„Romanul și scenariul de film sînt animale diferite“ – interviu cu regizorul Bogdan MIRICĂ –

Publicat în Dilema Veche nr. 992 din 13 aprilie – 19 aprilie 2023
© Adi Marineci
© Adi Marineci

Bogdan Mirică a absolvit mai întîi Facultatea de Jurnalism la București, apoi a studiat scenaristică și producție de film la Londra. A debutat cu thriller-ul Cîini, care i-a adus premiul FIPRESCI la Festivalul de la Cannes și Trofeul Transilvania la Cluj. Luna aceasta intră pe ecrane Boss, tot un film noir, cu un scenariu scris și regizat de Bogdan Mirică. Filmul spune povestea unui șofer de ambulanță din București, prins într-o investigație complicată. Alături de Laurențiu Bănescu, mai joacă în film actorii Ioana Bugarin, Sergiu Costache, Teodor Corban, Cosmina Stratan, Toma Cuzin, Mimi Brănescu și Diana Cavallioti. Am vorbit cu regizorul despre felul în care își scrie și își regizează poveștile și despre ce e important în psihologia personajelor sale.

După succesul serialului Umbre și, mai ales, cel al debutului cu thriller-ul Cîini au trecut cîțiva ani. De ce a durat atît să filmați lungmetrajul Boss? 

Eram în Franța cînd am terminat sound mix-ul la Cîini și fix a doua zi m-am apucat de scris pentru Umbre, sezonul 2. Și, pentru că am lucrat la sezonul doi, n-am putut să mă bucur nicicum de traiectoria festivalieră a filmului. Dincolo de glam, îmi pare rău că n-am putut să fiu martor la reacțiile oamenilor la film – un proces care te poate calibra creativ pe mai departe. Apoi, am făcut Umbre 3 – sezon pe care l-am scris și regizat integral, ceea ce a fost un efort considerabil. Am terminat pe la finalul lui 2019 și, cîteva luni mai tîrziu, m-am apucat de rescris Boss. A venit pandemia, lumea s-a dat peste cap, sistemele de finanțare n-au mai funcționat cum știam. Oamenii n-au mai funcționat cum știam. Și uite așa am ajuns să filmez la finalul lui 2021, să fac  postproducție în 2022 și lansarea în 2023. 

Au fost multe variante de scenariu sau l-ați scris dintr-o suflare, cu gîndul  la  personajul principal, interpretat de Laurențiu Bănescu?

Ideea scenariului a plecat de la un vis pe care l-am avut acum mulți ani: se făcea că participasem la un jaf împreună cu alți trei bărbați, dar focusul nu era pe jaf în sine, cît pe sentimentul că o să-mi petrec tot restul vieții uitîndu-mă peste umăr, de teamă să nu fiu descoperit. Așadar, visul mi-a dictat tonalitatea: nu aveam să fac un procedural, ca un episod din C.S.I., cît un film de stare, care să respire frică, paranoia, anxietate. Cu fiecare draft am încercat să sintetizez cît mai mult, să reduc organismul ăsta care se cheamă scenariu la schelet – iar personajul principal a fost în toate variantele catalizatorul acțiunii.

Din complice la crimă, Bogdan ajunge să acționeze ca un detectiv scrupulos. Ce se întîmplă cu el din momentul în care demarează propria investigație?

Ce se întîmplă cu noi toți atunci cînd începem să punem întrebări despre propria existență: pe de-o parte găsim răspunsuri sau frînturi de răspunsuri – deci găsim niște adevăr, pe de altă parte ne săpăm propria groapă, pentru că „Ignorance is Bliss”. Dacă structura ta psiho-emoțională e una care caută precizie, unghiuri drepte, n-o să ai o viață ușoară. Și asta se întîmplă cu Bogdan din Boss

Cum se raportează un antierou aparent echilibrat la avalanșa de evenimente care par uneori farse macabre?

Încearcă să-și mențină echilibrul pe o suprafață din ce în ce mai alunecoasă. Există un proverb care spune că nimeni nu poate sări peste propria umbră – și cred că există un filon profund determinist în film. Odată ce roțile zimțate ale mecanismului au fost puse în mișcare, nu te mai poți sustrage procesului. Scenaristic vorbind, am folosit o dată plot-ul, narațiunea și pe de altă parte structura psihologică a protagonistului care nu-l lasă să respire pînă nu ajunge la certitudine. 

Ce artificii regizorale ați folosit reușind să redați atît de bine universul dezumanizant al unui oraș construit parcă din ruine?

Nu am falsificat nimic, mai degrabă am avut o precizie a selecției. Bucureștiul e o cacofonie arhitectonică și ca om care locuiești aici te poate cocoșa emoțional, iar dacă nu ești atent, nici nu știi de ce. Are atît de multe forme, dimensiuni, texturi, culori – parcă mai multe decît poți metaboliza. E grotesc, ca monstrul lui Frankenstein. Și, asemeni lui, are o sensibilitate aparte. Orașul ăsta e profund antropomorfic: te uiți la niște case dărăpănate, la niște calcane care îmbîcsesc cerul, la alei mîncate de gunoi și vegetație și ai senzația că vezi leșuri sau ființe care-și trag ultima suflare. Și aici a trebuit să fiu atent cum aleg locațiile, în funcție de dimensiune, culoare, textură, de vibrația pe care o emanau. Ăsta e orașul, dar eu am ales ce vreau să văd din el.  

A fost greu să filmați scenele de urmărire cu mașinile? 

Deloc, sînt totuși absolventul școlii de cascadorii Umbre, unde am avut șansa să filmez cîteva chestii foarte spectaculoase. Ca să-ți iasă o cascadorie bine ai nevoie de cîteva elemente clare: o echipă de cascadori buni care știu ce fac și cum să controleze situația și o echipă de producție bună, care să-ți ofere framework-ul necesar, unde orice nebunie s-ar întîmpla, să fie previzibilă și sigură pentru toată lumea implicată. Și, din fericire pentru mine, am avut parte de amîndouă.

Iubita eroului principal, interpretată de Ioana Bugarin, are o feminitate aparte, e vulnerabilă, dar și agresivă. De ce vi s-a părut important ca un love story să completeze intriga polițistă?

La un prim nivel, am vrut să fac un film despre un bărbat obsedat, care încearcă să găsească adevărul din spatele unui jaf aparent perfect. Dar mai există un nivel – un fel de comentariu personal despre filmele noir, mai precis subgenul heist movie, unde am vrut să mă joc cu tropii genului și să-i reinterpretez. Mai în toate filmele noir există arhetipul de femme fatale, care de cele mai multe ori e parte integrantă din procesul de autodistrugere/cunoaștere al protagonistului; (nu întîmplător personajul Ioanei este îmbrăcat progresiv în din ce în ce mai mult roșu). Inițial pare disonantă cu lumea asta, pe parcurs îți dai seama că e parte integrantă din fiziologia ei. 

„Dacă sapi în emoții pînă ajungi la rațiune, frica e un dar.” E în film o replică spusă de actorul Mimi Brănescu, care aruncă în aer tot ansamblul de argumente logice. Ce rol are anxietatea ca mecanism de supraviețuire al protagonistului?

De fiecare dată cînd vedem ticăloși în filme, în spatele lor fie se ascunde o patologie dubioasă, fie o pseudo-filosofie care încearcă să ne convingă de noua ordine mondială, pe care vor ei s-o instaureze. Cel mai bine și amuzant cumva se vede asta în filmele cu James Bond care, de fiecare dată, la final, are o discuție cu nemesis-ul lui și încearcă să-și justifice acțiunile care ne-au ținut lipiți de ecran două ore. Și m-am gîndit: „Dar dacă personajul negativ e cineva care-și argumentează matematic deciziile? Dacă e un om care vede lumea printr-o lentilă darwinistă hiper-rațională, pînă la urmă (din ce știm pînă acum), nu se poate găsi un contraargument la faptul că 3 este mai mare decît 2?”. Așa cum animalul mai mare ucide și mănîncă animalul mai mic. Empatie zero, strict factual. Bineînțeles, și aici se ascunde o patologie, că un astfel de concept de om nu poate fi decît un psihopat. Și, ca să răspund la a doua întrebare: cred că anxietatea îl umanizează pe protagonist. Îl face să greșească evident, dar îl și salvează, uman vorbind.

Cine a compus muzica și cu cine ați lucrat la decoruri?

Compunerea soundtrack-ului a fost una din etapele mele preferate în facerea filmului. Am lucrat cu Marius Leftărache, cu care lucrasem mult pe partea de sound design la Umbre. Am început să vorbim de muzică cu un an înainte să filmez. Am făcut un playlist la comun pe Spotify în care aruncam amîndoi diverse referințe. Felul cum lucrează Marius (Leftărache, nota red.) e unul superinteresant pentru mine – pentru că el e un artist pînă la ultima fibră, dar, în același timp, își folosește uneltele de muzician foarte rațional. Am vrut amîndoi ca soundtrack-ul să sune visceral, aproape ca un organism care colcăie în putrefacție. Unele părți sînt mai muzicale, altele mai aproape de sound design.

Pe partea de production design am lucrat cu Cristian Niculescu și cu Andreea Popa – oameni cu care de asemenea mă înțelesesem foarte bine la serialul Umbre 2 & 3. De fiecare dată cînd lucrez cu Cristian (Niculescu, nota red.) e o mare bucurie, pentru că este o enciclopedie a arhitecturii Bucureștiului. Aici, așa cum spuneam mai devreme, provocarea cea mai mare a fost să curatoriem ce intră în film, ca să putem arăta un oraș cum poate nu l-am mai simțit, dar care e totuși recognoscibil și coerent cu stilistica filmului.    

Vă plac romanele noir?

Mult. Romanele noir, filmele noir și unele graphic novels se grefează foarte bine pe structura mea sufletească. Dar n-o să intru în detalii pentru că n-o să mă mai opresc. 

După Bestseller nu ați mai publicat. V-ar tenta să scrieți o carte pornind de la un scenariu de film?

Cred că romanul și scenariul de film sînt animale diferite. Îmi plac amîndouă deopotrivă, dar în etapa asta a vieții mă simt mai atras de scenariu – de fapt, de tot procesul de facere a filmului. Îmi place concretețea brutală a procesului – aruncatul ăsta constant în groapa cu lei.

Interviu realizat de Roxana CĂLINESCU

1038 15 cop2 jpg
Levitația electromagnetică în tesseract
Eul de scriitor ratat apreciază această fragmentare din care se alcătuiește întregul: „Nu cred în cărți, cred în pagini, în fraze, în rînduri“.
p 22 Katherine Pangonis jpg
Fenicienii, oamenii purpurii
În unele contexte, fenicianismul și renașterea interesului pentru trecutul fenician al Libanului nu reprezintă decît o reacție rasistă la panarabism.
1035 15 coperta jpg
Sculptînd în timp
Există însă şi o altă cale de unire a materialului cinematografic, în care esenţială este dezvăluirea logicii în ceea ce privește modul de a gîndi al oamenilor.
foto 1 back stages jpg
1033 15 Iulia Lumanare copy (5) jpg
„Ne vom opri mereu la ceea ce ne este familiar” – interviu cu actrița Iulia LUMÂNARE
„Timpul a fost comprimat, și asta este, poate, cel mai dificil aspect al scenariului, deci al poveștii.”
1033 23 Foto Iulian Popa jpg
„Scriu ce văd în jurul meu, ca și cum aș fi în mijlocul acțiunii, dar invizibil“ – interviu cu Iulian POPA
„Un chimist, un om cu educație științifică, dar care are o abordare total neștiințifică, bazată pe percepții senzoriale.”
p 23 Passivité courtoise, 1930 jpg
Victor Brauner – Sfîrșitul și începutul
Opera lui îl face să meargă înainte mai degrabă decît o face el.
1031 15 Strøksnes, Morten Photo Cathrine Strøm webp
image png
Hotarul nevăzut al pictorului – expoziție aniversară Mihail Gavril* –
Lucrările prezente în expoziția de la Palatul Parlamentului, Sala „Brâncuși”, au o tematică ce aparține zonei sacrului.
1028 15 charlotte higgins miturile grecesti jpg
Miturile grecești repovestire din perspectivă feminină
Acestea sînt cîteva dintre personajele care controlează multe dintre narațiunile incluse în această carte.
1027 15 ёGoodlife Photography jpeg
p 22   Expoziția Victor Brauner jpg
Culoarea Artei
„Important e ce se vede.” Da, toți știm asta. Dar dacă v-aș spune că la fel de important e ce nu se vede?
1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.