Note şi fotografii (2)

Publicat în Dilema Veche nr. 837 din 5 - 11 martie 2020
Note şi fotografii (2) jpeg

Paris, Montmartre. Urcînd sau coborînd străzile în trepte, cu balustrade metalice inconfundabile pe mijloc, ajungi uneori în piațete plate unde poți să-ți tragi răsuflarea. Acestea sînt protejate de pereții caselor și de platani cu coroane dese care delimitează o cameră urbană, ferită de zgomote, vînt și lumină în exces. De altfel, soarele pătrunde prin frunziș cu timiditate, risipind bănuți strălucitori pe pietriș, acolo unde, pe bănci, își trag răsuflarea bătrîni care mai au de urcat două pachete de trepte pînă acasă, ori turiști. Aceștia, cu hărțile sau telefoanele în mîini, studiază atent cîte povîrnișuri mai au de îndurat pînă să poată spune că au privit Cetatea Luminilor de la 130 de metri înălțime.

Dacă piațeta este mai mare, atunci o cafenea își face loc ademenitor, iar dacă este mai mică, atunci doar o fîntînă din bronz, reprezentînd o alegorie mitologică de la 1900, punctează centrul, acoperind, cu susurul apei, conversațiile care se înfiripă pe bănci. Cele mai mici piațete sînt cele în care se varsă scări înguste și abrupte, lăturalnice, mărginite de calcane scorojite. Acestea sînt și cele mai ferite de șuvoaiele de turiști și, dacă le găsești, poți avea surpriza să descoperi pe bănci bătrîni care sporovăiesc ori îndrăgostiți în căutarea unui loc care să le îngăduie iubirea. Și, într-adevăr, iată că într-o zi caniculară o minusculă piațetă îți oferă un răgaz, o odihnă, o bancă liberă, un loc în care să bei apă.

Mai sînt încă două bănci acolo, în acel spațiu ferit și intim. Pe una stau două bunici cochete și binevoitoare, bucuroase că s-a ocupat și a treia cu o singură persoană, deci grupurile vor fi silite să străbată scuarul fără a se opri. Pe cealaltă stau o fată și un băiat, cu picioarele pe bancă, față în față, cu mîinile împletite, într-un spațiu numai al lor, definit de aura invizibilă a iubirii, dincolo de care lumea toată s-ar putea prăvăli în neant, dar banca ar rămîne tot acolo, suspendată în vîrful unui baston invizibil de magician. Ca pe o placă de patefon în care s-au încrustat sunetele studioului, pe pereții invizibili ai bulei lor de iubire ar rămîne și susurul apei, cîntul păsărilor, rîsetele bunicilor și bănuții mișcători de lumină, agitîndu-se încoace și încolo prin colbul drumului, sub adierea firavă a unui  vînt care, și el, ca și fîntîna, copacii, soarele, oamenii, clădirile și pavajele, ar putea foarte bine să dispară fără a fi observate de cei doi. Melodia ar continua, imună la orice catastrofe cosmice…

Pe scări apare un fotograf și imediat se aude țăcănitul declanșatorului. Într-adevăr, cadrul este superb, lumina filtrată generînd o atmosferă de beatitudine și, chiar dacă imaginea nu va reține sunetele și vîntul, cu siguranță merită făcută. Bătrînele se îndreaptă involuntar de spate și compun o imagine de studio. Băiatul nici nu-l observă pe fotograf, cu fața pierdută într-un parfum doar pentru el, în timp ce mîinile sale explorează intens părul despletit al fetei. Cu un gest domol, aceasta își îndepărtează o șuviță și întoarce capul în direcția aparatului, fără ca zîmbetul transfigurat să-i dispară de pe figură. Apoi, cu aceeași lentoare, se întoarce spre iubit și-l sărută pătimaș.

Fotograful traversează și dispare din peisaj, urmat, la scurt timp, de cele două doamne. Lumina s-a schimbat, este deja ora prînzului, iar cei doi tineri se hotărăsc să meargă să mănînce. Desprinderea este un ritual, aidoma apropierii. Întîi, surîzătoare, fata își recuperează părul și îl așază, cuviincios, într-o coadă de cal. Apoi amîndoi pivotează și ajung cu picioarele, din nou, pe pămînt. Deja gesturile băiatului devin mai precise și mai rapide. Adună conținutul rucsacului risipit pe bancă și se uită atent să nu fi căzut ceva, apoi se ridică. Mai lent, fata se ridică și ea și întinde mîna spre băiat, cu un gest care pare să-l cheme înapoi, ca și cînd ar vrea să continue momentul minunat trăit împreună, ca și cînd pămîntul rece și gravitația nu ar avea puterea să  le întrerupă plutirea.

Cu infinită delicatețe, tînărul îi ia mîna, o cuprinde de talie și, în loc să o sărute, o conduce, cu cea mai mare grijă, spre trepte. Amîndoi au fețele luminate de bucuria simplă a găsirii, a regăsirii de sine prin comuniune cu celălalt, a deschiderii inimilor atunci cînd ochii sînt închiși. În urma lor, piațeta rămîne pustie, așteptîndu-și oamenii de după-amiază, poate copii neastîmpărați, poate un doctorand, poate bătrînele sau alți îndrăgostiți. În fond, pentru asta este acolo, ca să ofere un moment de fericire celor care se opresc. „Acum urmează o treaptă“, spune băiatul, oprindu-se pentru ca fata să pipăie cu piciorul și să poată începe coborîrea în siguranță.

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Foto: wikimedia commons

1038 15 cop2 jpg
Levitația electromagnetică în tesseract
Eul de scriitor ratat apreciază această fragmentare din care se alcătuiește întregul: „Nu cred în cărți, cred în pagini, în fraze, în rînduri“.
p 22 Katherine Pangonis jpg
Fenicienii, oamenii purpurii
În unele contexte, fenicianismul și renașterea interesului pentru trecutul fenician al Libanului nu reprezintă decît o reacție rasistă la panarabism.
1035 15 coperta jpg
Sculptînd în timp
Există însă şi o altă cale de unire a materialului cinematografic, în care esenţială este dezvăluirea logicii în ceea ce privește modul de a gîndi al oamenilor.
foto 1 back stages jpg
1033 15 Iulia Lumanare copy (5) jpg
„Ne vom opri mereu la ceea ce ne este familiar” – interviu cu actrița Iulia LUMÂNARE
„Timpul a fost comprimat, și asta este, poate, cel mai dificil aspect al scenariului, deci al poveștii.”
1033 23 Foto Iulian Popa jpg
„Scriu ce văd în jurul meu, ca și cum aș fi în mijlocul acțiunii, dar invizibil“ – interviu cu Iulian POPA
„Un chimist, un om cu educație științifică, dar care are o abordare total neștiințifică, bazată pe percepții senzoriale.”
p 23 Passivité courtoise, 1930 jpg
Victor Brauner – Sfîrșitul și începutul
Opera lui îl face să meargă înainte mai degrabă decît o face el.
1031 15 Strøksnes, Morten Photo Cathrine Strøm webp
image png
Hotarul nevăzut al pictorului – expoziție aniversară Mihail Gavril* –
Lucrările prezente în expoziția de la Palatul Parlamentului, Sala „Brâncuși”, au o tematică ce aparține zonei sacrului.
1028 15 charlotte higgins miturile grecesti jpg
Miturile grecești repovestire din perspectivă feminină
Acestea sînt cîteva dintre personajele care controlează multe dintre narațiunile incluse în această carte.
1027 15 ёGoodlife Photography jpeg
p 22   Expoziția Victor Brauner jpg
Culoarea Artei
„Important e ce se vede.” Da, toți știm asta. Dar dacă v-aș spune că la fel de important e ce nu se vede?
1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”

Adevarul.ro

image
Cum vă ajută mersul pe jos de trei ori pe săptămână. Specialiștii spun că reduce la jumătate riscul de reapariţie a durerilor lombare
Mersul pe jos de trei ori pe săptămână pentru a atenua durerile de spate reduce aproape la jumătate riscul de reapariție a acestora, potrivit primului studiu de acest gen, publicat de The Guardian.
image
România – Ucraina, ce nu ni s-a spus: decizia luată și ținută secret după meciul istoric de la Munchen
Partida de luni va avea efecte pe termen scurt și lung. În primul rând, ne putem gândi, în mod realist, la calificarea în optimi. La fel de important însă e un alt subiect care, deocamdată, n-a „transpirat“ în mass-media.
image
Curiozități despre solstițiul de vară din 2024. Locul din România unde se descifrau tainele cerului VIDEO
Cel mai timpuriu solstițiu de vară din ultimele două secole va avea loc joi, 20 iunie. În România, ora 23:50 marchează momentul solstițiului și începutul verii astronomice.

HIstoria.ro

image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Cum a fost păcălit Hitler: Fortitude
Nicio operațiune militară din istoria celui de-Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel extrem de ridicat de securitate operațională, implicând ample și complexe acțiuni de înșelare militară și inducere în eroare a inamicului (incluzând aici manipularea, intoxicarea).
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: