Martin Amis, un Mick Jagger literar

Geoff DYER
Publicat în Dilema Veche nr. 1000 din 8 iunie – 14 iunie 2023
image

Îmi imaginez că e greu pentru oricine mai tînăr – de… cît? treizeci? patruzeci de ani? – să înțeleagă influența pe care Martin Amis (25 august 1949 – 19 mai 2023) a exercitat-o asupra prozatorilor în vîrstă de cincizeci de ani sau chiar mai mult. Cineva ar putea introduce calificativul „bărbat” aici. 

Sau încerc altfel, nu mai generalizez și spun cît de profund m-a influențat pe mine în anii ’80 și ’90. Pe unii prozatori îi admiram mai mult, dar romanele lui erau mai încîntătoare decît ale tuturor celorlalți luate împreună. Urmăream îngrozit ce impact avea asupra limbajului. În romanul Banii a împrumutat o formă narativă americană – monologul unei voci distincte – căreia i-a adăugat ingredientele englezei vernaculare care, la vremea respectivă, era considerată tradiție. Următorul său mare roman s-a numit London Fields, dar această fază a extinderii influenței poate fi pusă în relație cu strigătul din 1979: London Calling! [albumul trupei punk britanice Clash  n. tr.]. Dar era vorba de o Londră influențată de New York, astfel că registrul anarhist britanic era aruncat (în ambele sensuri) într-o direcție care amesteca moștenirea (Kingsley), instituția (masterat în engleză la Oxford) și îndatorarea față de americanii preferați: Saul Bellow, în primul rînd. Consecința ironică a fost că această contemporaneitate a lui Amis l-a făcut pe Bellow să pară îmbătrînit ca limbaj, în timp ce Martin se bucura de eticheta dubioasă de enfant terrible la vîrsta de șaizeci de ani.

Dar ce era al lui? Sau, mai precis, unde anume era el? În Banii, evident, dar adevărul este că, cu excepția Săgeții timpului, celelalte mari romane ale lui Martin Amis au fost toate prea lungi. Mă oboseau în timp ce le savuram. London Fieldsdecade în mod fatal, pentru ca apoi să revină la viață. Information n-a fost capabil să susțină greutatea și inspirația începutului. Asta înseamnă că Martin Amis a fost consistent în cea mai bună formă în culegerile de texte jurnalistice, precum The Moronic Inferno și The War Against Cliché. Forța lui distinctă ca scriitor – proza electrifiantă – era și slăbiciunea lui ca romancier. Într-un anume fel, o scriitoare lipsită de strălucire precum Tessa Hadley pare mai apropiată de secretul permanenței marii ficțiuni decît era el.

Dar stilul lui nu este doar lustru, ci este, așa cum el însuși a spus, intrinsec viziunii. Fiecare pagină a scrierilor sale – indiferent de gen – era adînc înrădăcinată în conștiința sa, iar eu am fost încîntat de această conștiință în toate formele ei. Cred că asta explică cultul creat în jurul personalității sale într-un fel pe care Julian Barnes sau A.S. Byatt nu l-au inspirat. Martin Amis a fost un Mick Jagger literar.

N-o să uit niciodată momentul cînd l-am cunoscut. La o petrecere în Londra, la începutul anilor 2000. Am stat de vorbă cîteva minute. Cunoșteam o mulțime de scriitori și făcusem cunoștință cu cîteva personalități faimoase pînă în acel moment, dar după acea scurtă întîlnire cu Amis, soția m-a întrebat dacă luasem cocaină. Nu luasem, dar cînd am ajuns acasă m-a întrebat din nou pentru că prea eram surescitat. Nu luasem cocaină, dar într-un fel luasem. Eram încă sub influența faptului – a simplului fapt – că îl cunoscusem pe Martin Amis. Această extraordinară – și perfect normală – reacție era în concordanță cu felul în care, ca mulți alții, îmi exprimasem deseori admirația pentru Amis prin nenumărate dezacorduri. Cu cît îl iubeai mai mult pe Amis, cu atît mai inteligent – ideal, amisian – încercai să-l dobori. Iar azi, cînd am citit știrea morții sale într-o cafenea din Santa Monica, m-a podidit plînsul.

image

Într-un fel pare groaznic de firesc faptul că, într-o epocă a cititorilor sensibili (de fapt, cititori lipsiți de sensibilitate), și a omniprezentei spaime internalizate de a nu ofensa pe nimeni (glumesc, stați liniștiți!), el nu mai e printre noi. În prefața la The War Against Cliché deplîngea felul în care recenzentul citește o carte „și apoi caută felul în care să fie iritat. Felul corect sau greșit”. Asta era în anul 2000, înainte ca acest fel de iritare să fi început cu adevărat să irite. Și chiar dacă am recomandat cu încredere cartea unei grupe de studenți californieni, tot am sugerat, cu avertismentul de rigoare, că poate n-ar strica, totuși, să răsfoiască și Banii. În așteptarea reacției lor, am recitit părți din Banii, pentru a patra sau a cincea oară. Ce bucurie, ce încîntare! Și teribil de amuzantă, evident. Chiar și neajunsurile sale sînt rezultatul unei supraabundențe nesăbuite. Dar cum o vor citi studenții? Una dintre studente – o stripteuză muncitoare sexuală și feministă radicală – abia aștepta să se arunce... mărturisind cît de mult iubise cartea. S-a întîmplat că, la fel ca aceea căreia îi era dedicat romanul, se numea Antonia. Lucrarea ei de la finalul semestrului a fost o țăcănită minunăție – și rezonabilă demonstrație a convingerii ei că Martin scrisese cartea special pentru ea. SFÎRȘIT.

traducere de Marius CHIVU

Geoff Dyer (n. 1958) este scriitor britanic multipremiat. Acest articol a apărut în The Guardian. Cele mai recente traduceri din opera lui Martin Amis au apărut la Editura Pandora M: romanele Zona de interes și Koba cel Cumplit.

1038 15 cop2 jpg
Levitația electromagnetică în tesseract
Eul de scriitor ratat apreciază această fragmentare din care se alcătuiește întregul: „Nu cred în cărți, cred în pagini, în fraze, în rînduri“.
p 22 Katherine Pangonis jpg
Fenicienii, oamenii purpurii
În unele contexte, fenicianismul și renașterea interesului pentru trecutul fenician al Libanului nu reprezintă decît o reacție rasistă la panarabism.
1035 15 coperta jpg
Sculptînd în timp
Există însă şi o altă cale de unire a materialului cinematografic, în care esenţială este dezvăluirea logicii în ceea ce privește modul de a gîndi al oamenilor.
foto 1 back stages jpg
1033 15 Iulia Lumanare copy (5) jpg
„Ne vom opri mereu la ceea ce ne este familiar” – interviu cu actrița Iulia LUMÂNARE
„Timpul a fost comprimat, și asta este, poate, cel mai dificil aspect al scenariului, deci al poveștii.”
1033 23 Foto Iulian Popa jpg
„Scriu ce văd în jurul meu, ca și cum aș fi în mijlocul acțiunii, dar invizibil“ – interviu cu Iulian POPA
„Un chimist, un om cu educație științifică, dar care are o abordare total neștiințifică, bazată pe percepții senzoriale.”
p 23 Passivité courtoise, 1930 jpg
Victor Brauner – Sfîrșitul și începutul
Opera lui îl face să meargă înainte mai degrabă decît o face el.
1031 15 Strøksnes, Morten Photo Cathrine Strøm webp
image png
Hotarul nevăzut al pictorului – expoziție aniversară Mihail Gavril* –
Lucrările prezente în expoziția de la Palatul Parlamentului, Sala „Brâncuși”, au o tematică ce aparține zonei sacrului.
1028 15 charlotte higgins miturile grecesti jpg
Miturile grecești repovestire din perspectivă feminină
Acestea sînt cîteva dintre personajele care controlează multe dintre narațiunile incluse în această carte.
1027 15 ёGoodlife Photography jpeg
p 22   Expoziția Victor Brauner jpg
Culoarea Artei
„Important e ce se vede.” Da, toți știm asta. Dar dacă v-aș spune că la fel de important e ce nu se vede?
1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”

Adevarul.ro

image
Rațele alergătoare indiene, folosite în România în loc de pesticide: „Au curățat, într-o săptămână, 1.200 mp”
O tânără din Sibiu, designer de permacultură, a implementat mai multe proiecte în care rațele indiene au fost folosite pentru „combaterea dăunătorilor, de către unele familii sau restaurante care au dorit să producă, ecologic, alimente pe proprietățile lor”.
image
O modificare facială ar putea fi un semn de cancer pulmonar, spun pneumologii
Potrivit unui studiu din 2022, cancerul pulmonar este cel mai frecvent tip de cancer din România,12.122 de pacienții fiind diagnosticați în fiecare an. De asemenea, tot el cauzează şi cele mai multe decese - 10.779 pe an.
image
Coreea de Nord spune că declarația nucleară emisă de China, Japonia și Coreea de Sud îi încalcă grav suveranitatea. „Este o bătaie de joc și o înșelătorie...”
Luni, după ce la Seul, în cadrul unui summit tripartit, China, Japonia și Coreea de Sud au discutat despre programul de înarmare nucleară al Coreei de Nord, Phenianul a anunțat că intenționează să lanseze un alt satelit de spionaj în zilele următoare.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.