Leonard Cohen în Biserica Neagră

Corneliu CAZACU
Publicat în Dilema Veche nr. 981 din 26 ianuarie – 1 februarie 2023
image

Islanda în octombrie este mai degrabă „țara vîntului mușcător” decît „țara focului și a gheții”, așa cum este promovată în prezent sub influența Urzelii tronurilor. Cascadele pe care le-am văzut cîndva înghețate în octombrie al anului trecut arătau la fel ca și vara, dar vîntul de coastă era atît de pătrunzător și de puternic, încît mi-a rostogolit geanta foto Kata, ea însăși grea și cu trei lentile înăuntru, pe covorul de iarbă galbenă, uscată și apoi pe drumul asfaltat aproape de stînci la Arnarstapi, nu departe de Biserica Neagră.

Auzind de prezența unei biserici negre în partea de sud a peninsulei Snæfellsness nu m-am putut abține să mă gîndesc la biserica din Brașov. Ridicată între secolele al XIV-lea și al XVI-lea, este un exemplu uluitor de arhitectură gotică germană, denumirea sa de „neagră” datorîndu-se mai degrabă poluării din secolul al XIX-lea decît unui incendiu din secolul al XVII-lea, așa cum se credea pînă acum cîțiva ani. Mult mai modestă, Biserica Neagră de lemn din Búdir (Búdakirkja) a fost ridicată inițial în 1703 de Bent Larusson, un comerciant local, reconstruită apoi de o femeie, Steinunn Sveinsdottir, în 1848, fără nici un ajutor din partea Bisericii Luterane, mutată în 1948 din vechiul cimitir și resfințită în 1987. Culoarea sa neagră mată este rezultatul catranului folosit pentru a o picta și proteja de intemperii, oferind un contrast puternic cu munții acoperiți de zăpadă din Snæfellsbær.

Am ajuns acolo într-o zi în care viteza vîntului, afișată pe panourile rutiere, era de 28 m/s, adică 100 km/h, iar picăturile de ploaie înghețată îmi muşcau faţa din toate direcţiile. Mergînd de-a lungul coastei Islandei, am avut experiența nefericită ca vîntul de acolo să se comporte conform legilor lui Murphy, adică întotdeauna împotriva obiectivului camerei, indiferent de direcția în care mă întorceam. Am dat ocol bisericii încercînd să o încadrez din exteriorul cimitirului cu munții înzăpeziți din spatele ei, dar vîntul se mișca în pas cu mine, așa că aveam la dispoziție un singur click înainte de a trebui să șterg lentila cu pielea de căprioară cumpărată din piața orașului chinez Dandong, aproape de granița cu Coreea de Nord. În spatele meu, în afara cimitirului, într-o mașină, un cuplu de bătrîni îmi urmărea toate mișcările și mă întrebam dacă sînt turiști ca mine, dar mai deștepți, care așteptau ca ploaia sau măcar vîntul să se domolească. Pentru cîteva minute, cerul s-a limpezit puțin și în același timp am văzut un bărbat ridicînd zăvorul porții albe din față, luptîndu-se o vreme cu ușa și apoi intrînd în sfîrșit în biserică. Mi-am zis că este o ocazie grozavă de a vedea interiorul și de a discuta cu un localnic și m-am grăbit să intru în biserică. „Taler du dansk?” (Vorbești daneză? – în această limbă nu se folosește în mod normal pronumele de politețe), au fost primele mele cuvinte. Daneza se învață ca a doua limbă în școlile islandeze, iar fluența limbii daneze este adesea un semn al educației superioare în Islanda.

M-a bucurat răspunsul lui pozitiv, într-o daneză nesigură, dar acceptabilă, și am întrebat dacă există vreo slujbă bisericească a doua zi, duminică. „Nu, dar va fi un concert în seara asta”, a venit răspunsul. „Un concert? Muzică religioasă? Ceva din cartea de psalmi?”, am întrebat cu un zîmbet și cu mari speranțe. „Nu, un muzician local va cînta piese de Leonard Cohen. Soția mea vă poate spune detaliile. Ea va veni aici în curînd.” Asta suna și mai bine. Un islandez care cînta Leonard Cohen în Biserica Neagră pentru un public de o duzină de oameni mi s-a părut o întîmplare extrem de norocoasă. Cei aproximativ 40 de kilometri pe care ar fi trebuit să conduc pînă la hotelul meu din Grundarfjördur, apoi înapoi la biserică seara și din nou înapoi după spectacol, nu i-am văzut ca pe un impediment major, în ciuda schimbării vremii care făcea condusul pe întuneric aproape de munții înzăpeziți extrem de periculos.

Între timp, de la una dintre ferestrele înguste ale bisericii am putut întrezări o mică adunare de oameni pe gazonul cimitirului, așa că m-am scuzat și m-am îndreptat într-acolo. Cuplul de bătrîni din mașină erau acum principalii protagoniști, bărbatul purtînd în mîini o urnă, însoțit de o femeie blondă lîngă un mormînt mic, puțin adînc, pătrat. Am păstrat respectuos distanța, nici măcar nu am intrat în incinta gardului de piatră, dar calota mea kirgîză din pîslă, acoperită de un fel de turban cappadocian cu vîrful ascuțit, cu clapete care îmbrățișează urechile, legate de gît la spate, nu putea să nu atragă atenția. 

După ce am privit cîteva clipe lungi peste zidul cimitirului, am îndrăznit să o întreb pe femeia blondă dacă vorbea daneză. Este un truc pe care l-am folosit întotdeauna în Islanda, știind că vorbirea unei limbi pe care toți o învață la școală creează o mică legătură. Daneza a fost limba oficială pînă în 1944, cînd, profitînd de război și de ocupația germană a Danemarcei, Islanda s-a despărțit de Danemarca, iar multe cuvinte islandeze pot fi înțelese de vorbitorii de daneză fie datorită rădăcinilor comune, fie datorită împrumuturilor. Din fericire, femeia, care era chiar soția bărbatului din biserică, o vorbea destul de curgător.

De la ea am primit detalii, cum că vor fi două concerte, unul la ora 19 și celălalt la 21, că biletele la primul s-au epuizat și că prețul ar fi 2.500 de coroane islandeze (17,50 euro). Încet-încet, mai mulți localnici au sosit la înmormîntare și mi s-a cerut să nu fac poze cu congregația, așa că am plecat.

Dar exact cînd aveam de gînd să intru în mașină, am avut un al doilea moment norocos: în fața porții albe a Bisericii Negre se afla un tip cu aspect asiatic, cu o haină lungă de puf foarte populară în Coreea de Sud și China, pe spatele căreia era scris cu alb pe negru DEVILS cu majuscule. Trebuie să mărturisesc că, în ciuda referinței evidente româno-germane la Biserica Neagră din Brașov, prima mea asociere cu denumirea islandeză „Biserica Neagră” a fost a liturghiilor negre satanice, poate din cauza unei asocieri muzicale involuntare, nu complet nejustificate, a țărilor nordice cu satanismul (cu excepția muzicienilor de jazz nordici asociați casei de discuri ECM). M-am poziționat în tăcere în spatele tînărului și am schimbat de mai multe ori unghiul pentru a avea o compoziție mai bună a lui juxtapusă cu biserica neagră, după care l-am întrebat dacă vorbește engleză. S-a dovedit că el și prietenul lui erau din Xi’an, un oraș pe care îl vizitasem de cîteva ori. Am fost întrebat dacă aș putea să-l fotografiez și pe prietenul lui îmbracat destul de elegant, dar în acelasi timp și puțin ridicol pentru ochii europeni.

Întorcîndu-mă la pensiunea din Grundarfjördur, abia am apucat să mănînc înainte de a trebui să mă întorc la biserică. Am ajuns la timp, în ciuda drumurilor întunecate, înghețate și parțial acoperite de zăpadă, și am găsit-o singură pe doamna vorbitoare de daneză. Mi-a spus că biserica era una dintre cele șapte biserici deservite prin rotație de un singur preot și a părut cu adevărat impresionată că am condus 40 de kilometri doar pentru a participa la concert. 

Sincer vorbind, Leonard Cohen nu a fost unul dintre idolii mei. Întotdeauna l-am preferat pe Bob Dylan pentru versatilitatea sa muzicală (majoritatea pieselor lui Leonard Cohen sînt în același acord de sextă minoră), dar Dylan însuși a spus despre Cohen: „Cînd oamenii vorbesc despre Leonard, nu reușesc să menționeze melodiile lui, ceea ce pentru mine, împreună cu versurile sale, poartă geniul lui. Chiar și replicile de contrapunct dau un caracter celest și o ascensiune melodică fiecăreia dintre melodiile sale. Din cîte știu, nimeni altcineva nu se apropie de asta în muzica modernă. Chiar și cea mai simplă melodie, precum «The Law», care este structurată pe două acorduri fundamentale, are linii de contrapunct care sînt esențiale, iar oricine vrea să cînte acest cîntec și iubește versurile ar trebui să construiască în jurul liniilor contrapunctuale”.

Un alt motiv pentru care îl prefer pe Dylan este gama tematică: subiectelor lui Cohen, în principal dragoste, moarte, religie, depresie, acoperite și de Dylan, le lipsesc temele sociale/politice suplimentare ale acestuia. Nu știu care dintre ei este poetul mai bun (deși comisia Nobel pare să fi rezolvat această chestiune în favoarea lui Dylan), dar proza lui Leonard Cohen din Frumoșii ratați este ceva mai lizibilă decît Tarantula lui Bob Dylan.

Încet-încet, încăperea mică și rece a bisericii s-a umplut de lume și, deodată, printre cei doisprezece spectatori am auzit germană. Înainte să-i pot întreba ce fac în acest loc măturat de vînt, dar teoretic plin, și nu uitat de Dumnezeu, organizatoarea blondă mi-a spus că fratele ei era căsătorit cu o nemțoaică și familia ei s-a mutat în zonă pentru a fi aproape de fiica lor. „Cum puteți suporta vîntul ăsta de toamnă? Încă nu e iarnă și deja îți taie răsuflarea”, nu m-am putut abține să-i întreb. „Dar uneori e frumos”, a venit răspunsul laconic și politicos. Cu cîteva minute înainte de ora 21 a apărut protagonistul, un islandez înalt, blond, îmbrăcat în negru. Am negociat plata în euro, am luat restul în coroane islandeze și am întrebat dacă pot să-l fotografiez în timpul concertului. No problem.

Daniel Hjalmtysson, numele dezvăluit în timpul concertului, și-a dat jos haina groasă, și-a ridicat mînecile jachetei flaușate, arătîndu-și brațele bogat tatuate, s-a așezat pe scaun în fața unui calorifer pe rotile și a început cu „Bird on a Wire”. Vocea lui Daniel suna în mod straniu foarte apropiată de vocea gravă, de bas profund a lui Leonard Cohen, făcîndu-mă să uit pentru un minut că eram acolo și pentru a fotografia, nu doar pentru o experiență muzicala pasivă. Greșeala mea – ca fotograf trebuie să profiți de orice ocazie și să fotografiezi de îndată ce se arată momentul –,candelabrul s-a stins, iar camera minusculă a fost scăldată în întuneric, singura lumină slabă provenind de la ghirlanda de becuri de Crăciun, atîrnînd peste una dintre traversele de lemn, și de la reflectorul strălucind prin geamurile laterale, prea puțin pentru a permite suficient contrast pentru o fotografie decentă. Au urmat „Suzanne”, „So long, Marianne”, „Famous Blue Raincoat”, „Chelsea Hotel #2”, „Dance Me to the End of Love”, întrerupte de prezentări atît în islandeză, cît și în engleză.

Înainte de ultima melodie, Daniel ne-a sugerat în glumă să cerem un bis. „Ai  oricum în spate acel Fender electric pe care nu l-ai folosit pînă acum”, m-am făcut eu auzit. Bis-ul a fost „Hallelujah”, celebra piesa de pe albumul Various Positions(1986), inițial refuzat de casa de discuri.

În ciuda temperaturii din ce în ce mai joase, care ar fi trebuit să ne facă pe toți să ne ridicăm, să batem din palme și să strigăm ca într-o biserică evanghelică afro-americană din sudul SUA, din gurile tuturor nu a ieșit decît o șoaptă ușoară. Ar fi putut fi interpretat ca emoționant, o fredonare abia auzită a celui mai faimos cîntec al lui Cohen, o lamentare despre dragostea pierdută cu referințe din Vechiul Testament, într-o încăpere rece și întunecată a bisericii, dar publicul mi s-a părut neangajat și mult prea timid. Am cîntat și eu cu vocea mea profundă, nemuzicală, în timp ce mă gîndeam la întîlnirea cu creștinii chinezi din Urumqi, care, auzind că sînt creștin, măcar botezat, dacă nu chiar credincios, au izbucnit în strigăte stridente, dar fericite: „Aleluia”, „Aleluia!”. 

Concertul odată terminat, s-au stins luminile și promisiunea lui Daniel de a poza pentru cîteva fotografii ar fi fost uitată dacă nu aș fi insistat. Daniel a cîntat ceva și în fața microfonului, astfel că seara s-a încheiat și cu fotografii. Plus o aprofundare ulterioară a cîntecelor lui Cohen. Deloc rău pentru 17,50 euro.

Corneliu Cazacu este fotograf.

1038 15 cop2 jpg
Levitația electromagnetică în tesseract
Eul de scriitor ratat apreciază această fragmentare din care se alcătuiește întregul: „Nu cred în cărți, cred în pagini, în fraze, în rînduri“.
p 22 Katherine Pangonis jpg
Fenicienii, oamenii purpurii
În unele contexte, fenicianismul și renașterea interesului pentru trecutul fenician al Libanului nu reprezintă decît o reacție rasistă la panarabism.
1035 15 coperta jpg
Sculptînd în timp
Există însă şi o altă cale de unire a materialului cinematografic, în care esenţială este dezvăluirea logicii în ceea ce privește modul de a gîndi al oamenilor.
foto 1 back stages jpg
1033 15 Iulia Lumanare copy (5) jpg
„Ne vom opri mereu la ceea ce ne este familiar” – interviu cu actrița Iulia LUMÂNARE
„Timpul a fost comprimat, și asta este, poate, cel mai dificil aspect al scenariului, deci al poveștii.”
1033 23 Foto Iulian Popa jpg
„Scriu ce văd în jurul meu, ca și cum aș fi în mijlocul acțiunii, dar invizibil“ – interviu cu Iulian POPA
„Un chimist, un om cu educație științifică, dar care are o abordare total neștiințifică, bazată pe percepții senzoriale.”
p 23 Passivité courtoise, 1930 jpg
Victor Brauner – Sfîrșitul și începutul
Opera lui îl face să meargă înainte mai degrabă decît o face el.
1031 15 Strøksnes, Morten Photo Cathrine Strøm webp
image png
Hotarul nevăzut al pictorului – expoziție aniversară Mihail Gavril* –
Lucrările prezente în expoziția de la Palatul Parlamentului, Sala „Brâncuși”, au o tematică ce aparține zonei sacrului.
1028 15 charlotte higgins miturile grecesti jpg
Miturile grecești repovestire din perspectivă feminină
Acestea sînt cîteva dintre personajele care controlează multe dintre narațiunile incluse în această carte.
1027 15 ёGoodlife Photography jpeg
p 22   Expoziția Victor Brauner jpg
Culoarea Artei
„Important e ce se vede.” Da, toți știm asta. Dar dacă v-aș spune că la fel de important e ce nu se vede?
1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”

Parteneri

alibec bataie kosovo jpg
Ne trec fiori înainte de preliminariile CM 2026. Depunctarea, următoarea măsură a UEFA împotriva României
Tricolorii vor debuta în calificările Cupei Mondiale în luna martie.
husky harghita jpg
Locul superb din România care rivalizează cu Laponia! Aici te poți plimba cu sania trasă de husky și poți admira peisaje de poveste
Laponia este una dintre cele mai spectaculoase destinații din lume, faimoasă pentru peisajele sale înghețate, aurora boreală și săniile trase de husky. Însă, o vacanță în această zonă magică poate costa câteva mii de euro, un buget care depășește posibilitățile multora dintre noi.
MONICA POLI jpg
I se spune „Femeia Batman” și a devenit cel mai cunoscut personaj din Veneția în toată lumea. A salvat mii de turiști
De mai bine de un an, de frumoasa Veneție se asociază un nume care nu face parte din trecutul fabulos al orașului lacustru, cel mai frumos din lume. Milioane de turiști din întreaga lume au auzit de acest personaj, zeci de mii au și văzut-o pe femeia de 58 de ani
Razboi in Ucraina Soldati ucraineni in Donetk FOTO Profimedia jpg
Armata rusă avansează pe frontul de est al Ucrainei. Rusia a ocupat mai multe sate în zone strategice
Rusia a afirmat că a cucerit alte sate în două sectoare strategice de pe frontul de est din Ucraina, apropiindu-se de Pokrovsk, oraş important pentru logistica armatei ucrainene.
VOT SEARA 06 INQUAM Photos Octav Ganea 1620x1080 jpg
Profesorul Daniel David – un lider pro-european care înțelege România și românii. Cinci argumente pentru o discuție urgentă și necesară
Într-o perioadă în care România are nevoie mai mult ca niciodată de stabilitate, viziune și de o orientare clară către valorile euroatlantice, de care doar comunismul ne-a ținut departe (!), eu cred că discuția despre viitorul președinte al țării este una esențială.
Banner Andrei Aradits
Jamie Foxx Foto profimedia 0791236353 jpg
Jamie Foxx a fost rănit după ce a fost lovit în față cu un pahar. Incidentul a avut loc de ziua lui
Actorul american Jamie Foxx a fost rănit după ce a fost lovit în gură cu un pahar la un restaurant din Beverly Hills. Incidentul ar fi avut loc în timpul unei încăierări care a avut loc chiar de ziua de naștere a actorului.
Pârtiile de schi omologate în România Foto Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului jpg
Lista completă a pârtiilor de schi omologate în România. Sunt răspândite în 22 de județe
România are mai multe pârtii omologate, cu diferite grade de dificultate, potrivite atât pentru cei care abia încep să se îndrăgostească de sporturile de iarnă, dar și pentru cei mai experimentați. Acestea sunt amplasate în 22 de județe din țară.
dacii  jpg
Care era, de fapt, originea dacilor. În școală am învățat cu toții total altceva despre ei
Originea etnică a dacilor rămâne și astăzi o enigmă. De-a lungul timpului, istorici și arheologi au oferit multiple ipoteze, dar un consens clar asupra acestui subiect nu există.