Lux & modă
Conformarea la canoanele modei a reprezentat de-a lungul vremii un indicator fidel al bunăstării și al statutului social. Veșmintele elitelor din sud-estul Europei, în secolul al XVIII-lea, se adaptează, cum era de așteptat, modei otomane: anterie lungi şi giubele blănite, papuci de saftian şi işlice brumării, şalvari de mătase şi cintieni brodaţi cu fir, rochii de serasir şi fermenele de catifea. Moda se supune însă altor norme dincolo de Carpaţi, de îndată ce lăsăm în urmă Moldova şi Valahia, căci Transilvania îşi schimbă, prin Pacea de la Karlowitz (1699), statutul, „stăpînul“ şi preferinţele vestimentare. Elita nobililor şi a negustorilor priveşte acum spre Buda şi Viena, chiar dacă moştenirea otomană rămîne multă vreme prezentă în gusturi, conduită şi limbaj. De altminteri, Compania Negustorilor Greci din Sibiu şi Compania Negustorilor Greci din Braşov introduc, odată cu mărfurile lor „orientale“, un limbaj economic specific, o serie de practici financiare și un stil de viaţă care pot fi documentate pînă la sfîrșitul secolului al XIX-lea. De la Constantinopol la Viena, de la Edirne la Leipzig, drumurile Europei de Sud-Est sînt străbătute de negustori cunoscuţi sub numele generic de „greci“. Încurajaţi de creșterea consumului, ei construiesc reţele comerciale, își dezvoltă afacerile şi clădesc case, devenind, la rîndul lor, o clasă de consumatori. Negustorii au încercat să creeze, acolo unde s-au aşezat, comunităţi care să semene cu cele pe care le lăsaseră în urmă și pe care să le poată numi „acasă“; s-au străduit, totodată, să procure diverse lucruri și alimente familiare. Aşa au apărut lăcaşuri de cult (sinagogi, biserici catolice, protestante, „greceşti“ sau „sîrbeşti“) şi şcoli care să răspundă nevoilor lor spirituale şi sociale. Călătorind prin sud-estul Europei, călătorul descoperă stiluri arhitectonice, podoabe, feluri de mîncare, sărbători şi obiceiuri aparţinînd unei moşteniri comune. Toate acestea trecuseră, desigur, printr-o serie de prefaceri şi transformări, potrivit contextului istoric sau circumstanţelor sociale şi politice. Această parte a continentului ne oferă, prin urmare, mai multe poveşti, mai multe tradiţii, mai multe modernităţi, reunind deopotrivă similarităţi şi diferenţe.
În perioada regimurilor comuniste, istoriografia vremii prezenta adesea societăţile balcanice în alb şi negru, descriind o lume în care o clasă suprapusă de oameni înstăriţi, cu numeroase privilegii, exploata ţărănimea săracă şi înapoiată. „Jugul otoman“ și-a lăsat amprenta asupra întregii societăţi, devenind răspunzător pentru bună parte dintre decalajele culturale şi economice ale regiunii. Dinamica socială a sud-estului Europei este desigur mult mai complexă, așa cum au demonstrat, de altfel, autorii studiului de faţă în cercetările lor. Categoriile sociale erau diverse, iar relaţiile dintre ele se construiau în funcţie de contextul cultural, social şi economic. Exista, spre exemplu, o pătură a negustorilor înstăriţi, care se regăsea în mai toate centrele urbane din sud-estul Europei, aşa cum vom arăta în cuprinsul lucrării. La Braşov şi Sibiu se păstrează o serie de documente ce le-au aparţinut. Scrise în română, greacă, germană, latină, maghiară, italiană sau franceză, documentele confirmă diversitatea culturală, etnică şi socială a categoriilor care au contribuit la creșterea consumului în Europa de Sud-Est. O casă comercială importantă avea întotdeauna legături în oraşele şi tîrgurile unde expedia mărfuri; din acele locuri primea alte mărfuri, dar şi o serie de informaţii. În calitate de membri ai unei familii sau asociaţii, negustorii scriau şi expediau scrisori ce traversau zilnic regiunea, legînd Constantinopol de Serres, Edirne, Bucureşti, Iaşi, Braşov, Sibiu, Zemun (Zelim), Belgrad, Veneţia, Trieste, Viena, Graz, Leipzig. Potrivit istoricului Jan de Vries, gospodăriile se transformă pe măsură ce anumite bunuri devin accesibile ca urmare a scăderii preţurilor. Aceste produse, și anume mirodeniile, cafeaua, ceaiul, tutunul, bumbacul, anumite articole de îmbrăcăminte, cărţile etc., greu de procurat în secolul al XVII-lea, intră în consumul cotidian pe parcursul secolului al XVIII-lea. Răspîndirea lor pe scară largă remodelează lumea, care se adaptează noilor gusturi şi mode, și contribuie în secolul următor la schimbarea societăţilor şi la formarea statelor moderne în sud-estul Europei.
Lucrarea de faţă îşi propune să facă accesibile rezultatele proiectului Luxury, Fashion and Social Status in Early Modern South-Eastern Europe unui număr cît mai mare de cititori. Din acest motiv, am ales să spunem poveştile oamenilor, lucrurilor şi locurilor descoperite pe parcursul investigaţiilor noastre referitoare la regiunea Europei de Sud-Est la începutul epocii moderne.
(din prefața volumului Lux, modă și alte bagatele politicești în Europa de Sud-Est în secolele XVI-XIX de Constanța Vintilă, Giulia Calvi, Mária Pakucs-Willcocks, Nicoleta Roman și Michał Wasiucionek, aflat în curs de apariție la Editura Humanitas)
