„Primesc tot ce-mi aduce muza, nu pun întrebări” – interviu cu Doru TRĂSCĂU –
Doru Trăscău este vocalistul, chitaristul și compozitorul trupei The Mono Jacks, al cărei nou album, Norul Nouă, va fi lansat oficial pe data de 12 mai, printr-un concert la Sala Palatului din București.
Cine te-a atras înspre muzică? Cui îi datorezi cariera de rocker?
Nu știu dacă am vreun model în familie, însă știu sigur că am luat decizia de a cînta la chitară uitîndu-mă obsesiv la „Nirvana Unplugged în New York”. E o privire a lui Kurt Cobain în timpul piesei „Where Did You Sleep Last Night” care m-a convins să plec pe drumul ăsta.
Privind în urmă la istoria trupei, care există din 2008, ce s-a schimbat fundamental și ce s-a păstrat în felul în care faci muzică?
Cel mai tare s-a schimbat componența. Știu că sună ca o glumă, dar a lăsat urme. Ce am păstrat este raportul meu cu muza. Primesc tot ce-mi aduce, nu pun întrebări, nu-i cer chestii specifice. Asta mă ține aproape de instinct, de ceva ce construiesc fără să am un plan meticulos.
Ce presupune dragostea ta pentru muzică? Care sînt sacrificiile și care sînt satisfacțiile ce nu se văd?
E o dragoste pe etape. Prima etapă a fost descoperirea. Apoi a urmat etapa în care am petrecut zilele, uneori șapte-opt ore, cîntînd. Apoi, odată ce m-am suit pe scenă, am intrat în etapa în care am devenit parteneri de viață. Am sacrificat timp în care nu am fost acasă, cu ai mei, de cele mai multe ori. Satisfacțiile pe care le-am strîns sînt poveștile adunate, de-acolo pe unde am ajuns, și uneori chiar și o vorbă bună.
Cum de ați trecut la versurile în română? Și cum a început colaborarea cu Ștefan Teișanu?
Am trecut la versurile în limba română odată cu piesa „Gîndurile”. Asta e o decizie pe care am luat-o fix acum zece ani. Colaborarea cu Ștefan Teișanu a pornit dintr-o întîmplare, la Iași. Eram invitat să vorbesc despre muzică într-un panel din cadrul unui festival. Îmi aduc aminte că erai și tu acolo și că ar fi trebuit să modereze discuția Vlad Tăușance. Pentru că Vlad nu a mai putut veni, Ștefan a devenit gazda noastră. Acolo ne-am cunoscut și am făcut schimb de contacte. Aveam să-l sun, la cîteva luni după această unică întîlnire, și să-i propun să scrie versuri pentru noi. A fost suficient de inconștient să spună da pe loc și mă bucur că a făcut-o.
De ce Norul Nouă? Și Bryan Adams are un cîntec numit astfel...
Căutam un titlu pentru album și eram toți patru într-o sesiune de brainstorming. S-au vehiculat multe idei, însă în cele din urmă John Ciurea, toboșarul nostru, a venit cu sugestia asta și așa i-a rămas titlul.
Lansați albumul la Sala Palatului, este acesta cel mai mare concert al vostru de pînă acum?
Lansarea de la Sala Palatului reprezintă într-adevăr cel mai mare concert organizat de noi – avîndu-i alături pe Rock FM și Overground Music. Altfel, iMapp Bucharest este evenimentul unde am cîntat în fața a 50.000 de oameni.
Aveți mai mulți fani noi decît vechi?
Nu știu cum să măsurăm asta, dar avem cu siguranță un grup de oameni, considerabil de mare, care ține la noi.
Cînți la chitară, la ce instrument ți-ar mai plăcea să cînți?
Învăț acum să cînt la pian, unul dintre motive fiind perspectiva diferită pe care mi-o oferă un nou instrument.
Nu ai luat în calcul să schimbi sound-ul trupei prin adaos de instrumente noi, cu texturi mai electro etc.?
Am folosit deja sunete noi în producțiile pieselor, dar nu ne-am dus chiar într-o zonă electro.
În ce relație te afli cu istoria rock-ului de la noi? Și cum ți se pare că arată scena rock de acum?
Am urmărit mai degrabă traseul unor trupe care mi-au plăcut, și mai puțin istoria rock-ului românesc ca un întreg. Cît despre scena rock de acum, simt că are nevoie de suflet tînăr, young blood. Sînt ceva trupe tinere faine, însă nu am văzut nimic care să fi generat un buzz considerabil.
Bono și Jack White remarcau, separat, faptul că rock-ul actual mainstream nu mai are stamină, nu mai riscă prea mult, vrea la radio și nu mai ține să deranjeze cu mesaje politice dure sau nepopulare. Cum vezi tu lucrurile?
Sînt de acord cu ei, deși nu neapărat legat de mesajul politic. Trecem printr-o decadă care nu a dat încă nici un nou cult. Sînt însă sigur că vine și ziua aceea.
Cum te-au „afectat” metamorfozele suporturilor audio și ale noilor obișnuințe de a asculta muzică în streaming?
Aș zice că nu am avut vreme să mă las afectat, ci că am fost mai degrabă preocupat să mă adaptez. De cînd am început aventura mea muzicală, am livrat albume pe casetă, CD, CD multimedia, digital și, în curînd, pe vinil. Concomitent cu schimbarea felului de a „imprima” muzica s-au schimbat și regulile showbiz-ului.
Cum vezi revival-ul vinilurilor și al casetelor audio?
Urmează cel mai probabil un val de muzică generat de Inteligența Artificială, lucru care o să schimbe din nou regulile jocului.
Dacă i-aţi putea cere unei entități AI să compună un album în stilul unui artist dispărut, ce muzician i-ai cere să pastișeze?
Nu aș cere unui computer să-mi genereze albume ale unor artiști, fie ei și dispăruți. Nici măcar computerul nu poate să trișeze moartea.
interviu realizat de Marius CHIVU
Chestionar
Primul album cumpărat: Radiohead, The Bends (pe casetă).
Albumul care ți-a schimbat viața: Nirvana, Unplugged în New York.
Cel mai prețios album din colecția ta: Nirvana, With The Lights Out, box set care conține trei CD-uri și un DVD cu materiale rare.
Cu ce muzician din lume ai colabora: Michael Stipe.
Cu ce muzician din istorie ai fi colaborat: Chuck Berry.
La ce concert ți-ar fi plăcut să fi fost de față: Radiohead în turneu cu In Rainbows.
O biografie de muzician: Bruce Springsteen, Born to run.
Cîntecul pe care nu te-ai săturat niciodată să-l asculți: Otis Redding, „These Arms Of Mine”.
Plăcerea muzicală vinovată: Justin Timberlake, „Like I Love You”.
Muzicianul român pe care-l admiri cel mai mult: Valeriu Sterian, e ceva timeless în felul în care a scris muzică.
Albumul românesc rock favorit: Partizan, Am cu ce.
Ce muzică ai trimite într-o capsulă spațială să întîlnească alte civilizații: un cîntec de leagăn.
O carte preferată, Dostoievski, Idiotul.
Un film preferat: The Usual Suspects.
