Note şi fotografii (2)

Publicat în Dilema Veche nr. 837 din 5 - 11 martie 2020
Note şi fotografii (2) jpeg

Paris, Montmartre. Urcînd sau coborînd străzile în trepte, cu balustrade metalice inconfundabile pe mijloc, ajungi uneori în piațete plate unde poți să-ți tragi răsuflarea. Acestea sînt protejate de pereții caselor și de platani cu coroane dese care delimitează o cameră urbană, ferită de zgomote, vînt și lumină în exces. De altfel, soarele pătrunde prin frunziș cu timiditate, risipind bănuți strălucitori pe pietriș, acolo unde, pe bănci, își trag răsuflarea bătrîni care mai au de urcat două pachete de trepte pînă acasă, ori turiști. Aceștia, cu hărțile sau telefoanele în mîini, studiază atent cîte povîrnișuri mai au de îndurat pînă să poată spune că au privit Cetatea Luminilor de la 130 de metri înălțime.

Dacă piațeta este mai mare, atunci o cafenea își face loc ademenitor, iar dacă este mai mică, atunci doar o fîntînă din bronz, reprezentînd o alegorie mitologică de la 1900, punctează centrul, acoperind, cu susurul apei, conversațiile care se înfiripă pe bănci. Cele mai mici piațete sînt cele în care se varsă scări înguste și abrupte, lăturalnice, mărginite de calcane scorojite. Acestea sînt și cele mai ferite de șuvoaiele de turiști și, dacă le găsești, poți avea surpriza să descoperi pe bănci bătrîni care sporovăiesc ori îndrăgostiți în căutarea unui loc care să le îngăduie iubirea. Și, într-adevăr, iată că într-o zi caniculară o minusculă piațetă îți oferă un răgaz, o odihnă, o bancă liberă, un loc în care să bei apă.

Mai sînt încă două bănci acolo, în acel spațiu ferit și intim. Pe una stau două bunici cochete și binevoitoare, bucuroase că s-a ocupat și a treia cu o singură persoană, deci grupurile vor fi silite să străbată scuarul fără a se opri. Pe cealaltă stau o fată și un băiat, cu picioarele pe bancă, față în față, cu mîinile împletite, într-un spațiu numai al lor, definit de aura invizibilă a iubirii, dincolo de care lumea toată s-ar putea prăvăli în neant, dar banca ar rămîne tot acolo, suspendată în vîrful unui baston invizibil de magician. Ca pe o placă de patefon în care s-au încrustat sunetele studioului, pe pereții invizibili ai bulei lor de iubire ar rămîne și susurul apei, cîntul păsărilor, rîsetele bunicilor și bănuții mișcători de lumină, agitîndu-se încoace și încolo prin colbul drumului, sub adierea firavă a unui  vînt care, și el, ca și fîntîna, copacii, soarele, oamenii, clădirile și pavajele, ar putea foarte bine să dispară fără a fi observate de cei doi. Melodia ar continua, imună la orice catastrofe cosmice…

Pe scări apare un fotograf și imediat se aude țăcănitul declanșatorului. Într-adevăr, cadrul este superb, lumina filtrată generînd o atmosferă de beatitudine și, chiar dacă imaginea nu va reține sunetele și vîntul, cu siguranță merită făcută. Bătrînele se îndreaptă involuntar de spate și compun o imagine de studio. Băiatul nici nu-l observă pe fotograf, cu fața pierdută într-un parfum doar pentru el, în timp ce mîinile sale explorează intens părul despletit al fetei. Cu un gest domol, aceasta își îndepărtează o șuviță și întoarce capul în direcția aparatului, fără ca zîmbetul transfigurat să-i dispară de pe figură. Apoi, cu aceeași lentoare, se întoarce spre iubit și-l sărută pătimaș.

Fotograful traversează și dispare din peisaj, urmat, la scurt timp, de cele două doamne. Lumina s-a schimbat, este deja ora prînzului, iar cei doi tineri se hotărăsc să meargă să mănînce. Desprinderea este un ritual, aidoma apropierii. Întîi, surîzătoare, fata își recuperează părul și îl așază, cuviincios, într-o coadă de cal. Apoi amîndoi pivotează și ajung cu picioarele, din nou, pe pămînt. Deja gesturile băiatului devin mai precise și mai rapide. Adună conținutul rucsacului risipit pe bancă și se uită atent să nu fi căzut ceva, apoi se ridică. Mai lent, fata se ridică și ea și întinde mîna spre băiat, cu un gest care pare să-l cheme înapoi, ca și cînd ar vrea să continue momentul minunat trăit împreună, ca și cînd pămîntul rece și gravitația nu ar avea puterea să  le întrerupă plutirea.

Cu infinită delicatețe, tînărul îi ia mîna, o cuprinde de talie și, în loc să o sărute, o conduce, cu cea mai mare grijă, spre trepte. Amîndoi au fețele luminate de bucuria simplă a găsirii, a regăsirii de sine prin comuniune cu celălalt, a deschiderii inimilor atunci cînd ochii sînt închiși. În urma lor, piațeta rămîne pustie, așteptîndu-și oamenii de după-amiază, poate copii neastîmpărați, poate un doctorand, poate bătrînele sau alți îndrăgostiți. În fond, pentru asta este acolo, ca să ofere un moment de fericire celor care se opresc. „Acum urmează o treaptă“, spune băiatul, oprindu-se pentru ca fata să pipăie cu piciorul și să poată începe coborîrea în siguranță.

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Foto: wikimedia commons

951 15 Marius Giura foto Andrei Becheru jpg
„Generațiile de muzicieni se schimbă“ – interviu cu Marius GIURA
„Sîntem mîndri de artiștii pe care am reușit să îi invităm. Ei au adus faimă acestui festival.”
951 16 Credit foto Adi Molnar 1 jpeg
„Trec printr-o perioadă crem cu abțibilduri” – interviu cu OIGĂN
Am umblat pe străzi cu sens unic, m-am uitat în casa liftului cînd el era plecat la supermarket și mi-am găsit un fel de voce doar a mea.
p 15 Delta Bucurestiului 0778 jpg
„Încerc să încetinesc dispariția amintirilor din acest loc” – interviu cu regizoarea Eva PERVOLOVICI
„Pentru mine era important să arăt în film acest trecut simbolic, în același timp artistic și spiritual, al închisorii Văcărești.”
947 15 Alexandru Belc jpeg
„Mă interesează legătura dintre trecut și prezent” – interviu cu regizorul Alexandru BELC
„Cît de mult putem să ne luptăm pentru a nu lăsa compromisul să se instaleze în noi?”
p 15 coperta2 jpg
Nota traducătorului
Seria romanelor „În căutarea timpului pierdut” de Marcel Proust va apărea, începînd din acest an, la Editura Cartier în noua traducere a lui Cristian Fulaș.
p 21 jpg
David Lynch: fuga psihogenică
La David Lynch există o doză bine echilibrată de mister și de inexplicabil, de gangsteri și femei în pericol, de dedublare și subconștient.
945 15 Sebastian Strasser png
„Mi s-ar părea fabulos să fac un film SF în România” – interviu cu regizorul Sebastian STRASSER
Tehnica învățată în ultimii zeci de ani aș vrea să o aplic la poveștile autentice care sînt parte din sufletul țării în care m-am născut.
945 22 Christian Badea jpeg
„Voiam să aud ceva care să-mi dea încredere că există potențial” – interviu cu dirijorul Christian BADEA
„Tehnic, muzicienii tineri sînt buni, atitudinea lor e bună. Trebuie timp.”
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE jpeg
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE
„Cînd viața începe să te cutremure și ești în pericol să te prăbușești e bine să te agăți de ce-ai făcut pînă atunci.”
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII jpeg
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII
„Aș investi în educație și apoi aș trăi o sută de ani să văd roadele ei într-o societate sănătoasă.“
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ jpeg
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ
„Sperăm ca un anumit tip de relație să se stabilească între obiectul artistic, între personajele de pe ecran și conversațiile interioare pe care fiecare dintre noi le avem.”
Istoria culturală a lumii povestită de culori jpeg
Istoria culturală a lumii povestită de culori
Albastrul prosperă doar pe tărîmurile nepămîntești ale cerului, ale mării și ale orizontului.
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe jpeg
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe
Debutul cinematografic și scenariile metaforice care vorbeau despre sistemul totalitar apar și în urma propriilor experiențe politice.
În preajma și totodată în inima Ansamblului brâncușian de la Tîrgu Jiu jpeg
În preajma și totodată în inima Ansamblului brâncușian de la Tîrgu Jiu
Noua carte trebuie percepută ca o sinteză esențială, consacrată devenirii singurei opere monumentale transmise nouă de Constantin Brâncuși, dar și semnificației acesteia.
Poetul într un oraș de graniță jpeg
Poetul într-un oraș de graniță
Despre Petre Stoica cineva mai prețios ar putea spune că a îngenuncheat în fața poeziei și a plecat din cele lumești exact de ziua ei.
„Original înseamnă să găsești personaje verosimile și să le pui în situații adevărate” – interviu cu regizorul Bogdan George APETRI jpeg
„Original înseamnă să găsești personaje verosimile și să le pui în situații adevărate” – interviu cu regizorul Bogdan George APETRI
„Plec la drum cu o idee, cu o poveste, gîndindu-mă strict doar la personaje, la situațiile în care se află ele, la problemele cu care se confruntă, la deciziile pe care trebuie să le ia.”
Gaspar Noé – Cinéma du corps  30 de secunde pentru abandonarea filmului  jpeg
Gaspar Noé – Cinéma du corps. 30 de secunde pentru abandonarea filmului.
Noé revoluționează printr-un cinema exclusiv senzorial, un cinema al corpurilor, în jurul cărora așterne o pleiadă de subiecte așa-zis tabu.
„Trebuie să ne luăm la revedere de la cîrciumar” – interviu cu regizorul Gabriel TEMPEA jpeg
„Trebuie să ne luăm la revedere de la cîrciumar” – interviu cu regizorul Gabriel TEMPEA
„Tot mai puțini dispun de tihna și fizionomia necesare savurării șnițelelor de proporții copleșitoare.”
Yorgos Lanthimos  Caninul, Alpii, homarul și Ifigenia jpeg
Yorgos Lanthimos. Caninul, Alpii, homarul și Ifigenia
Cinema-ul lui Lanthimos este în egală măsură autentic și artificial, realist și formalist.
Golania (1990) & Rezist (2017 2018)   un amplu ritual de trecere jpeg
O reașezare a condiției umane
Zoomizarea relațiilor umane sau microsoftizarea dialogurilor umane e brand global.
O scenă pentru tinerii muzicieni de jazz – interviu cu Bogdan MATEI jpeg
O scenă pentru tinerii muzicieni de jazz – interviu cu Bogdan MATEI
„Pure Jazz“ este o serie de concerte în care vor performa doar tinerii muzicieni cu vîrstă sub 30 ani și care au compoziții proprii.
Enescu și Caudella – întîmplare cu elev și profesor jpeg
Cum l-au furat pe Enescu. Probele implacabile noi
Numele lui Romeo Drăghici, executor testamentar, primul director al Muzeului Enescu, a părut mereu stimabil. Niciodată nimeni nu îi contestase fie practicile patrimoniale, fie influența masivă asupra destinului postum al lui Enescu.
Brâncuși și religia frumosului jpeg
Brâncuși și religia frumosului
Brâncuși detestă individualul, detaliul singular, descripția realistă și de aceea se angajează în căutarea esențelor spirituale, a ceea ce este ascuns și merită să fie revelat.
De ce este Enescu cel mai împlinit dintre noi jpeg
Patru scrisori inedite ale lui Enescu, identificate, editate, comentate și restituite muzicii lui
La 28 ianuarie 2022, cîțiva istorici, arhiviști, muzicieni, critici literari și jurnaliști au semnalat și criticat public o nouă licitație privată cu documente obținute indubitabil fraudulos din arhive publice.

Adevarul.ro

image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
METEO Vin furtuni violente. Ce zone vor fi afectate, când scăpăm de valul tropical
Deşi temperaturile scad uşor, căldura extremă face ravagii în România. După valul de aer tropical, meteorologii anunţă furtuni violente.
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.