„Nu e loc de pauze: Gărîna se va ține!” – interviu cu Marius GIURA
Later edit: Noile reglementări privind protecția împotriva COVID-19, luate de majoritatea țărilor europene, fac imposibilă prezența unor artiști care au vrut să cînte la Gărîna și cu care am avut relații contractuale. Sînt situații în care cetățenii unor țări nu au voie să iasă din țările lor, după cum există țări care obligă cetățenii lor ca, la revenirea din România, să intre în izolare pe o perioadă de 14 zile.
În acest moment, putem confirma prezența grupurilor:
DAVID HELBOCK TRIO
VASKO ATANASOVSKI CORONA QUARTET
QUADRIVIUM
EDGAR KNECHT DUO
PER „VIKING” MATHISEN QUINTET
SHRI
precum și a artiștilor români deja anunțați.
Aceste schimbari au avut loc în ultimele zile, cînd articolul fusese deja trimis la tipar. Regretăm situația creată!
(Marius Giura, 16 iulie 2020)
***
În primul rînd, aș vrea să vă adresez întrebarea standard: cum v-ați petrecut perioada de izolare? Mulți artiști s-au înregistrat cîntînd de acasă, au făcut live streaming, au oferit la liber filmări de concerte mai vechi... V-au interesat astfel de manifestări muzicale în vremuri de restriște?
Petrecerea perioadei de izolare a fost ca trecerea lentă pe zebră (în curînd cu dungi galben-negre): monotonă. Au fost trei momente în fiecare zi care însemnau ieșirea din izolare: completarea declarației, ieșirea cu cățelul pe un traseu precizat și respectat, blindat cu mască, mănuși și încălțări dedicate, urmate de măsurile de dezinfectare monitorizate cu atenție de familie.
În rest, cam patru-cinci filme pe Netflix, cîteva ore de ascultat muzică și cam atît. Am văzut aproape zilnic concertele în live streaming desfășurate în Norvegia, dar și cele ale artiștilor români (cîteva remarcabile: Horea Crișovan, Flavius Teodosiu, Petrică Andrei, Luiza Zan). Aceste prezențe pe online au fost o soluție de compromis (artiștii voiau să cînte, noi să vedem concerte), dar lipsea chimia public-scenă.
Din cauza situației pandemice, multe festivaluri s-au anulat, nu și cel de la Gărîna, chiar dacă într-o altă perioadă decît cea obișnuită (6-9 august), numai cu artiști europeni și pe o singură scenă, fără micile concerte gratuite de peste zi și din locuri neconvenționale. De ce ați decis să-l organizați în aceste condiții? Din dragoste, încăpățînare, ambiție?
Din dragoste, ambiție și încăpățînare. Fac de 21 de ani acest festival, am îmbătrînit cu el, m-am identificat cu el. Am răspuns și dorinței multora dintre fanii grei ai acestui festival de a nu renunța. Încăpățînat și ambițios, cînd toți mă sfătuiau să nu pornesc această ,,aventură”, familia, scepticii, am decis că nu e loc de pauze.
Ce a fost, ce este și ce va fi cel mai greu de gestionat în această ediție?
Greu de spus… Într-un singur cuvînt: totul! A fost greu de regîndit line-up-ul. Este greu să găsești zboruri care să se lege, finanțări. Cred că cel mai greu va fi acolo, la Gărîna. Trebuie să respectăm distanțarea, atît pe scenă (suprafața este suficientă pentru maximum patru artiști), cît și în public, normele de igienă impuse, numărul de participanți. Totul este nou, nu m-am confruntat, de fapt nimeni nu a făcut-o, cu așa ceva pînă acum. Dar, ajutat de familie, de voluntarii noștri ce vin an de an și de iubiorii prieteni ai festivalului, sper să trecem cu bine peste toate obstacolele și necunoscutele. Să ne țineți pumnii.
Ce necunoscute și incertitudini vă așteaptă pînă la concertele primei seri a festivalului?
Sînt foarte puține cunoscute și prea multe incertitudini. Legislațiile țărilor, referitoare la ,,izolări”, se schimbă (sau nu), de la o săptămînă la alta. Legislația noastră referitoare la numărul spectatorilor. Incertitudinile legate de zboruri, de posibilitatea artiștilor de a avea cu ei instrumente și, nu în ultimul rînd, cele legate de situația actuală a îmbolnăvirilor din țara noastră. Tot la necunoscute și incerte intră și finanțările și sponsorizările.
După atîtea ediții în care pe scena festivalului au urcat cîteva sute de muzicieni, e normal ca unii artiști să revină. Stabilirea unui line-up este acum mai dificilă? Și după ce criterii pe unii dintre artiști (în componențe de trupe și cu setlist-uri diferite) îi invitați de mai multe ori?
Line-up-ul acestei ediții era finalizat înainte de începerea pandemiei. A trebuit să renunț însă la toți artiștii americani și să găsesc soluții pentu cei din țările ,,roșii” din Europa. Sînt grupuri mixte în care cîțiva pot și cîțiva nu pot, sau sînt incerți. Practic, a trebuit să iau totul de la zero și să găsesc un nou line-up, dar și multe soluții de back-up. Toți artiștii care au fost de mai multe ori la Gărîna au venit de fiecare dată cu proiecte noi, cu componențe noi. E vorba, însă, de mari vedete ale scenei mondiale, la care un proiect nou este mai mult decît dorit de publicul nostru.
Din line-up-ul acestui an de care prezență sînteți cel mai mîndru?
În primul rînd de Nils Petter Molvær, care a spus că vine indiferent de riscuri. Apoi sînt bucuros de cvartetul Quadrivium, în care cîntă Markus Stockhausen și Jörg Brinkmann. Sper că eforturile depuse de ambele părți vor face posibilă și prezența muzicianului indian, stabilit la Londra, SHRI.
De la conversația noastră de dinaintea ediției de anul trecut (cînd mi-ați vorbit de grupul islandez ADHD, aflați în line-up de anul acesta), ce muzician sau ce trupă de jazz ați descoperit și v-a fermecat?
Muzicianul indian SHRI și diferitele sale formule cu care a cîntat și cîntă.
Pe Facebook există mai multe grupuri ale fanilor festivalului; în ce măsură urmăriți ce postează, cum interacționați cu ei, luați în considerare opiniile și preferințele lor muzicale exprimate acolo?
Grea întrebare! E adevărat că țin cont de orice propunere, unele sînt imposibile, deși le-aș dori și eu materializate. Cert e că eu decid pînă la urmă cine va cînta.
În acest context social media, simțiți că festivalul începe să aparțină mai mult publicului decît dvs.?
Acestui public sau i-am indus eu stilul ăsta muzical, sau s-a nimerit să ne potrivim. Cert e că ne aparține în egală măsură. ,,Gărîna-i o gărînă”, după cum spunea Johnny Răducanu.
Festivalul s-a dezvoltat laolaltă cu turismul din zonă și, iată, nici măcar o pandemie nu-l poate anula. Cum vă percepeți pe dvs. privind în urmă la acești peste douăzeci de ani: ați devent mai înțelept, poate mai cinic, poate mai puțin entuziast? Poate ați întinerit pe măsură ce festivalul a crescut?
Vîrsta a atras cu siguranță și ceva înțelepciune în plus. Douăzeci de ani de experiență, dublați de cam tot atîția ani petrecuți în media, au contribuit la înțelepciunea cîștigată. Cinic nu am fost, nici măcar cu cei care meritau o asemenea atitudine. Cu siguranță nu am întinerit, dar pot să spun că mai am entuziasmul anilor de la începutul Gărînei.
De cîteva luni realizați la Radio Guerrilla o emisiune de jazz ce poartă numele festivalului; care e conceptul acestei emisiuni?
Am răspuns invitației foștilor colegi de la radio de a realiza această emisiune, ,,Marile festivaluri se cîntă la Radio Guerrilla”. De comun acord am stabilit ca emisiunea să cuprindă cîteva dintre marile concerte cîntate la Gărîna de-a lungul anilor.
În continuare muzicienii români ajung foarte rar pe scenele festivalurilor de jazz din Occident și nici unul nu a reușit încă, spre deosebire de mai toți vecinii noștri est-europeni, să înregistreze la marile case de discuri de jazz europene, ACT și ECM. Cum vă explicați că jazz-ul românesc nu e încă pe harta Europei?
Lucian Ban a spart gheața și are două discuri la ECM. Deși avem muzicieni care ar merita, lumea nu știe de ei. Nu știe de ei pentru că nu prea cîntă afară. Ca să cînți afară ai nevoie de o agenție care să-ți găsească concerte și apoi să te impună la casele de discuri.
Apoi mai e marea problemă: România e singura țară din Europa care nu e reprezentată la Bremen, la Jazzahead, cel mai mare eveniment de promovare din Europa. Concertele care au loc acolo sînt poarta de intrare a artiștilor în ,,lumea bună” a jazz-ului, așa apar contracte cu casele de discuri și turneele europene. Instituțiile culturii române pot netezi drumul spre prezența noastră acolo. Sîntem cîțiva, foarte puțini, care am cam fost la toate edițiile, am putea veni cu sfaturi și sprijin, dar România trebuie reprezentată de o instituție abilitată să o reprezinte.
Care este discul de jazz care vă va aminti mereu de această pandemie?
SHRI, The Letter, disc dedicat lui Eberhard Weber, la care mă întorc mereu. În fond, cu el am început.
Marius Giura (n. 1958) este directorul artistic al Festivalului Internaţional de Jazz de la Gărîna (6-9 august). Găsiți programul concertelor pe www.garana-jazz.ro.
interviu realizat de Marius CHIVU
Foto: Mircea Albuțiu (sus) - Marius Giura și Youn Sun Nah; Forró Ágnes (jos)
