Nota traducătorului

Cristian FULAȘ
Publicat în Dilema Veche nr. 946 din 26 mai – 1 iunie 2022
image

Seria romanelor În căutarea timpului pierdut de Marcel Proust va apărea, începînd din acest an, la Editura Cartier în noua traducere a lui Cristian Fulaș.

Anii care trec peste noi sînt timp. Îmbătrînire. Eu, traducătorul, îmbătrînesc traducînd. Încet, cu migală, una dintre cele mai năucitoare cărți scrise și publicate vreodată. Și-ntrebîndu-mă, nu chiar fără temei, de ce? Ce mă mai poate motiva, într-o lume în care literatura contemporană abia dacă mai respiră, iar clasicii mor încă o dată? De unde-mi iau energia de a parcurge volum cu volum, segment cu segment, pagină cu pagină, cuvînt cu cuvînt acest roman al infernului, În căutarea timpului pierdut?

Scriu cu emoție aceste cuvinte. Undeva în sinea mea vocea care scrie aceste rînduri tremură, e emoția pură a celui care își vede visul împlinit. Emoția întîlnirii cu produsul finit care e cartea, Cartea, cum ar trebui să scriem întotdeauna. Toți acești trei ani de muncă și anii ce vor să vină sînt condensați în cîteva biete cuvinte și nu le-aș scrie, nu aș îndrăzni să le scriu, nu aș vrea niciodată să-mi pun scrisul alături de al lui Marcel Proust dacă n-ar trebui să aduc aici cuvenitele mulțumiri tuturor celor care atîta vreme s-au lăsat deranjați de întrebările și toanele mele și au creat împreună cu mine o conversație despre Proust care, în ceea ce mă privește, e istorică în cel mai înalt grad, cel personal. Așa cum chiar Proust ne învață, a existat, există și va exista întotdeauna o istorie personală care surclasează orice istorie generală și, mai mult, o ordonează și o interpretează. În aceeași istorie a vocii anonime ne înscriem și noi.

Vocea care vorbește (nu, nu e tautologie) fără a lăsa în urmă nimic scris, conversația infinită care face literatura, fie că vorbim despre scrieri originale sau traduceri. Acesta e orizontul în care vreau să scriu despre această traducere – care în esența ei este întotdeauna și o scriere, pentru că mi se pare imposibil să îl traduci pe Proust fără să fii măcar puțin scriitor. Textul e cînd moale, cînd abrupt; fraza e cînd lungă peste măsură, cînd brevissimă; personajele sînt infernal de multe; descrierile, la fel. A traduce așa ceva înseamnă în primul rînd a munci, a renunța la tine și a-ți da puținul timp pe care-l ai de trăit acestei cărți. Înseamnă, în sensul cel mai bun cu putință, risipire. Înseamnă, evident, a greși. Sigur, va exista întotdeauna rezerva unui „De ce?“ pe care mai degrabă nu-l vrem rostit, dar el subzistă în tot ceea ce spunem.

image
Marcel Proust

O transformare de ordin matematic

În ceea ce privește metoda acestei încercări, aș avea de spus mai multe lucruri care mi se par esențiale și în același timp îmi par a pune în joc elemente de noutate.

Mai întîi de toate, am încercat pe cît posibil să elimin din traducere perfectul simplu. Întotdeauna mi s-a părut un timp nepotrivit și acum, cînd am putut decide eu însumi, am renunțat la el. L-am înlocuit cu mai generalul imperfect, modulîndu-l acolo unde a fost nevoie.

Poate că în procesul de traducere e vorba despre o transformare de ordin matematic, cum bine formula un gînditor francez în secolul trecut. Ar trebui – rămîne întotdeauna dezideratul suprem – să găsim formula prin care să transformăm ceea ce citim în original în ceea ce citim în traducere, astfel încît sensurile să nu se schimbe. Pentru fiecare element tradus ar trebui să avem un element corespondent, păstrînd întotdeauna intenția din textul sursă. Ușor de zis, greu de făcut. Mai ales cînd e vorba de un ironic ca Proust, care se străduiește aproape în fiecare paragraf să pună în text zeci de sensuri și să le lege între ele în cele mai ciudate moduri cu putință.

Și poate nu ar strica să spun că traducerea operează întocmai ca scrierea unei proze. În scrierea unei proze există întotdeauna un nivel intermediar al scriiturii, vocea internă care dă subtonul, cea care transformă gîndul, tonalitatea din minte în cuvintele care se aștern în fața ochilor noștri. Aș îndrăzni să spun că la fel se întîmplă și în traducere, doar că aici avem două voci intermediare: una care citește textul în limba străină și una care, înainte de scrierea propriu-zisă, psalmodiază ritmul și intensitatea traducerii respective.

Știu că va suna ciudat, dar, ca și scrierea propriu-zisă, nici traducerea nu e un proces pe deplin conștient, pe deplin explicabil. Scriem o traducere în măsura în care reușim să auzim în limba-țintă anumite inflexiuni, anumite sunete care țin de subtonul general al textului. Sigur că există apoi instanța care nivelează, care stilizează, care ordonează sintactic și morfologic, dar traducerea, ca și scriitura de prim ordin, e mai întîi și în principal sunet, stil, abia mai apoi conținut. Nu traducem cuvinte, nu doar cuvinte, în orice caz.

Aș vrea să îi amintesc aici pe cei care au tradus acest roman înaintea mea. Vladimir Streinu a încercat, dar nu a reușit să încheie. Ediții complete au dat Radu Cioculescu și Irina Mavrodin. Cu toată stima pentru acești trei traducători, am ales să dau o versiune nouă a romanului și, în consecință, am consultat foarte rar edițiile domniilor lor. Această ediție nu e, deci, o traducere revizuită. Dacă am greșit în acest sens, greșeala e în totalitate a mea.

Am folosit ca sursă a traducerii ediția Marcel Proust, À la Recherche du temps perdu, Gallimard, Bibliothèque de la Pléiade, publiée sous la direction de Jean-Yves Tadié, 1987. Ca oglindă a textului sursă am consultat în principal ediția Marcel Proust, In search of Lost Time, Modern Library Paperback Edition, 2003, translated by C.K. Scott Montcrieff and Terence Kilmartin, revised by D.J. Enright. Pentru volumul I, În partea dinspre Swann, am consultat și Marcel Proust, La strada di Swann, La Biblioteca di Repubblica, 2002, traduzione di Natalia Ginzburg. De asemenea, de mare ajutor mi-au fost volumele Jean-Yves Tadié, Marcel Proust I & II, Biographie, Gallimard, 1996 și Luc Fraisse, L’Esthétique de Marcel Proust, Sedes, 1995. Opresc aici lista cărților de care m-am slujit, nu aș vrea să transform acest cuvînt introductiv într-o bibliografie și nici într-un eseu.

Revenind la o idee de mai sus, am încercat – pe cît mi-a stat în putință – să lucrez aceste cărți pe principiul transformării. Am păstrat cu totul structura frazelor și propozițiilor, ca și dispunerea diferită a dialogului (așezat fie în interiorul paragrafului, ca o continuitate, fie în formula standard cu liniuțe de dialog). M-am străduit să transpun în limba română stranietatea exprimării lui Proust, care nici în franceză nu ne oferă cel mai prietenos text cu putință.

Mulțumirile mele se îndreaptă, dimpreună cu toată stima și considerația, către Florica și Jean-Louis Courriol, ajutoare neprețuite acolo unde traducătorul s-a împiedicat în surse; Ovidiu Nimigean, un extraordinar cunoscător al operei proustiene; Carmen Mușat, pentru ședințele inopinate de teoria textului; Bogdan Crețu, pentru infinitele ședințe de spiritism și magie în care am despicat în patru și mai multe părți nenumărate fire ale operei; Ovidiu Șimonca, pentru prietenia arătată în toți acești ani; Silviu Tabac, pentru neprețuitele sfaturi în ceea ce privește știința heraldicii; Gheorghe Erizanu și Emilian Galaicu-Păun, pentru munca depusă și pentru disponibilitatea de a publica aceste cărți. O vorbă de mulțumire și soției mele, cea alături de care scrierile și traducerile mele trăiesc. Un cuvînt de întristată amintire pentru Laura Albulescu, cea care într-un aprilie 2019 acum atît de îndepărtat mi-a propus să încep această traducere. Nu în ultimul rînd, mulțumirile mele se îndreaptă către Lucia Țurcanu, Valentin Guțu și Dorin Onofrei, redactorii acestor cărți.

Cristian Fulaș este scriitor și traducător. Ultima carte publicată: romanul Ioșca, Editura Polirom, 2021.

951 15 Marius Giura foto Andrei Becheru jpg
„Generațiile de muzicieni se schimbă“ – interviu cu Marius GIURA
„Sîntem mîndri de artiștii pe care am reușit să îi invităm. Ei au adus faimă acestui festival.”
951 16 Credit foto Adi Molnar 1 jpeg
„Trec printr-o perioadă crem cu abțibilduri” – interviu cu OIGĂN
Am umblat pe străzi cu sens unic, m-am uitat în casa liftului cînd el era plecat la supermarket și mi-am găsit un fel de voce doar a mea.
p 15 Delta Bucurestiului 0778 jpg
„Încerc să încetinesc dispariția amintirilor din acest loc” – interviu cu regizoarea Eva PERVOLOVICI
„Pentru mine era important să arăt în film acest trecut simbolic, în același timp artistic și spiritual, al închisorii Văcărești.”
947 15 Alexandru Belc jpeg
„Mă interesează legătura dintre trecut și prezent” – interviu cu regizorul Alexandru BELC
„Cît de mult putem să ne luptăm pentru a nu lăsa compromisul să se instaleze în noi?”
p 15 coperta2 jpg
Nota traducătorului
Seria romanelor „În căutarea timpului pierdut” de Marcel Proust va apărea, începînd din acest an, la Editura Cartier în noua traducere a lui Cristian Fulaș.
p 21 jpg
David Lynch: fuga psihogenică
La David Lynch există o doză bine echilibrată de mister și de inexplicabil, de gangsteri și femei în pericol, de dedublare și subconștient.
945 15 Sebastian Strasser png
„Mi s-ar părea fabulos să fac un film SF în România” – interviu cu regizorul Sebastian STRASSER
Tehnica învățată în ultimii zeci de ani aș vrea să o aplic la poveștile autentice care sînt parte din sufletul țării în care m-am născut.
945 22 Christian Badea jpeg
„Voiam să aud ceva care să-mi dea încredere că există potențial” – interviu cu dirijorul Christian BADEA
„Tehnic, muzicienii tineri sînt buni, atitudinea lor e bună. Trebuie timp.”
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE jpeg
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE
„Cînd viața începe să te cutremure și ești în pericol să te prăbușești e bine să te agăți de ce-ai făcut pînă atunci.”
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII jpeg
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII
„Aș investi în educație și apoi aș trăi o sută de ani să văd roadele ei într-o societate sănătoasă.“
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ jpeg
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ
„Sperăm ca un anumit tip de relație să se stabilească între obiectul artistic, între personajele de pe ecran și conversațiile interioare pe care fiecare dintre noi le avem.”
Istoria culturală a lumii povestită de culori jpeg
Istoria culturală a lumii povestită de culori
Albastrul prosperă doar pe tărîmurile nepămîntești ale cerului, ale mării și ale orizontului.
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe jpeg
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe
Debutul cinematografic și scenariile metaforice care vorbeau despre sistemul totalitar apar și în urma propriilor experiențe politice.
În preajma și totodată în inima Ansamblului brâncușian de la Tîrgu Jiu jpeg
În preajma și totodată în inima Ansamblului brâncușian de la Tîrgu Jiu
Noua carte trebuie percepută ca o sinteză esențială, consacrată devenirii singurei opere monumentale transmise nouă de Constantin Brâncuși, dar și semnificației acesteia.
Poetul într un oraș de graniță jpeg
Poetul într-un oraș de graniță
Despre Petre Stoica cineva mai prețios ar putea spune că a îngenuncheat în fața poeziei și a plecat din cele lumești exact de ziua ei.
„Original înseamnă să găsești personaje verosimile și să le pui în situații adevărate” – interviu cu regizorul Bogdan George APETRI jpeg
„Original înseamnă să găsești personaje verosimile și să le pui în situații adevărate” – interviu cu regizorul Bogdan George APETRI
„Plec la drum cu o idee, cu o poveste, gîndindu-mă strict doar la personaje, la situațiile în care se află ele, la problemele cu care se confruntă, la deciziile pe care trebuie să le ia.”
Gaspar Noé – Cinéma du corps  30 de secunde pentru abandonarea filmului  jpeg
Gaspar Noé – Cinéma du corps. 30 de secunde pentru abandonarea filmului.
Noé revoluționează printr-un cinema exclusiv senzorial, un cinema al corpurilor, în jurul cărora așterne o pleiadă de subiecte așa-zis tabu.
„Trebuie să ne luăm la revedere de la cîrciumar” – interviu cu regizorul Gabriel TEMPEA jpeg
„Trebuie să ne luăm la revedere de la cîrciumar” – interviu cu regizorul Gabriel TEMPEA
„Tot mai puțini dispun de tihna și fizionomia necesare savurării șnițelelor de proporții copleșitoare.”
Yorgos Lanthimos  Caninul, Alpii, homarul și Ifigenia jpeg
Yorgos Lanthimos. Caninul, Alpii, homarul și Ifigenia
Cinema-ul lui Lanthimos este în egală măsură autentic și artificial, realist și formalist.
Golania (1990) & Rezist (2017 2018)   un amplu ritual de trecere jpeg
O reașezare a condiției umane
Zoomizarea relațiilor umane sau microsoftizarea dialogurilor umane e brand global.
O scenă pentru tinerii muzicieni de jazz – interviu cu Bogdan MATEI jpeg
O scenă pentru tinerii muzicieni de jazz – interviu cu Bogdan MATEI
„Pure Jazz“ este o serie de concerte în care vor performa doar tinerii muzicieni cu vîrstă sub 30 ani și care au compoziții proprii.
Enescu și Caudella – întîmplare cu elev și profesor jpeg
Cum l-au furat pe Enescu. Probele implacabile noi
Numele lui Romeo Drăghici, executor testamentar, primul director al Muzeului Enescu, a părut mereu stimabil. Niciodată nimeni nu îi contestase fie practicile patrimoniale, fie influența masivă asupra destinului postum al lui Enescu.
Brâncuși și religia frumosului jpeg
Brâncuși și religia frumosului
Brâncuși detestă individualul, detaliul singular, descripția realistă și de aceea se angajează în căutarea esențelor spirituale, a ceea ce este ascuns și merită să fie revelat.
De ce este Enescu cel mai împlinit dintre noi jpeg
Patru scrisori inedite ale lui Enescu, identificate, editate, comentate și restituite muzicii lui
La 28 ianuarie 2022, cîțiva istorici, arhiviști, muzicieni, critici literari și jurnaliști au semnalat și criticat public o nouă licitație privată cu documente obținute indubitabil fraudulos din arhive publice.

Adevarul.ro

image
Avertizări de caniculă şi vijelii pentru toată ţara. Unde se vor înregistra fenomene extreme: harta regiunilor afectate
Avertizări de Cod Portocaliu şi Cod Galben de ploi torenţiale, vijelii şi grindină au fost emise marţi, 5 iulie, pentru mai multe judeţe din ţară.
image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Cum se vor impozita imobilele şi care este baza de calcul pentru contribuţiile la pensii şi sănătate
Modificările Codului Fiscal prevăd, printre altele, şi modificări ale modului de calcul pentru plata imobilelor, dar şi a bazei de calcul pentru contribuţiile la sănătate şi pensii.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.