Nu purta niciodată ciorapi-plasă într-o fotografie

Sofi OKSANEN
Publicat în Dilema Veche nr. 842 din 28 mai - 3 iunie 2020
Nu purta niciodată ciorapi plasă într o fotografie jpeg

Cînd prim-ministrul finlandez Sanna Marin a vizitat Statele Unite în luna martie și a ținut o conferință la Columbia University, sala era plină. Relatînd despre eveniment, cel mai mare ziar cotidian din Finlanda, Helsingin Sanomat, a scris despre cît de mulți studenți voiau să-și facă un selfie cu Marin pentru că este diametral opusă președintelui Trump. Pentru că este femeie. Pentru că este o tînără femeie cu putere. După spusele celor din public, ceea ce Marin a spus despre Finlanda a sunat ca o utopie.

De cînd Sanna Marin a devenit prim-ministru, tot dau peste acest cuvînt, utopie. Jurnaliștii străini mă întreabă dacă Finlanda este paradisul femeilor. A avea ca prim-ministru o femeie de 34 de ani este șocant pentru multă lume. Dar nu și pentru finlandezi. Nu avem cel mai tînăr prim-ministru dintr-o greșeală. Nu este o coincidență. Este o parte dintr-un continuum firesc într-o țară cu o lungă istorie de luptă pentru egalitate.

Sînt puțin mai mare ca vîrstă decît prim-ministrul Marin și m-am născut într-o Finlandă cu o distinctă absență a femeilor în politică. Președinte era Urho Kekkonen și nu-mi puteam imagina pe nimeni care să-l înlocuiască, deoarece Kekkonen fusese la putere mai mult timp decît oricine. El întruchipa permanența. Îmi amintesc șocul cînd Finlanda a ales un nou președinte. A fost o lecție a democrației în care am aflat că președinții se pot schimba. Pentru un copil, aceasta era o idee revoluționară. Dar dacă cineva m-ar fi întrebat atunci dacă o femeie poate fi președinte, probabil aș fi spus nu. Chiar și cînd am crescut, nu am putut să vizualizez asta. Pentru că nimic de acest fel nu ni se mai întîmplase.

Totuși, am știut devreme că femeile în Finlanda au fost primele din lume care au primit drepturi politice depline. Faptul că femeile aveau drept de vot și dreptul de a fi alese în 1906 nu era ceva despre care vreun elev ar fi putut să nu învețe chiar și în vremurile în care puterea politică era sinonimă cu bătrîni pleșuvi, îmbrăcați în costume, iar puterea politică exercitată de femei era guvernată de stricte norme sociale. Însă din moment ce știam că sîntem primii care au făcut ceva pentru femei, de ce nu am face asta din nou?

Dar înainte ca o femeie să poată să ajungă la conducerea țării, aveam nevoie de o practică mentală pe termen lung, comprehensivă, la nivel național, pe care am realizat-o datorită numeroaselor femei care au lucrat ca deputate, miniștri și ca factori de decizie politică. Fiecare dintre aceste femei a ajutat cetățenii să se obișnuiască de a vedea femeile exercitîndu-și puterea. Fiecare dintre aceste femei i-a ajutat pe oameni să se obișnuiască să vorbească despre femei în politică. Fiecare dintre aceste femei a ajutat la această normalizare. Una dintre pioniere a fost Miina Sillanpää, prima femeie care a deținut o funcție în cabinet, preluînd responsabilitățile Ministerului Afacerilor Sociale în 1926. Multe alte femei au deținut această responsabilitate după ea, pentru că femeile exercitîndu-și puterea în chestiuni legate de casă, copii și educație, era o situație în general mai ușor de acceptat. Greutatea acestor „ușoare” responsabilități era amăgitoare, totuși, căci le dădea femeilor influență asupra educației. Educație egală. Educația fetelor. Educație gratuită pentru oricine – fără de care ar fi fost dificil ca femeile să aibă acces la funcții responsabile.

„Nimeni nu a rîs de noi”

Mulțumită contribuțiilor generațiilor trecute, numărul femeilor în politică a început să crească în 1990 și apoi lucrurile au început să se miște. Plafonul a fost spart atunci cînd Elisabeth Rehn a devenit prima femeie în Finlanda care a deținut funcția de ministru al Apărării. Acest fapt a deschis o intensă dezbatere despre cum o femeie, care nu a lucrat în serviciul militar, putea să dețină o astfel de funcție. Ce ar putea să știe o femeie despre război și armament? Rehn era constant discreditată și mulți se așteptau să eșueze.

Dar Rehn nu a eșuat, în schimb a realizat cel mai mare acord de achiziție de armament al Finlandei și a adus schimbări semnificative politicii externe, îndeplinindu-și atît de bine responsabilitățile încît establishment-ul militar o consideră acum cel mai bun ministru al Apărării. Mandatul lui Rehn a coincis cu o schimbare semnificativă a legii: serviciul militar, obligatoriu pentru bărbați în Finlanda, a fost făcut posibil și pentru femei pe baza voluntariatului. Era incredibil. Rehn a devenit un fenomen și popularitatea ei a transgresat limitele partidului și ale genului. Nu a fost nici o surpriză cînd a candidat la președinție în 1994, iar Finlanda părea că ar putea fi pregătită să aleagă pentru prima dată o femeie ca șef de stat.

Dar încă nu venise timpul. Rehn a pierdut alegerile în fața lui Martti Ahtisaari, dar a fost o cursă electorală foarte strînsă. Îmi amintesc o analiză care a spus despre pierderea lui Rehn că s-ar fi datorat purtării unei nuanțe greșite de ruj. Deși rozul mergea bine cu părul ei gri, nu era o culoare prezidențială.

Totuși, repetiția mentală care a însoțit candidatura Elisabethei Rehn a pregătit terenul pentru următoarea femeie care a candidat la președinție, Tarja Halonen. Participarea electorală a femeilor era în creștere și a depășit-o pe cea a bărbaților în timpul campaniei lui Halonen. La fel ca Rehn, Halonen s-a distins ca prima femeie aleasă ca ministru al Afacerilor Externe. Faptul de a vedea aceste mari responsabilități în mîinile femeilor a demonstrat publicului finlandez că o femeie putea să reprezinte țara noastră în fața lumii lumii și să exceleze în îndatoririle dificile de pe scena internațională. Nimeni nu a rîs de noi, ceea ce a fost mereu important pentru finlandezi.

În 2020, am votat pentru prima dată la alegerile prezidențiale și, asemenea semenilor mei, am votat pentru o femeie. Generația mea credea că era important să avem mai multe femei în politică, și un număr semnificativ de bărbați, cam de-o seamă cu mine, erau de acord. Deci Tarja Halonen a devenit prima femeie aleasă ca președinte al Finlandei.

Dar victoria lui Halonen în turul doi de scrutin nu a fost ușoară. În timpul campaniei, oamenii au discutat în mod serios cum ar trebui să fie numit partenerul lui Halonen, din moment ce nu putea fi numit Prima Doamnă. Și ce va face viitorul soț al lui Halonen cînd președintele va fi la lucru? Va fi Pentti Arajärvi singurul bărbat de la prînzurile pentru soțiile șefilor de guvern? Halonen era constant întrebată dacă își neglija familia, deși fiica ei și soțul erau persoane adulte. De asemenea, a existat și o preocupare pentru capacitatea ei de a face față unei campanii obositoare, deși nimeni nu era îngrijorat de capacitatea bărbaților de a face față unei campanii electorale. Chiar și după victoria electorală a lui Halonen, s-a văzut că Finlanda nu era întru totul pregătită pentru a avea o femeie ca președinte.

Cînd Halonen a fost întrebată cum era să fie prima femeie aleasă ca președinte, a răspuns că era provocator și inconfortabil: „Atunci cînd ești prima la ceva, totul este un pic incert. În mod natural, oamenii caută un model vechi”. Halonen era constant băgată în tiparul soției sau al bărbatului. Nu exista nici o poveste privind femeia ca președinte, deci oamenii au scotocit după una. În prima sa vizită de stat în Suedia, situația s-a conturat sub forma genții lui Halonen, pentru care presa suedeză a numit-o Moominmamma, declanșînd un scandal acasă. Finlanda era rușinată. Halonen avea o carieră lungă în spatele ei și era avocată, dar nimeni nu părea să fie interesat de experiența ei. În schimb, s-au concentrat pe geanta sa, care nu avea mărimea potrivită, iar revistele pentru femei au început să se întrebe dacă președintele primea sfaturi potrivite în privința ținutei. Halonen a învățat repede că era mai bine să nu poarte deloc poșetă dacă erau camere de filmat în jur. Dar porecla Moominmamma a rămas. Acum îl vedem rar în fotografii pe prim-ministrul Marin purtînd o geantă. Coincidență? Nu cred.

Femeile în politică arată inadecvat

Chiar dacă femeile în politică sînt supuse unor atacuri constante ale știrilor sexiste în media, modelele unor femei puternice nu lipsesc. Odată cu președinția lui Halonen, fiecare fată finlandeză știe că și ea poate deveni președinte.

Sanna Marin este cel de-al treilea prim-ministru femeie al Finlandei. Predecesoarele sale, Anneli Jäätteenmäki și Mari Kiviniemi, au avut mandate relativ scurte, deși fiecare a fost semnificativă în felul său – și nu în ultimul rînd pentru că au făcut să fie văzut ca fiind normal faptul de a avea o femeie ca prim-ministru. Dar mandatul lui Mari Kiviniemi, în 2010, a început cu presa tabloidă care s-a concentrat pe îmbrăcămintea și pe talia ei. Efectul Pippa Middleton a fost imediat, iar un proeminent CEO a sugerat că Kiviniemi ar fi mai bună ca „ministru de plan frontal”. Însă, de data asta, insultele s-au lovit de o nouă realitate cînd electoratul femeilor a intervenit întrebînd dacă era potrivită atenția acordată corpului în locul muncii.

Spre deosebire de politicienii bărbații, felul în care arată o femeie puternică poate fi decisiv pentru cariera ei și de aceea trebuie să vorbim despre asta. Cînd Jutta Urpilainen, președintele Partidului Social Democrat al Finlandei, a pierdut în fața lui Antti Rinne, i-a dat un sfat: „Nu purta niciodată ciorapi-plasă într-o fotografie”. Acest sfat nu era o glumă, cariera politică a lui Urpilainen a fost umbrită ani de zile de un scandal izbucnit atunci cînd a pozat în ciorapi-plasă pentru un ziar. Poate că, fără aceste fotografii, Urpilainen ar fi putut să fie și ea prim-ministru. În schimb, Rinne a ajuns prim-ministru.

Sanna Marin nu a vorbit deschis despre modelele sale politice, dar imaginea ei publică și contul de Instagram arată clar că a învățat din atacurile pe care le-au suferit alte politiciene în privința aspectului fizic. Marin pozează ca Regina Elisabeth sau ca președintele Kekkonen, ambele fiind bune alegeri pentru o politiciană sperînd la o îndelungată carieră.

Amintindu-și de propria receptare, președintele Tarja Halonen a spus: „Eram o urîtă, comunistă, lesbiană, mamă necăsătorită și ăsta era doar începutul. Oamenii m-au acuzat că nu sînt o persoană decentă, integră”. Chiar dacă mai mult de 60% din public este mulțumit de guvernul format majoritar din femei al Sannei Marin, comentariile din media susțin că popularitatea lui Marin este doar rezultatul prezenței sale atractive.

Chiar și în Finlanda, femeile în politică arată inadecvat: prea frumoase, prea urîte, prea grase, prea slabe, ceva în plus și ceva insuficient. Femeile în profesiile publice nu arată niciodată potrivit și, spre deosebire de bărbați, femeile trebuie să știe cum să zîmbească corect pentru cameră. Încearcă să vorbești despre o problemă precum COVID-19 și să zîmbești fără să pari neserioasă – aceasta este muchia pe care femeile trebuie să învețe să meargă.

Să nu uităm nici de discursul urii care este în creștere în „paradisul femeilor”. Un discurs al urii care este centrat mai ales pe femei, mai ales în timpul alegerilor și în mod special pe aspectul lor, însoțit de frecvente amenințări de violență sexuală. Pentru că discursul urii afectează voința femeilor de a participa la viața politică și de a candida, este o amenințare adusă atît democrației, cît și egalității, deoarece chiar și acum femeile rămîn subreprezentate în ceea ce privește luarea deciziilor politice în Finlanda.

Cam atît despre utopie.

Oricît de neplăcute au fost dezbaterile despre femei în politică, au fost, de asemenea, esențiale, deoarece au expus misoginia cu care se confruntă femeile cu putere. Doar făcînd vizibile dublul standard și tratamentul sexist vom putea lupta împotriva lor. Progresul poate că a fost gradual, dar fiecare pas înainte ne-a adus mai aproape de cabinetul lui Marin cu douăsprezece femei alese ca miniștri. Drumul a fost pavat de fotografii cu penisuri și amenințări cu moartea, dar este un drum care este posibil oriunde în lume.

Sofi Oksanen (n. 1977) este prozatoare și dramaturgă finlandeză multipremiată. Romanele sale au apărut la Editura Polirom.

traducere din limba engleză de Medeea IANCU

Foto: Sanna Marin, prim-ministrul Finlandei (wikimedia commons)

1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”
GRsnnKq5 jpeg
p 15 Sarutul credit A  Docea jpg
Să privești pînă cînd vezi
Operele lui Brâncuși vorbesc prin ele însele, în limbajul universal al artei.
1016 15 png
Cît de problematic este Picasso?
Demersuri pentru a realiza o dezbatere în ceea ce-l privește pe omul Picasso au apărut cu mult înainte de controversa pornită de Gadsby
image png
„Între materie și antimaterie”
O carte despre valorile actuale și dintotdeauna ale omului, rară în peisajul poeziei de azi, ce o așază pe Cristina Chiprian printre poeții de prim rang ai actualității.
image png
Un altoi identitar
Cel ce se ascundea sub această stranie silabă eram chiar eu, Emil Belu.
1015 15 TGiurgiu jpg
„Atunci oamenii și-au cam pierdut busola” – interviu cu regizorul Tudor GIURGIU –
Pentru spectatori, cred că filmul e și un fel de analiză personală asupra ideii de libertate.
1015 17b Foanene jpg
Semnul locului
Atunci cînd vorbim despre gloanțe și lacrimi avem în vedere valori ale corporalității și ale timpului.
1015 22 Sinead O'Connor, 1987 Wikimedia Commons jpg
IA vs. expectanțele hominizilor
Un alt fenomen care este în creștere e acela al încărcării datelor celor pieriți în computere care pot imita glasul și limbajul rudelor decedate.
1014 15 cop jpg
Delta Dunării – doar apa nu i-am luat-o! –
Mă tem că Delta Dunării este distrusă cu știrea multora care ar trebui să o îngrijească.
1012 15 carla teaha foto Dana Tole jpg
p 19 2 jpg
Femeile vs. Picasso. Toreadori vs. Taur
Nu scăpăm de Picasso. Și nici nu trebuie, decît din cînd în cînd.
Foto expo jpg
Impresii dintr-o călătorie picturală la un finisaj
Florica Prevenda, așadar, nu inventează, nu apelează la ficțiune, nu construiește/ deconstruiește, ea rememorează.

Adevarul.ro

image
Caz șocant în Olt. Un bărbat a fost decapitat, iar capul i-a fost aruncat la WC
Un caz șocant de crimă s-a produs miercuri, 6 decembrie 2023, în jurul orei 14,30, în localitatea Slătioara din județul Olt. Un bărbat a fost decapitat de un altul.
image
Manele cu conotații sexuale, la balurile de boboci din Craiova. "Au ajuns să le arate pe scenă și cum se face" VIDEO
Un liceu renumit din Craiova este arătat cu degetul după ce în spațiul public au apărut imagini de la petrecerea elevilor de clasa a IX-a. Artistul Luis Gabriel, anunțat pe afișul evenimentului drept "special guest". este acuzat că a cântat în fața minorilor melodii obscene.
image
Scandal în Italia: Bijutier condamnat la 17 ani de închisoare pentru uciderea a doi hoți care i-au legat fiica și i-au jefuit magazinul VIDEO
Un bijutier din Italia a fost condamnat la 17 ani de închisoare pentru că a împușcat mortal doi hoți care i-au jefuit magazinul și i-au legat fiica. Sentința a declanșat o dezbatere aprinsă privind limitele autoapărării în Italia.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.