Cluj împreună cu echipa Cinemascop, dar și despre viitoarea proiecție caritabilă a filmului său în America, unde îl va avea ca partener de discuție pe actorul Ethan Hawke.

Les Films de Cannes à Bucarest (LFDC) a avut o primă ediție acum 13 ani și coincide, am citit, cu sugestia lui Thierry Frémaux exprimată la o întîlnire în Buenos Aires... Cum a apărut American Independent Film Festival (AIFF) la București? 

AIFF a apărut în urma constatării că publicul din România este cucerit de filmele americane, identifică preponderent cinema-ul cu filmele americane  pentru că în România nu a existat nici o politică culturală care să contrabalanseze această promovare a SUA și a valorilor americane prin film. Și atunci ne-am gîndit că un prim pas ar fi să nuanțăm un pic – și să arătăm publicului de la noi că există și filme americane narative, cu un fond de idei în spate, subtile, complexe și cu mai puține stereotipuri, și că cinema-ul american nu înseamnă doar blockbustere. Totodată, căutam o modalitate de a conștientiza publicul de anumite cauze umanitare și sociale în cel mai nedidactic mod posibil, și atunci ne-am gîndit că un eveniment la care luîndu-ți bilet la un film deja susții o cauză socială e cea mai potrivită cale – căci toate încasările din bilete la AIFF se donează întotdeauna. Totodată, ne străduim să consolidăm American Independent Film Festival ca un eveniment care să includă, pe de o parte, o componentă formativă, de training, și alta de lifestyle, de experiență socială mai amplă decît doar vizionarea unui film, iar în sensul ăsta prezența unor oameni de film cunoscuți precum Ethan Hawke sau Sebastian Stan a ajutat foarte mult. În esență însă, atît Les Films de Cannes à Bucarest, cît și American Independent Film Festival sînt încercări de a agrega o comunitate – de a crea legături sociale și schimburi de idei între oameni, pornind de la proiecții de filme care nu sînt doar entertainment.  

Sînteți cunoscut în primul rînd ca regizor și scenarist, dar și ca organizator de evenimente culturale. În ce fel cea de-a doua postură vă ajută să intuiți mai bine așteptările publicului cinefil?

Nu știu dacă există un singur fel de public, sper că nu – căci altfel publicul din România strigă în gura mare ce vrea: entertainment, dar care pe română se traduce deocamdată mai degrabă prin caterincă, panaramă, mișto, glume fizice. Nu îl judec, constat – și sînt de acord că avem cu toții nevoie de entertainment, dar cred că se pot face comedii și filme de public și un strop mai sofisticate de atît și, pe de altă parte, cred cu tărie că cinema-ul trebuie să fie divers, să propună povești pentru categorii diferite de public, cu gusturi și educații diferite. Pregătim noi înșine niște proiecte mai orientate către public, printre care Amintiri din Epoca de Aur 3 – on the dark side of humor, dacă pot să mă exprim așa.

Festivalul Filmului Independent American e precedat în ultimii ani de un concurs de scenarii care s-a concentrat pe două genuri: comedie sau thriller. Cîți scenariști au aplicat și ce se va întîmpla cu „poveștile finaliste”?

Da, sîntem deja la a 5-a ediție din Write a Screenplay For... (WSF), iar evenimentul a crescut foarte mult și a devenit, încă de anul trecut, internațional. Pe scurt, WSF, organizat anul acesta de Asociația Cinemascop cu sprijinul PRO TV, e ceva între un workshop și un concurs de scenarii care însoțește AIFF și care permite oricărui scenarist profesionist sau amator să propună o poveste de film sau serial. Toate poveștile astea sînt citite, analizate, apoi au loc discuții cu scenariștii, se aleg cele mai bune dintre ele, care intră într-un program de dezvoltare susținut de oameni din industrie (scenariști, script doctor-i, trainer-i, show-runner-i, producători), iar în final cele mai bune proiecte din cele dezvoltate au șansa să intre efectiv în producție și să devină filme. E cea mai democratică și accesibilă cale de a intra în industrie, deschisă oricui. Spy/Master, al cărui prim episod va fi proiectat în prima zi a AIFF și care e primul serial românesc selecționat în secțiunea de serii a Berlinalei, e o producție HBO dezvoltată pe baza unui proiect descoperit prin WSF. Anul ăsta am primit peste 300 de aplicații (mai multe ca la CNC) din România, Ungaria, Grecia, Italia și pînă la Australia, Brazilia ori Algeria. Am discutat personal eu și Gabriela Iacob, Head of Scripted Content Development la PRO TV, care susține training-ul pe partea de serii cu peste douăzeci de scenariști, pe parcursul AIFF îi vom alege pe cei 6-8 care continuă, iar pînă în octombrie ei vor lucra la dezvoltarea scenariilor sub îndrumarea Gabrielei și a Mariettei von Hausswolff von Baumgarten – o reputată specialistă din Suedia. În octombrie, pe perioada LFDC se vor anunța proiectele cîștigătoare, care fac pasul spre intrarea în producție.

Nu mă pot gîndi la filme americane, fie ele independente sau nu, fără a avea în minte vedetele în jurul cărora admirația și comentariile noastre se construiesc. Au venit la festival, în 2017, John C. Reilly și Joaquin Phoenix, ca să dau doar două exemple. Cine vor fi invitații vedetă din acest an și în ce filme îi vom vedea?

Anul ăsta, AIFF începe în aprilie în București și Cluj, continuă cu proiecții prin țară și are un al doilea week-end în iunie, la Roaba de Cultură, sub forma unei experiențe mai complexe de lifestyle, incluzînd componente de food & concerts. În perioada aceea așteptăm și oaspeții în carne și oase – pentru zilele de proiecție din aprilie ne vom limita la întîlniri prin Zoom –, însă după cum a arătat masterclass-ul cu Steven Spielberg de anul trecut și ținînd cont că avem doi cîștigători de Oscar în program, și acestea pot fi foarte intense. 

Cît de ușor sau de greu este să includeți în selecție un titlu premiat recent la Oscar cum este The Whale cu Brendan Fraser? E România o miză financiară pentru distribuitorii filmelor americane?

Nu, nu e o miză semnificativă căci e o piață mică și da, a devenit foarte greu astăzi să aduci genul ăsta de titluri căci există tot mai puține filme independente produse în afara studiourilor mari ori a platformelor de streaming. S-au făcut eforturi foarte mari ca publicul din România să poată vedea, în premieră, Women Talking (un Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat) și The Whale (Oscar pentru cel mai bun actor într-un rol principal), precum și A Thousand and One – cîștigător la Sundance – sau Beau is Afraid cu Joaquin Phoenix în rolul principal. De aceea și sper ca publicul să răspundă pe măsura eforturilor care se depun, pentru că se angajează enorm de multă energie pentru ca aceste filme să ajungă să fie văzute în România și efortul ăsta merită continuat atîta timp cît publicul le dorește.

Filmele realizate în afara sistemului hollywoodian ajung la tot mai mulți spectatori. Îmi vine în minte acum Aftersun regizat de scoțiana Charlotte Wells, care nu era deloc cunoscut publicului larg înainte de nominalizările de anul acesta la multiple festivaluri, la care s-a adăugat cea de la Oscar. Să fie doar o întîmplare fericită succesul acestui titlu?

Pentru orice titlu care ajunge vizibil internațional sînt foarte multe de care nu auzi, din păcate, niciodată. Eu sper ca publicul să descopere la AIFF filme precum I Like Movies sau Funny Pages, foarte personale și puternice, dar beneficiind de mai puțină vizibilitate deocamdată, căci vor intra în awards season abia la toamnă. În cazul lui Aftersun e vorba de efectul vizibilității date de Oscaruri. Este un exemplu că, dacă faci un film puternic, el va ieși în evidență în cele din urmă, iar tendința asta e tot mai vizibilă de cînd Academia Americană de Film și-a deschis porțile tot mai multor cineaste și cineaști non-americani. Pînă acum zece ani nu ar fi fost posibil ca filme precum ParasiteDrive my car, dar și Aftersun să capete atîta expunere – și premii. 

În 2022, toate încasările festivalului au fost direcționate către refugiații ucraineni și către salvarea animalelor de companie din Ucraina. Anul acesta, banii din vînzările biletelor merg către salvarea și protecția animalelor. Cum alegeți organizațiile respective?

Mai precis, anul acesta încasările își propun să susțină acele ONG-uri care luptă pentru o legislație care să împiedice transportul de animale vii. Nu e tocmai greu să-ți sară în ochi această necesitate dacă ai o minimă empatie față de alte ființe și vezi cîtă nepăsare și cruzime persistă în România pe tema asta. Sigur, sîntem o țară în care nu am rezolvat încă problemele oamenilor, dar dacă te gîndești un pic la chinul acelor zeci de mii de oi care s-au înecat încet sau al mieilor din care jumătate mor călcîndu-se în picioare între ei în camioane, înainte să ajungă la destinație, nu poți decît să speri că putem încerca să reglăm problemele animalelor deodată cu cele ale oamenilor și nu după. Căci altfel, în România, riscăm să nu mai ajungem vreodată și la ele. 

La ce tip de discuții vom putea participa cu ocazia festivalului și ce teme vor fi argumentate?

Vineri, în prima zi de festival, va avea loc o discuție profesională deschisă deopotrivă presei și publicului, și anume cea despre relația dintre așa-zisa lege a cash-rebate-ului și industria locală de film. Pe românește, încercăm să urgentăm adoptarea și în România a unei legislații de tip cash-rebate care să atragă din nou producții internaționale mari (singurele țări din Europa care nu au în acest moment o asemenea legislație fiind Belarus și România) și, pe de alta, să vedem cum putem sprijini prin această măsură deopotrivă și industria locală de film, căci avem puțini tehnicieni, iar filmele românești își permit tot mai greu să îi atragă în producții locale atunci cînd concurează cu filme cu bugete mari – or trebuie să rezolvam o problemă fără să creăm o alta. Sîmbătă are loc masterclass-ul Gabrielei Iacob despre seriile TV, iar duminică discuția cu ONG-urile despre chestiunea legislației pentru animale. Toate detaliile sînt pe filmedefestival.ro.

Coincidență probabil, filmul R.M.N. se lansează în Statele Unite ale Americii imediat după ce se termină AIFF la București...

E și nu e o coincidență căci, profitînd de faptul că AIFF și începutul exploatării R.M.N. în America de Nord (SUA și Canada) au loc cam în același timp, organizăm proiecții caritabile cu R.M.N. cu ambele ocazii. În SUA va avea loc o proiecție caritabilă pe 26 aprilie la IFC Center (Indepedent Film Center, nota red.) cu invitați din lumea filmului și a charity-ului, proiecție însoțită de un chat despre film pe care îl voi avea cu Ethan Hawke. Toate încasările vor fi donate către Asociația OvidiuRo pentru programe de educație și lectură pentru copii din medii defavorizate. În România, proiecția caritabilă cu R.M.N. va avea loc pe 27 aprilie la Cinema „Elvire Popesco“, iar încasările vor merge către ONG-urile pentru animale. Proiecția din România e una din ultimele șanse de a vedea R.M.N. pe ecrane înainte ca filmul să intre pe platforme care să permită vizionarea lui de acasă – însă pe ecrane mai mici. Întrucît aceste proiecții se întîmplă să coincidă cu ziua mea de naștere (sînt născut la miezul nopții de 26 spre 27), sper ca mulți spectatori să-mi facă un cadou venind la aceste screening-uri și susținînd cauzele sociale ale acestei ediții.

(varianta integrală a interviului pe www.dilemaveche.ro)

interviu realizat de Roxana CĂLINESCU

Unde are loc premiera și „cum vă pregătiți” pentru întîlnirea  cu americanii?

Contribui la promovarea R.M.N. în SUA prin multe interviuri pe care le fac acum de la distanță și care vor însoți filmul odată cu lansarea. În săli, filmul începe pe 28 aprilie în New York și Los Angeles, apoi se va extinde treptat în tot mai multe orașe, iar cîteva săptămîni mai tîrziu va putea fi vizionat în toată America de Nord pe platforma de streaming a IFC, distribuitorul filmului.

În ce țări a fost  distribuit R.M.N. și unde vi se pare că a fost cel mai bine înțeles?

R.M.N. a fost distribuit deja în peste 25 de teritorii, iar eu am fost prezent la proiecții în Franța, Belgia, Spania, Ungaria, Danemarca, Slovenia. În mai va fi distribuit în Norvegia (unde cinemateca organizează în parteneriat cu ICR o onorantă retrospectivă cu filmele mele, așa că voi fi prezent) și Polonia, în iunie începe distribuția în America Centrală și Latină (Peru, Bolivia, Ecuador), din 6 iulie începe în Italia, unde însă va rula sub alt titlu: Animali Selvatici, iar apoi urmează UK și Japonia, din teritoriile mai mari. Cea mai interesantă a fost recepția în Ungaria, unde filmul a fost primit măcar cu același interes cît și în România, dacă nu mai mare – căci circumstanțele socio-politice de la ei fac să existe mai mult interes pentru libertatea pe care ți-o dă cinema-ul de a zice lucruri foarte directe și uneori incorecte politic.

Multiculturalism sau integrare? E posibil multiculturalismul fără constituirea de enclave etnice și religioase?

Toleranță, în primul rînd. Și rezistență la manipularea primitivă a populismului naționalist. Sîntem sufocați de false teme care își propun să ne inflameze vena patriotică atunci cînd mai degrabă ar trebui să căutăm în noi ce ne unește și nu ce ne deosebește.

Am avut impresia că, dincolo de numeroasele interpretări legate de anumite secvențe din R.M.N., există un anumit nivel al transcendentalului. Pot conviețui supranaturalul și metafizica într-o poveste ancorată atît de precis în realitate?

Cred că pot atîta cît pot conviețui și în realitate. Pînă la urmă e o formă de percepție, un atribut al imaginației și al capacității fiecăruia de abstractizare. Dincolo de poveste, R.M.N. are și un nivel mai abstract în care încearcă să propună o meditație mai atentă asupra naturii noastre – adesea violentă –, asupra raportului nostru cu răul care vine deopotrivă din exterior, dar și din interior, și asupra empatiei ca sentiment dobîndit prin educație și perseverență și nu neapărat prin naștere.

Lucrați deja la următorul scenariu?

Lucrez pe cît îmi permite timpul la mai multe lucruri în acest moment, cu prioritate la două filme care se vor face după scenarii ale mele, dar și la alte proiecte.

Interviu realizat de Roxana CĂLINESCU

1038 15 cop2 jpg
Levitația electromagnetică în tesseract
Eul de scriitor ratat apreciază această fragmentare din care se alcătuiește întregul: „Nu cred în cărți, cred în pagini, în fraze, în rînduri“.
p 22 Katherine Pangonis jpg
Fenicienii, oamenii purpurii
În unele contexte, fenicianismul și renașterea interesului pentru trecutul fenician al Libanului nu reprezintă decît o reacție rasistă la panarabism.
1035 15 coperta jpg
Sculptînd în timp
Există însă şi o altă cale de unire a materialului cinematografic, în care esenţială este dezvăluirea logicii în ceea ce privește modul de a gîndi al oamenilor.
foto 1 back stages jpg
1033 15 Iulia Lumanare copy (5) jpg
„Ne vom opri mereu la ceea ce ne este familiar” – interviu cu actrița Iulia LUMÂNARE
„Timpul a fost comprimat, și asta este, poate, cel mai dificil aspect al scenariului, deci al poveștii.”
1033 23 Foto Iulian Popa jpg
„Scriu ce văd în jurul meu, ca și cum aș fi în mijlocul acțiunii, dar invizibil“ – interviu cu Iulian POPA
„Un chimist, un om cu educație științifică, dar care are o abordare total neștiințifică, bazată pe percepții senzoriale.”
p 23 Passivité courtoise, 1930 jpg
Victor Brauner – Sfîrșitul și începutul
Opera lui îl face să meargă înainte mai degrabă decît o face el.
1031 15 Strøksnes, Morten Photo Cathrine Strøm webp
image png
Hotarul nevăzut al pictorului – expoziție aniversară Mihail Gavril* –
Lucrările prezente în expoziția de la Palatul Parlamentului, Sala „Brâncuși”, au o tematică ce aparține zonei sacrului.
1028 15 charlotte higgins miturile grecesti jpg
Miturile grecești repovestire din perspectivă feminină
Acestea sînt cîteva dintre personajele care controlează multe dintre narațiunile incluse în această carte.
1027 15 ёGoodlife Photography jpeg
p 22   Expoziția Victor Brauner jpg
Culoarea Artei
„Important e ce se vede.” Da, toți știm asta. Dar dacă v-aș spune că la fel de important e ce nu se vede?
1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”

Adevarul.ro

image
Rațele alergătoare indiene, folosite în România în loc de pesticide: „Au curățat, într-o săptămână, 1.200 mp”
O tânără din Sibiu, designer de permacultură, a implementat mai multe proiecte în care rațele indiene au fost folosite pentru „combaterea dăunătorilor, de către unele familii sau restaurante care au dorit să producă, ecologic, alimente pe proprietățile lor”.
image
O modificare facială ar putea fi un semn de cancer pulmonar, spun pneumologii
Potrivit unui studiu din 2022, cancerul pulmonar este cel mai frecvent tip de cancer din România,12.122 de pacienții fiind diagnosticați în fiecare an. De asemenea, tot el cauzează şi cele mai multe decese - 10.779 pe an.
image
Coreea de Nord spune că declarația nucleară emisă de China, Japonia și Coreea de Sud îi încalcă grav suveranitatea. „Este o bătaie de joc și o înșelătorie...”
Luni, după ce la Seul, în cadrul unui summit tripartit, China, Japonia și Coreea de Sud au discutat despre programul de înarmare nucleară al Coreei de Nord, Phenianul a anunțat că intenționează să lanseze un alt satelit de spionaj în zilele următoare.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.