Poetul într-un oraș de graniță

Larisa VASILE
Publicat în Dilema Veche nr. 937 din 24 – 30 martie 2022
Poetul într un oraș de graniță jpeg

Despre Petre Stoica (15 februarie 1931, Peciul Nou – 21 martie 2009, Jimbolia) cineva mai prețios ar putea spune că a îngenuncheat în fața poeziei și a plecat din cele lumești exact de ziua ei. Dar mai avea poetul nevoie de o confirmare a statutului său de făurar? Cert e că Ziua Internațională a Poeziei este, de mai bine de un deceniu, doliu în versuri pentru Jimbolia.

Nu departe, în Peciul Nou natal, în naivitatea vîrstei de zece ani, scria deja versuri: „Timpul trece cu grăbire / Zilele se isprăvesc / Eu mai scriu o poezie / Căci nu știu cît mai trăiesc“. Se întreba el însuși, mai tîrziu, oare de unde atîta pesimism într-un copil?

Și-a trăit viața circular, am scris eu cîndva, iar acum mă opresc la momentul închiderii cercului.

Revenirea în Banatul pe care îl părăsise cîndva, pentru a fuma cît mai mult din boemia vieții bucureștene, nu a fost o retragere în a-și consuma în liniște bătrînețile, ci mai degrabă o transpunere a unui post-scriptum bine formulat, dar rămas în interiorul său. Însă, în 1995, s-a dedat Jimboliei. S-a oferit unei muze care l-a căutat în infinitele puncte ale hărții și l-a adus în ritmul unui oraș de cîteva mii de locuitori.

În numărul 17 al ziarului Observator de Jimbolia din același an, găsim titlul „Premieră jimboliană. Bun venit Fundației «Petre Stoica»“, urmat de mîndria specifică unui ctitor: „La ceasurile în care citiți rîndurile de față, nesperatul s-a înfăptuit, visul s-a materializat: Fundația româno-germană «Petre Stoica» a devenit parte integrantă a orașului nostru. Cu o valoare de patrimoniu inestimabilă, valoarea, în lei, nu reprezintă decît o cifră, Fundația va pune, în scurt timp, la dispoziția jimbolienilor valoroasele sale exponate, constînd în cărți rare, colecții de ziare și reviste cu valoare de document, precum și o impresionantă colecție de stampe“.

Fundația a fost deopotrivă locul de conservare și de inovare. Ziua construia punctul de întîlnire între generații, etnii, culte și culturi; noaptea, poetul sorbea singurătatea. Nu doar că a înviat un climat cultural într-o comunitate mică, dar l-a și întreținut ani și ani, neobosit. S-a pliat pe rolurile de care era nevoie: ba președinte, ba femeie de serviciu, cînd grădinar, cînd secretar. Dar s-a lamentat vreodată?

Dimpotrivă, a pășit pe o altă treaptă. Ziarul local nu a pierdut nici de data aceasta ocazia de a consemna noutățile culturale. În 2003, numărul 3 anunța: „S-a deschis Cafeneaua literară Apunake“. O obsesie mai veche, cum o numise chiar atunci. Ce chip avea obsesia? De matroană zidită în anii periplului din Capitală. Mirosul era al său. În cafeneaua, fără o viață prea lungă, aduna oameni pasionați, oameni de peste tot, oameni cu chipul și asemănarea lui, „uitați printre lucruri uitate“. Un loc înființat tot de dragul amorului literar.

Iar cînd s-a clădit susținerea necontenită, a ieșit din brațele lui Morfeu. Nu era utopie, cum credea, înființarea unui muzeu al presei era chiar posibilă. Așa a dus Jimbolia în unicitate. Muzeul Presei „Sever Bocu“ este exact ce și-a dorit: un spațiu al confluențelor.

Poezia i-a fost starea cea de toate zilele. Iar în Jimbolia a știut că „singurătatea nu te trădează“. Poate că ar trebui să le reamintim cititorilor că și acum îl pot găsi pe poet din plin, însuflețit, în micul oraș de graniță. Cîndva, și-a trăit versurile în Jimbolia, acum se poate fuma cu nesaț o țigară la mormîntul poetului, printre povești despre credincioasa amantă.

937 15 007 jpg jpeg

În chip de final, las mai jos descrierea de la prima întîlnire, cînd i s-a dăruit:

„Printre atîtea și atîtea ieremiade ce‑mi vîntură cotidian auzul, în mare măsură motivate, mă opresc asupra uneia discutabile. Cică Jimbolia ar fi eminamente aculturală, fără șansă reparabilă. Proaspăt descălecat în acest orășel cochet, străin de multe din realitățile sale, îmi este greu să mă pronunț categoric într-o problemă de asemenea gravitate. Ca atare, mă cantonez în cîteva constatări urmînd a trage concluzii proprii. Jimbolia are o casă de cultură cu excepționale virtuți fonice, pe deasupra dotată tehnic la nivel de teatru modern. O gospodărește atent dl Florin Călin, între altele și maistru în arta mînuirii jocului de lumini și sunete. Lăcașului propice amplelor manifestări culturale sănătoase i se adaugă o pereche de biblioteci doldora de cărți asiduu căutate de cititori (nu realizez cît de talentați ar fi aceștia, ținînd seama că și lectura presupune vocație, altminterea pagina parcursă rămîne albă în conștiința individului). Și ce mai are orașul de graniță? Un cinematograf (nu i-am călcat pragul), două licee, un muzeu al pompierilor (nepereche-n județ) și un ziar, cel pe care tocmai îl țineți în mînă. Insuficient, conchideți clătinînd din cap. Bani destinați culturii se găsesc azi puțini în țară, nepermis de puțini. Ipochimenul ajuns adesea miliardar în urma încuscririi cu diavolul, e dispus să arunce purcoaie de bancnote pe masa cluburilor de fotbal, îndeobște mediocre, întoarce însă spatele instituțiilor de cultură tinere ori celor tradiționale, destule căzute-n paragină, mai rău, sortite iremediabil dispariției. Să nu absolutizăm: există și excepții onorabile.

Și totuși, personal, sînt optimist. Cu tragere de inimă dublată de inițiative curajoase, neabandonate peste noapte, cu inteligență și lipsă de prejudecăți specifice semidocților țîfnoși, orașul nostru poate deveni relativ curînd centru cultural exemplar, cu hartă spirituală inconfundabilă. În ajunul lui noiembrie se va deschide muzeul Jäger, eveniment artistic de rezonanță extrateritorială. Arhitectura și funcționalitatea muzeului înfățișează fason european. Fără îndoială, el va atrage numeroși vizitatori autohtoni și străini. Iată o viitoare școală de format gustul pentru artele plastice. O sală a clădirii va fi pusă la dispoziția artiștilor dispuși să-și verniseze lucrările în afara bulucelii metropolei bănățene, întru evitarea dezabuzării. Petru Vintilă mi-a mărturisit că este dispus a-și arăta jimbolienilor eșantioane din inspiratele-i pînze naive cu tematică bănățeană. Sala amintită i-ar fi potrivită. Merită să-i întîmpinăm propunerea prin răspuns entuziast. Și apoi, părintele urbei dl Mircea Românu mi s-a confesat că îl bate gîndul să înființeze un muzeu al Jimboliei. Fascinantă idee! Generațiile prezente, precum și cele viitoare trebuie să cunoască, măcar fragmentar, istoria locului încărcată purtătoare de aură. Inventarul unui asemenea așezămînt s-ar putea alcătui ușor, grabnic însă, deoarece samsari buboși scotocesc cotloanele localității însușind valori prețioase – piața afacerilor veroase îi așteaptă. A luat ființă și o fundație, salutată călduros de oameni conștienți de perspectivele ce-i stau în față, programul ei atrăgînd, treptat, colaborarea unor literați, istorici și etnografi purtători de nume sonore. Se are în vedere deschiderea unei librării centrale, sub sigla renumitei edituri bucureștene Univers. Îmi aparține ideea inițierii unei cafenele literare – poeții bănățeni sînt pregătiți oricînd să recite din creațiile lor localnicilor, fie ei și puțini. Aducînd vorba despre poezie, mă întreb ce motive ar împiedica statuarea unui cenaclu destinat elevilor amatori de înmănuncheat cuvinte frumoase. Greu de închipuit că aripioare de Pegași n-ar exista și-n Jimbolia. Mi se pare extrem de importantă crearea atmosferei propice declanșării apetenței pentru cultură serioasă. Pofta vine mîncînd, cam vulgar zis, dar îmi lipsește sintagma inspirată. Credeți oare că un recital Eminescu susținut de actorul Caramitru s-ar bucura de succes inferior răsuflatelor bancuri debitate pe scenă de obositul Dem. Rădulescu? Am auzit că pînă deunăzi a existat un cerc filatelic. Să-l reanimăm, atrăgînd îndeosebi adolescenții, parcă prea înghesuiți în discoteci. Sînt gata să pun umărul, pe cît mă pricep, la întemeieri spirituale. Dezinteresat și anonim, reclama îmi repugnă.

Ne aflăm în tunel? Iubiți concitadini, pășiți ferm înainte mereu îmboldiți de gînd înnoitor. Înfrîngînd greutăți, ajungeți în fața florilor ce se așteaptă mîngîiate. Rogu-vă iertați-mi finalul sentimental…“ (Petre Stoica, „Opinii nevinovate – Perspective culturale sumbre?“, din Observator de Jimbolia, nr. 29, 18-24 august 1995).

Larisa Vasile este masterandă a Facultății de Științe Politice, Filosofie și Științe ale Comunicării, Universitatea de Vest din Timișoara.

x937 15 g2 jpg jpeg

Petre STOICA, Sînt multe amintiri

La bufet ţăranii beau ţuică fiartă s-a adus şi bere

sînt multe amintiri din războiul ultim îl ştim

uneori după-amiaza treceau prin lanuri dulci de secară

lejer cu armele în bandulieră

pe cartuşe înfloreau lacrimi purtau în raniţă

mărunte creioane chimice scrisori blăniţe de iepure fotografii

unii au fost cavalerişti ageri unul a fost sergent sanitar

unii au rămas cu faţa lipită de rădăcini căştile lor

adăpostesc vietăţi subterane sau poate se dizolvă în săruri albastre

cine ştie

dar sînt şi alte amintiri altele exprimate cu glas răguşit

pînă şi în acest bufet acaparat de fum dens

timpul deşartă diamante false şi diamante adevărate

oricum în zorii zilei vor începe cu toţii aceeaşi muncă

sub aripa îngheţată a pădurii şi uitînd

tragedii secrete

(din volumul Un potop de simpatii, 1978)

1038 15 cop2 jpg
Levitația electromagnetică în tesseract
Eul de scriitor ratat apreciază această fragmentare din care se alcătuiește întregul: „Nu cred în cărți, cred în pagini, în fraze, în rînduri“.
p 22 Katherine Pangonis jpg
Fenicienii, oamenii purpurii
În unele contexte, fenicianismul și renașterea interesului pentru trecutul fenician al Libanului nu reprezintă decît o reacție rasistă la panarabism.
1035 15 coperta jpg
Sculptînd în timp
Există însă şi o altă cale de unire a materialului cinematografic, în care esenţială este dezvăluirea logicii în ceea ce privește modul de a gîndi al oamenilor.
foto 1 back stages jpg
1033 15 Iulia Lumanare copy (5) jpg
„Ne vom opri mereu la ceea ce ne este familiar” – interviu cu actrița Iulia LUMÂNARE
„Timpul a fost comprimat, și asta este, poate, cel mai dificil aspect al scenariului, deci al poveștii.”
1033 23 Foto Iulian Popa jpg
„Scriu ce văd în jurul meu, ca și cum aș fi în mijlocul acțiunii, dar invizibil“ – interviu cu Iulian POPA
„Un chimist, un om cu educație științifică, dar care are o abordare total neștiințifică, bazată pe percepții senzoriale.”
p 23 Passivité courtoise, 1930 jpg
Victor Brauner – Sfîrșitul și începutul
Opera lui îl face să meargă înainte mai degrabă decît o face el.
1031 15 Strøksnes, Morten Photo Cathrine Strøm webp
image png
Hotarul nevăzut al pictorului – expoziție aniversară Mihail Gavril* –
Lucrările prezente în expoziția de la Palatul Parlamentului, Sala „Brâncuși”, au o tematică ce aparține zonei sacrului.
1028 15 charlotte higgins miturile grecesti jpg
Miturile grecești repovestire din perspectivă feminină
Acestea sînt cîteva dintre personajele care controlează multe dintre narațiunile incluse în această carte.
1027 15 ёGoodlife Photography jpeg
p 22   Expoziția Victor Brauner jpg
Culoarea Artei
„Important e ce se vede.” Da, toți știm asta. Dar dacă v-aș spune că la fel de important e ce nu se vede?
1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”

Parteneri

drona shahed 136 din Iran Captura Youtube webp
Ucraina riscă să fie îngenuncheată de dronele „Shahed”. Experții cer acțiuni urgente pentru dezvoltarea dronelor-interceptoare
Rusia accelerează producția și utilizarea dronelor de atac „Shahed”, iar Ucraina, în lipsa unui sistem coerent de contramăsuri, riscă să-și vadă infrastructura vitală distrusă bucată cu bucată.
legume jpg
Leguma care curăță ficatul în mod natural. Poate fi folosită în orice fel de mâncare
Într-un context în care stilul de viață modern aduce zilnic un val de toxine în organism – prin alimentație, aer, produse de curățenie sau cosmetice – ficatul este organul care muncește cel mai mult pentru a menține echilibrul intern.
israel vs iran foto sutterstock
Cum ar putea continua războiul dintre Israel și Iran. Trump presat să se alăture, armata isaeliană asteaptă ordinul să atace Fordo
Conflictele armate au rareori traiectorii previzibile, iar războiul declanșat între Israel și Iran nu face excepție.
cartier palate turnulete
Secretele palatelor extravagante ridicate de romi în '90: „Pentru noi, moartea lui Ceaușescu nu a schimbat mare lucru”
Primele palate extravagante ale romilor au fost ridicate la începutul anilor '90 și au o istorie plină de controverse. Au fost adesea privite cu suspiciune, iar, la rândul lor, proprietarii acestora s-au plâns de discriminarea la care au fost supuși de-a lungul timpului.
image png
Cum să faci lapte prăjit acasă. Rețeta surprinzător de simplă
Deși poate suna neașteptat, laptele prăjit este un desert tradițional spaniol absolut delicios, care cucerește prin simplitatea ingredientelor și gustul său deosebit.
Salate gata de consum în supermarket Foto Seward Community Co op jpg
Alertă alimentară: România, lider la contaminarea salatelor gata de consum. Toxoplasmoza din supermarketuri
Salatele gata de consum pot ascunde un pericol real: Toxoplasma gondii, parazitul care provoacă toxoplasmoză. Află cine e în pericol și cum te poți proteja.
mihaela bilic facebook jpg
Momentul ideal când trebuie să ții cură de slăbire. Dr. Mihaela Bilic îți spune exact: „Organismul dă drumul la grăsime”
Vrei să scapi de kilogramele acumulate în timpul sarcinii? Nutriționistul Mihaela Bilic spune că există un moment ideal în viața unei femei pentru a începe o cură de slăbire, iar acesta este chiar în timpul alăptării.
ATM Grecia fara bani FOTO Twitter
Sfaturi de călătorie. Unde este indicat să faceți schimbul valutar și cum puteți evita comisioanele suplimentare
Vacanțele sunt sinonime cu ideea de relaxare, însă acest aspect nu înseamnă că trebuie redusă vigilența în privința securității financiare și a datelor personale. Fraudele legate de schimbul valutar, taxele ascunse sau furtul de informații pot compromite chiar și cea mai atent planificată călătorie.
Masa la restaurant Foto Freepik com jpg
Mai multă socializare, mai puțină cheltuială. Cum ies românii la restaurant față de vecinii lor
Românii ies mai des la restaurant, dar cheltuie semnificativ mai puțin decât vecinii lor europeni. Deși notele de plată au crescut peste rata inflației, sumele rămân de peste două ori mai mici față de cele plătite de unguri sau cehi.