„Ne grăbim în orice facem, ca să ce?“ – interviu cu Virgil IANŢU

Virgil Ianţu prezintă la TVR 2 (de luni pînă joi, de la ora 20) concursul de cultură generală Cîştigă România!. Ajuns la al şaselea sezon, acesta este singurul program de cultură generală de pe piaţa media de la noi. Producţie 100% românească a Televiziunii Române, anul trecut a fost selectat în finala International Format Awards 2018, la secţiunea Cel mai bun format de game show de studio. Va fi adaptat pentru publicul american, cu actriţa Whoopi Goldberg producătoare, şi se va intitula Win Your Country.

Dvs. cu ce emisiuni-concurs ați crescut?

Ha-ha! Duminica dimineața, pe TVR, urmăream un concurs între pionieri. Dacă nu mă înșel, prezentator era Ion Simion Pop. Conținutul nu era cel mai fericit, dar pe mine mă stîrnea competiția.

Cu ce aşteptări ați început să prezentaţi Cîştigă România! şi cu ce confirmări ați ajuns la cel de-al şaselea sezon?

Atunci cînd mi-a fost prezentat formatul, am început să am idei, să îmi pornească motorașul creativității și îmi doream ca acest quiz show să devină un reper pentru televiziunea de la noi. Din fericire, am fost văzuți și de țări cu o foarte mare experiență în domeniu și aprecierea a venit rapid. Dacă se va concretiza producerea acestui format și în alte țări, ar fi o bucurie mare pentru mine și pentru colegii mei de producție.

„Ce ţară frumoasă avem!“ este un fel de mantră patriotică; dar cît de bine îşi cunosc românii țara? Şi nu vă întreb doar ca prezentator al acestei emisiuni, ci şi ca actor şi muzician care a călătorit mult prin ţara noastră şi a avut contact cu locuitorii ei.

Din nefericire, în țară realitatea este dură și cîteodată îmi dau seama cu tristețe că există zone ale țării rupte de lume, de civilizație, unde educația nu se simte la ea acasă. Aici trebuie noi să lucrăm, înspre acești oameni. Noi nu trebuie să ne adresăm oamenilor din mediul nostru, care ne ascultă și ne înțeleg limbajul, noi trebuie să ne îndreptăm spre cei care nu ne înțeleg și pe care, în timp, să îi aducem la un nivel al educației ce ține de normalitate.

Din emisiuni precum Lumea lui Gaiţă şi Vax Populi, ne-am obişnuit cu tot felul de confuzii amuzante şi erori de cultură generală din partea românilor (cel mai probabil, peste tot e relativ la fel, nu ţin să generalizez decît de dragul discuţiei.) Cărui fapt credeți că se datorează slaba cultură generală a omului mediu?

Motivele sînt clare: lipsa preocupării oamenilor pentru educația elementară, dar și a celor care nu și-au dorit un popor mai educat. Va trebui să lucrăm mult, noi cu noi, și să nu le cerem altora ceea ce vedem că nu se întîmplă de treizeci de ani încoace. Sîntem obligați la un efort personal pentru a ridica în fiecare zi nivelul educației și la a oferi celor mai tineri modele reale, principii, valori care să îi formeze.

Azi nu mai pare o ruşine să nu ştii. Cum vă explicați prestigiul tot mai scăzut al culturii generale?

Superficialitatea informațiilor cu care sîntem bombardați și superficialitatea noastră în a selecta informația. Online-ul are meritele lui incontestabile, dar tot din lipsă de educație ne hrănim cu informații facile, lipsite de substanță și pe repede înainte. Ne grăbim în orice facem, ca să ce? Toate aceste lucruri duc, în timp, la pierderea răbdării de a procesa informațiile primite pentru a putea face o selecție sănătoasă, pierderea răbdării de a citi orice, darămite o carte.

Exerciţiu de sinceritate: dvs. la cît la sută dintre întrebările unei ediţii ați putea răspunde? Eu recunosc că doar la ceva mai mult de jumătate, sînt destul de grele…

În timpul emisiunii, fiind concentrat la mai multe lucruri deodată, nu mi-am calculat nici măcar în mare vreun procent, dar într-adevăr, participarea la această emisiune nu e lucru ușor. În ultimele sezoane, formularea întrebărilor împreună cu alegerea variantelor de răspuns au făcut ca răspunsul corect să fie mai accesibil. Prin eliminare, analogie, poți ajunge mult mai ușor la răspunsul corect, bineînțeles dacă ai cunoștințe de cultură generală de bază despre țara ta.

Care este cea mai importantă/spectaculoasă/curioasă informație despre România pe care ați aflat-o lucrînd la acest show?

Sînt foarte multe informații, detalii, necunoscute pentru mulți dintre noi, iar surprinderea este mereu prezentă în show pentru că, atunci cînd te aștepți mai puțin și de la cine te aștepți mai puțin (aici mai apare și prejudecata), primești un răspuns de care te minunezi. Așa am pățit și eu, atunci cînd am aflat care este localitatea cu cea mai mare suprafață din țară. Voi știți?

Nu ştiu, dar o să caut cu Google. Spuneați undeva că ați ajuns să vizitați locuri de care ați auzit la Cîştigă România!. Care au fost acelea şi ce-ați descoperit la faţa locului?

Transfăgărășanul, Bîlea, zona Balvanyos, locuri minunate pe care le-aș dori mult mai îngrijite și tratate cu respect de cei care le vizitează, dar și de autorități. Din fericire, am observat în satele din jurul Sibiului, Ardeal, în sus, mîna gospodarilor din zonă care își îngrijesc „bătătura“ și se mîndresc cu locul din care se trag.

Vama Veche, Delta Dunării, Roşia Montană, Cazinoul din Constanţa, Băile Herculane, pădurile seculare – toate acestea au avut la un moment dat şi unele încă au nevoie să fie „salvate“. Pe de altă parte, sîntem foarte mîndri şi patrioţi cînd vine vorba de propria ţară. Cum vă explicați acest paradox?

Sîntem un popor mult prea permisiv. Încă trăim în adîncul sufletului nostru cu teama că, dacă deschidem gura, ni se întîmplă ceva, vin cei de sus și ne iau slujba, bunurile etc. Asta o fac oricum, din păcate. Locurile enumerate mai sus reprezintă cîteva dintre valorile naționale care formează identitatea acestei nații. Ne plîngem și sîntem revoltați, dar numai cu coatele pe masă, în fața unui pahar, nerealizînd că cei care distrug aceste valori sînt dintre noi. Noi le-am oferit aceste locuri calde de unde greu pot fi înlăturați de cei responsabili, dar care din păcate sînt prea puțini. Ei nu vin de pe Marte. Sînt oglinda nivelului de educație din această țară. Așadar, lupta tot acolo trebuie dată, dacă nu vrem ca această boală să îmbolnăvească definitiv România.

Într-o ţară care nu pune mare preţ pe educaţie, dvs. vă implicați în cîteva proiecte ce ţin tocmai de educaţie. De ce şi despre ce e vorba?

Pentru că îmi pasă, pentru că îmi dau lacrimile de îngrijorare și de tristețe că am ajuns după atîta amar de vreme să trăim conduși de diletanți, inculți și golani de cartier. Îmi cer scuze pentru limbaj, dar este o realitate pe care o trăim zilnic. Pentru că îmi doresc ca generația atît de frumoasă, care astăzi devine tot mai vocală, să nu mai trăiască aceleași frustrări cu care noi vom rămîne mult timp în suflet. Acei tineri pe care îi considerăm superficiali și absenți sînt, de fapt, o generație responsabilă care știe foarte bine ce vrea și de la care trebuie să învățăm și pe care trebuie să o susținem cu tot efortul.

C.G. Jung spunea că societatea te lasă să crezi că, odată terminată şcoala, adulţii nu mai au nevoie să-şi continue educaţia. Dvs. cum şi cu ce continuați să vă mai educați?

Pe lîngă citit, învăț din fiecare ex­periență pe care o trăiesc. Învăț de la cei din jur și mă asociez cu oameni mai buni decît mine, de la care am ce învăța, mă uit înainte la generația nouă despre care vorbeam și le învăț limbajul. Fac update cît pot de des, pe toate direcțiile, și muncesc mult pentru a învăța cum pot deveni un om mai bun.

Ce emisiuni educative / de cultură generală / de ştiinţă (de pe orice canal) urmăriți şi ați recomanda?

Documentare precum Our Planet – un documentar care ne scutură puțin și, dacă ai conștiință, te și responsabilizează. Urmăresc și History Viasat sau alte canale ce difuzează documentare din care mai învăț puțină istorie.

Dintre toate artele, care vă interesează cel mai mult şi la care sînteți cel mai puţin sensibil?

Dintre toate artele, muzica a fost pentru mine un mod de viață. Am crescut pe scenă, acolo m-am format ca om și ca artist. Făcînd aranjamente vocale pentru cîteva piese de teatru pe muzica lui Nicu Alifantis, am avut șansa să cînt în două piese de teatru, Cadavrul viu la Teatrul Național București și A douăsprezecea noapte la Teatrul de Comedie. Lucrînd alături de actori, realizînd cît de hăruit trebuie să fii ca să poți face această frumoasă artă, am început să îi apreciez enorm pe actori. În general, apreciez orice manifestare artistică ce îmi oferă emoție.

Dacă ați putea rezolva definitiv una, şi una singură, dintre toate problemele României, care ar fi aceea?

Sistemul de educație. Insist pe acest subiect pentru că respectul față de munca ta, respectul față de oameni, față de locul în care trăiești, toate țin de educație. Dacă am avea rezolvată această problemă, am deveni şi cea mai frumoasă țară din lume, și frumos populată.

Chestionar

● Primul album românesc cumpărat:

Cantafabule – Phoenix.

● Albumul românesc pe care l-ați face cadou oricui:

Ieri și Azi – Virgil Ianțu, doar că nu îl mai găsesc niciunde. Nici eu nu îl am.

● Un instrument la care ați vrea să ştiți să cîntaţi:

Chitară.

● Cu ce muzician român din istorie v-ar fi plăcut să colaborați:

După ce am avut o asemenea șansă să fiu dirijat nouă ani de maestrul Marin Constantin, nu îndrăznesc să dau alt nume.

● Muzicianul român pe care-l admirați cel mai mult:

Greu… George Enescu, Sergiu Celibidache, Marin Constantin.

● Un muzician român cunoscut prea puţin:

Dinu Lipatti.

● Un album românesc recent:

Fenomental – Viţa de Vie. Ediţie limitată. Remasterizat. Vinil.

● O carte scrisă de un autor român:

Zenobia – Gellu Naum.

● Un spectacol de teatru recent:

Puricele – regia Horațiu Mălăele.

● Un film românesc:

Atunci i-am condamnat pe toți la moarte – regia Sergiu Nicolaescu.

Foto: Albert Adrian Vrăbiuță