„Mi s-ar părea fabulos să fac un film SF în România” – interviu cu regizorul Sebastian STRASSER

Publicat în Dilema Veche nr. 945 din 19 – 25 mai 2022
image

Sebastian Strasser este unul dintre cei mai de succes regizori de publicitate din lume. S-a născut la  Sibiu, dar a studiat în Germania, unde a lucrat la început ca scriitor și jurnalist. Din 2000 și-a început cariera de regizor în publicitate, unde a cîștigat peste 200 de premii internaționale pentru spoturile sale inovatoare (16 premii Lion la Cannes, multiple premii Gold și Silver la London IAA și la New York Festival), realizate inclusiv pentru brand-uri ca Mercedes Benz, Volkswagen, Nissan, Audi, BMW și Vodafone. În afară de reclame, Sebastian Strasser a realizat și scurtmetraje de ficțiune. La București, în cadrul American Independent Film Festival, a fost invitat să susțină un workshop cu tema Publicitate și cinema. Foarte hotărît să regizeze următorul film în România, el a povestit despre profesii și pasiuni, dar mai ales cu ce amintiri a plecat din țară acum peste 30 de ani.

Ambii părinți au fost actori și ați crescut pe scenă, într-un mediu artistic și foarte nonconformist. Să fie acesta motivul pentru care v-a atras publicitatea?

Părea, așa, boem să fiu copilul cu ambii părinți actori și m-am obișnuit cu tot ce înseamnă creativitate de mic, dar era cumva și foarte aiurea, nu neapărat în sensul de amuzant pentru că de mic mă mutam dintr-o parte în alta, ai mei lucrau în orașe diferite, erau angajați ai teatrului sibian, dar jucau și pe scena din Timișoara și prin urmare eram mereu pe drumuri sau stăteam la bunici sau la prietenii mamei cînd bunicii nu mă puteau ține la ei. Ba eram la Sibiu, ba la Timișoara sau București, așa „trambalat” dintr-un loc în altul… A fost cumva traumatizant căci schimbam școala o dată la doi-trei ani. Aveam 13 ani cînd părinții mei s-au despărțit, știți și dumneavoastră că nici în perioada comunismului actorii nu erau oameni bogați. Apoi m-am mutat la București cu mama, care a primit roluri pentru filme și scenă, iar pe mine m-a înscris la Liceul „Goethe“ din Piața Romană.

Publicitatea a devenit în scurt timp ca un drog

V-au influențat desigur părinții deciziile profesionale... Cum a fost să lucrați în Germania?

Cu siguranță. Mă jucam pe scenă de la 4 ani și am început să primesc roluri mici un an mai tîrziu pentru că în teatre, cînd aveau nevoie de roluri pentru cei mici, regizorii apelau la copiii actorilor. Prin mama am ajuns să joc în filme și pe scenele teatrelor din țară. Și, mic fiind, ajunsesem să trăiesc în teatre și pe platourile de filmare, printre cărți de literatură și dramaturgie, printre scenariști și actori consacrați. Îmi plăcea. Cînd tata a plecat în Germania înainte de Revoluție nu a rezistat acolo, a eșuat într-un fel. Mamei nu i s-au mai oferit roluri în București, eu am rămas în țară cu ea și am plecat la Berlin un an mai tîrziu. Negociatorul Hans Gunther Husch a plătit pentru mine 6.000 de mărci. Era în 1988 și am putut merge cu pașaport, chiar înainte de Revoluție. Și am simțit acolo presiunea asta că trebuie să fac bani, e ceea ce simt de fapt toți cei care vin din Est către Occident, dorința asta de a scăpa de sărăcie. După facultate, m-am apucat de spoturi publicitare și am intrat în industrie să fac o carieră și, într-un fel, caracatița m-a înșfăcat și m-a impulsionat să fac să se întîmple niște lucruri și să cîștig mulți bani. Publicitatea a devenit în scurt timp ca un drog, următoarea ofertă a fost și mai bănoasă, și mai atractivă. Au urmat America, apoi Franța și tot așa.

Spotul la Renault Clio hibrid spune povestea a trei generații și e și foarte emoționant. Cum l-ați gîndit?

Mă bucur că v-a plăcut, e mai mult un spot independent, bugetul a fost mic, iar scenariul foarte simplu, cu personaje bine conturate, jucate de actori talentați. Îmi place în general ideea de a transmite din generație în generație ceva. Iar spoturile de televiziune sînt cele mai multe total stupide, așa m-am ambiționat să scriu un scenariu care să spună o poveste. Apoi, partea frumoasă este că oamenii reacționează la acest tip de relatare comercială și te asimilează, ca regizor, cu ceva mult mai creativ.

Ați realizat foarte multe reclame la mașini. Vă plac sigur motoarele, e o deducție logică... Mă înșel?

Nu îmi plac deloc mașinile și chiar nu mă interesează mărcile, dar cariera de publicitar se mișcă odată cu piața. În fine, un spot mare este acum unul cu staruri de Hollywood și bani foarte mulți. În Germania, spoturile pentru mașini fac piața și sînt cele care contează, financiar vorbind. În concluzie, dacă ajungi să faci acolo reclamă la mașini, asta se traduce prin treapta cea mai de sus a oricărui regizor. Dar eu, cînd filmez, mă concentrez pe povestea din spatele vînzării și nu arăt brand-ul. Spre exemplu, la clipul pentru Volkswagen, am insistat pe reacțiile copiilor, pe ceea ce simt ei că se întîmplă cînd le e gîndul la o mașină. E ceva dincolo de imaginea care subjugă  consumatorul. Toți sîntem sclavii Instagram, martorii imaginilor, forțați să vedem poza cea mai cea, și asta ne solicită foarte puțin emoțiile, nu ne ajută să facem conexiuni între lucruri.

image
Credit foto: Niculae Radu

De ce, în ultima vreme, v-ați reorientat către cinema?

Am vrut să fac cinema dintotdeauna. Cînd am gîndit spotul cu Bertha Benz sau pe cel la Clio am scris scenariul cu pasiune, ignorînd cumva cerințele clienților, care voiau ceva simplu și cît mai direct. Dar asta e frumos, că poți scrie o poveste pornind de la un obiect sau chiar de la un brand, iar ceea ce scriu poate fi un scurtmetraj cu personaje inventate de mine, la care se adaugă decoruri și dialoguri. Și Cassavettes făcea la fel, dar nu mi-aș permite să mă compar cu el niciodată căci mă interesează mai mult ce se întîmplă cu oamenii din filmul meu. În toate clipurile mele publicitare urmăresc un personaj pe care îl duc din punct de vedere emoțional într-un anume punct, asta mă preocupă. Cît despre cinema, vreau să fac filmele pe care mi le doresc, am planuri să filmez în România două filme. Cînd am trecut astăzi pe lîngă cinemateca Eforie, am fost foarte emoționat, de parcă m-aș fi întors în timp, printr-o buclă, spre locurile unde am copilărit și unde am văzut primele filme adevărate. Sper să-mi găsesc aici, în sfîrșit, forța și inspirația să fac filmele în care cred. În America nu am șansa să le finanțez, acolo totul costă nejustificat de mult și, dacă nu ai staruri pe afiș, nu se uită nimeni la tine.

Ați venit în București la invitația American Independent Film Festival. Ce „vrăji” mai puneți la cale în România?

Am venit cu mare bucurie la București să susțin un masterclass despre publicitate și scenariu de cinema împreună cu Răzvan Rădulescu, la rugămintea lui Cristian Mungiu. Și, da, ați ghicit, îmi doresc să filmez în România măcar unul dintre scenariile scrise deja după ce mă voi consulta cu Răzvan (Rădulescu, nota red.) și cu producătorul Tudor Reu care îmi vor explica ce anume pot face aici. Tehnica învățată în ultimii zeci de ani aș vrea să o aplic la poveștile autentice care sînt parte din sufletul țării în care m-am născut. Primul meu scenariu e o distopie despre viitorul apropiat, care se întîmplă la Berlin într-o perioadă în care Internetul este interzis. E, de fapt, povestea a doi frați (eu am doi băieți gemeni), dar nu aș spune prea mult. Mi s-ar părea fabulos să fac un film SF în România, e un gen prea puțin vizibil aici.

interviu realizat de Roxana CĂLINESCU

p 15 Delta Bucurestiului 0778 jpg
„Încerc să încetinesc dispariția amintirilor din acest loc” – interviu cu regizoarea Eva PERVOLOVICI
„Pentru mine era important să arăt în film acest trecut simbolic, în același timp artistic și spiritual, al închisorii Văcărești.”
947 15 Alexandru Belc jpeg
„Mă interesează legătura dintre trecut și prezent” – interviu cu regizorul Alexandru BELC
„Cît de mult putem să ne luptăm pentru a nu lăsa compromisul să se instaleze în noi?”
p 15 coperta2 jpg
Nota traducătorului
Seria romanelor „În căutarea timpului pierdut” de Marcel Proust va apărea, începînd din acest an, la Editura Cartier în noua traducere a lui Cristian Fulaș.
p 21 jpg
David Lynch: fuga psihogenică
La David Lynch există o doză bine echilibrată de mister și de inexplicabil, de gangsteri și femei în pericol, de dedublare și subconștient.
945 22 Christian Badea jpeg
„Voiam să aud ceva care să-mi dea încredere că există potențial” – interviu cu dirijorul Christian BADEA
„Tehnic, muzicienii tineri sînt buni, atitudinea lor e bună. Trebuie timp.”
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE jpeg
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE
„Cînd viața începe să te cutremure și ești în pericol să te prăbușești e bine să te agăți de ce-ai făcut pînă atunci.”
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII jpeg
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII
„Aș investi în educație și apoi aș trăi o sută de ani să văd roadele ei într-o societate sănătoasă.“
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ jpeg
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ
„Sperăm ca un anumit tip de relație să se stabilească între obiectul artistic, între personajele de pe ecran și conversațiile interioare pe care fiecare dintre noi le avem.”
Istoria culturală a lumii povestită de culori jpeg
Istoria culturală a lumii povestită de culori
Albastrul prosperă doar pe tărîmurile nepămîntești ale cerului, ale mării și ale orizontului.
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe jpeg
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe
Debutul cinematografic și scenariile metaforice care vorbeau despre sistemul totalitar apar și în urma propriilor experiențe politice.
În preajma și totodată în inima Ansamblului brâncușian de la Tîrgu Jiu jpeg
În preajma și totodată în inima Ansamblului brâncușian de la Tîrgu Jiu
Noua carte trebuie percepută ca o sinteză esențială, consacrată devenirii singurei opere monumentale transmise nouă de Constantin Brâncuși, dar și semnificației acesteia.
Poetul într un oraș de graniță jpeg
Poetul într-un oraș de graniță
Despre Petre Stoica cineva mai prețios ar putea spune că a îngenuncheat în fața poeziei și a plecat din cele lumești exact de ziua ei.
„Original înseamnă să găsești personaje verosimile și să le pui în situații adevărate” – interviu cu regizorul Bogdan George APETRI jpeg
„Original înseamnă să găsești personaje verosimile și să le pui în situații adevărate” – interviu cu regizorul Bogdan George APETRI
„Plec la drum cu o idee, cu o poveste, gîndindu-mă strict doar la personaje, la situațiile în care se află ele, la problemele cu care se confruntă, la deciziile pe care trebuie să le ia.”
Gaspar Noé – Cinéma du corps  30 de secunde pentru abandonarea filmului  jpeg
Gaspar Noé – Cinéma du corps. 30 de secunde pentru abandonarea filmului.
Noé revoluționează printr-un cinema exclusiv senzorial, un cinema al corpurilor, în jurul cărora așterne o pleiadă de subiecte așa-zis tabu.
„Trebuie să ne luăm la revedere de la cîrciumar” – interviu cu regizorul Gabriel TEMPEA jpeg
„Trebuie să ne luăm la revedere de la cîrciumar” – interviu cu regizorul Gabriel TEMPEA
„Tot mai puțini dispun de tihna și fizionomia necesare savurării șnițelelor de proporții copleșitoare.”
Yorgos Lanthimos  Caninul, Alpii, homarul și Ifigenia jpeg
Yorgos Lanthimos. Caninul, Alpii, homarul și Ifigenia
Cinema-ul lui Lanthimos este în egală măsură autentic și artificial, realist și formalist.
Golania (1990) & Rezist (2017 2018)   un amplu ritual de trecere jpeg
O reașezare a condiției umane
Zoomizarea relațiilor umane sau microsoftizarea dialogurilor umane e brand global.
O scenă pentru tinerii muzicieni de jazz – interviu cu Bogdan MATEI jpeg
O scenă pentru tinerii muzicieni de jazz – interviu cu Bogdan MATEI
„Pure Jazz“ este o serie de concerte în care vor performa doar tinerii muzicieni cu vîrstă sub 30 ani și care au compoziții proprii.
Enescu și Caudella – întîmplare cu elev și profesor jpeg
Cum l-au furat pe Enescu. Probele implacabile noi
Numele lui Romeo Drăghici, executor testamentar, primul director al Muzeului Enescu, a părut mereu stimabil. Niciodată nimeni nu îi contestase fie practicile patrimoniale, fie influența masivă asupra destinului postum al lui Enescu.
Brâncuși și religia frumosului jpeg
Brâncuși și religia frumosului
Brâncuși detestă individualul, detaliul singular, descripția realistă și de aceea se angajează în căutarea esențelor spirituale, a ceea ce este ascuns și merită să fie revelat.
De ce este Enescu cel mai împlinit dintre noi jpeg
Patru scrisori inedite ale lui Enescu, identificate, editate, comentate și restituite muzicii lui
La 28 ianuarie 2022, cîțiva istorici, arhiviști, muzicieni, critici literari și jurnaliști au semnalat și criticat public o nouă licitație privată cu documente obținute indubitabil fraudulos din arhive publice.
Anul cinematografic 2021 – anchetă jpeg
Anul cinematografic 2021 – anchetă
Șase critici de film și o întrebare: „Cu ce rămînem din anul cinematografic care a trecut?”.
Anul teatral 2021 – o anchetă jpeg
Anul teatral 2021 – o anchetă
Teatrele au fost nevoite să-și reinventeze repertoriul, să găsească mereu alte formule pentru a rămîne aproape de spectatori.

HIstoria.ro

image
„Micile Rome” - Așezările coloniștilor romani în Dacia
După cucerire, teritoriul unei noi provincii era împărțit administrativ și guvernat după principiile dreptului roman. Elementele principale ale romanizării au fost armata, administrația, coloniștii, dreptul roman, veteranii și școlile create în provincii. Armata avea legături permanente cu autohtonii, unii dintre ei înrolându-se în trupă imediat după cucerire, în provinciile lor sau fiind trimiși în altele, chiar departe: trupe auxiliare formate din daci, imediat după cucerire, au fost trimise u
image
Bătălia de la Poltava, sau cum a devenit Rusia o Mare Putere
27 iunie 1709: în urma victoriei de la Poltava, Rusia se alătură grupului de Mari Puteri europene și, prin înfrângerea Suediei, câștigă definitiv poziția de cea mai mare putere a Europei Nord-Estice. Era primul pas al dezvoltării fulminante a Rusiei. Bătălia de la Poltava, una din cele mai mari bătălii ale Marelui Război Nordic (uitat, din păcate, de istoriografia modernă), a avut, așadar, consecin
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.