Jurnalul pandemiei

Gonçalo M. TAVARES
Publicat în Dilema Veche nr. 841 din 23 - 29 aprilie 2020
Jurnalul pandemiei jpeg

Prozatorul Gonçalo M. Tavares (n. 1970), ale cărui cărți au fost traduse în limba română la editurile Humanitas, Vivaldi, Univers, Allfa, Paralela 45 și Școala Ardeleană, publică zilnic notații sub titlul Jurnalul pandemiei în ziarul portughez Expresso. Începînd din acest număr, o selecție a acestor note, în traducerea Siminei Popa, va apărea săptămînal pe www.dilemaveche.ro. Punctuația și ortografia numelor proprii sînt alegerea autorului.

„Salvarea se ascunde în crăpătura subțire”

28 martie

„Salvarea se ascunde în crăpătura subțire din șirul neîntrerupt al catastrofelor”, a scris Walter Benjamin.

Trebuie să salvăm în scurtele răstimpuri, în pauze.

Cînd diavolul e neatent o secundă, iată o crăpătură.

Și acolo intră salvarea.

Spania.

26 martie, „planta numero 4, habitacion 429 del Hospital del Mar”.

Un clip video.

La Hospital del Mar, o infirmieră își ia telefonul și-l apelează pe fiul unui bolnav.

Etajul 4, salonul 429.

Face un apel video, ia mobilul, îl îndreaptă spre chipul bolnavului.

„Respiră bine, da, fără aparat”, spune ea către fiul celui internat.

Și repetă, zîmbind: „Nu vedeți? Nu vedeți?”

Vrea să-i arate că tatăl lui nu e atît de bolnav, că starea i s-a îmbunătățit.

Repetă: respiră fără aparat, are doar o mască!

Vorbește de parcă ar anunța un tată că tocmai i s-a născut un fiu.

Dar nu.

Anunță un fiu că tatăl e încă viu.

Bolnavul ridică mîna înspre imaginea fiului.

Infirmiera apropie telefonul.

Mîna ajunge la cîțiva centimetri de ecran.

A atinge chipul fiului pe ecran e același lucru, zilele astea, cu a atinge chipul fiului.

Aproape s-atingi ecranul e aproape s-atingi trupul.

Bună! eu sînt Susana, spune infirmiera fericită către fiul care e de cealaltă parte a ecranului.

Trebuie să infiltrăm bucuria în crăpături.

Ca și cum bucuria ar fi un material medical.

Aproape un material de salvare.

Unii infirmieri folosesc materialul ăsta.

Ce bine, José. Spune infirmiera, l-ai văzut pe băiatul tău.

Cel care filmează totul e un coleg de salon al bolnavului José.

Cel care filma, celălalt bolnav, încheie înregistrarea spunînd, pe un ton obosit:

„Multă fericire tuturor”.

Cineva care e bolnav vorbește despre fericirea altora.

Cineva care e bolnav este în stare să schimbe subiectul.

Nu eu sînt subiectul, spune – dintr-un pat de spital – cel care le urează celorlalți fericire.

Există crăpături evidente și chiar frumoase în șirul neîntrerupt de catastrofe.

Benjamin vorbește de o cercetare necesară. Să înțelegem dacă extremele salvării au sau nu două nume: prea devreme și prea tîrziu.

Scriu.

Salvarea este ceea ce se află la mijloc între prea devreme și prea tîrziu.

Salvarea există doar ca efect al unei țintiri fără greș a timpului.

Să nimerești timpul ca într-o țintă mobilă care are două limite exterioare: prea devreme / prea tîrziu.

S-a văzut deja că epidemia nu e o crăpătură, nu e ceva ce poate fi reparat cu ușurință.

Bucuria nu e de-ajuns, dar e necesară.

O bucurie care să salveze, care să fie aparat de respirat pentru cel care nu mai poate să respire.

Un aparat nu poate să-ți aducă bucurie.

Sau poate că da, dar nu direct.

Un aparat a cărui funcție să fie instalarea în crăpătura bolii a unei bucurii mari sau măcar minime.

Să comanzi aparate care nu există unor fabrici care încă nu există.

Citesc La Repubblica și mă cutremur.

Spun fraza cu voce tare.

Să repeți cu voce tare o frază pînă ce ea se dizolvă în aer, ca și cum n-ar fi existat.

Să repeți de 100 de ori o frază, pînă dispare.

Ca și cum utilizarea repetată ar fi o formă de distrugere a frazelor și a lucrurilor.

La Repubblica spune că în Lombardia nu mai există bunici.

Asta e fraza.

Trebuie repetată pînă dispare în aer.

Ascunsă sub pămînt sau repetată pînă dispare în aer.

La Repubblica spune că în Lombardia nu mai există bunici.

Aproape toate magazinele închise

1 aprilie

Aproape toate magazinele închise, mai puțin cele de alimente, farmaciile și alte produse de bază.

Stare de urgență.

În unele țări, florării deschise.

Urgențele au nevoie de flori.

Dar zero pentru frumusețe: florile sînt pentru morți.

Cei care nu mai văd, nici nu mai miros.

Morții nu mai pot fi contaminați de dragostea celor vii, spune cineva.

Să nu uiți de frumusețe, niciodată – spune alt prieten, cu barba jumulită, cămașa strîmbă.

La înmormîntări, florile nu sînt estetice, ci utile.

Nu sînt frumoase, au o funcție.

Eu sînt un om, scria pe pancarte pe care unii negri le purtau agățate de gît, în anii `60 ai secolului XX.

Îmi imaginez mii de oameni pe stradă cu aceeași pancartă în 2020.

Eu sînt un om.

„Statele Unite ating un nou record de victime mortale.

Numărul morților îl depășește pe al celor provocate la 11 septembrie.“

De cealaltă parte a ferestrei, cineva îmi povestește că un vecin are Biblia în mînă sau că Biblia îl are pe vecin în mînă.

Pentru că el spune, vecinul, vorbind către Biblie: sînt în mîna ta!

Cîteodată citește cu voce tare.

„Îndrăzneşte, Ierusalime, te va mîngîia Cel care ţi-a dat un nume!“

„Copiii victime ale abuzurilor nu mai primesc vizite de rutină de la asigurările sociale“

„Riscul de fugă sau de abuz crește în adăposturi“

„Achiziția de mașini scade cu peste 50% în martie“

O expresie-sinteză pentru moarte: ți-ai terminat treaba.

„Pasiunea pentru obiectele de consum trebuie înlocuită cu pasiunea pentru subiecte comune.“

Cornelius Castoriadis, într-un interviu vechi.

Subiecte comune.

Pentru prima dată, pe harta lumii: de sus în jos, de la stînga la dreapta, un subiect comun.

Informația ca obiect pentru înfometați.

Un consum nervos, cîți morți?

Ce e de făcut?

Atenție la picioare, la pantofi, la pantaloni, la cămașă, la fustă, la haine, la ciorapi, la mănuși, la mîini, la gură, la ochi și la păr.

Crocodilul poate rezista multe luni fără mîncare.

„Rusia trimite ajutoare medicale către Statele Unite.“

Brusc, conștientizarea mîinilor.

Ele există mult mai mult, de cîteva săptămîni.

Sîntem cu toții meșteșugari.

Grija pentru mîini cînd atingem lucrurile.

Un meșteșugar în fața legumelor, le spală, le dezinfectează.

Atenția îndreptată asupra lucrurilor.

Toate lucrurile strălucesc, cîteodată cu o strălucire periculoasă.

Totul există cu mai multă forță.

Alimentele și obiectele.

Igiena în relație cu lucrurile și cu trupul fiecăruia.

Trupul devenit din nou sacru.

Cel ce trebuie protejat.

Am o colecție pe care o numesc orașul lumii.

Case și clădiri în miniatură, din diferite orașe.

E împachetată.

Îmi imaginez că s-ar putea împacheta lumea, ca atunci cînd te muți în altă casă.

S-o păstrezi într-un depozit.

Pentru mare parte din oameni, exteriorul e la păstrare în depozit.

Un vers: „Pe Dumnezeu îl aștept cu lăcomie“.

Rimbaud și sifilisul dimprejur.

Bolile își schimbă numele, poate e o deghizare.

Un prieten din Spania, traducător, îmi spune că are un prieten la terapie intensivă.

Are 51 de ani și nici o altă boală.

Discursurile, îmi pun mîinile la urechi.

„Unele spirite sînt trenuri atît de rapide, încît nu avem timp să vedem că sînt goale.“

Trebuie să oprim trenul.

Cu o șosetă în gură, apare Roma.

Ciobănesc păzitor al lucrurilor pierdute.

Jeri, golden-ul, vede, uimită, ce a văzut acum cinci minute, uimită.

E fascinată de umbre.

Îmi închid haina, plouă prea mult.

Cîteodată, chiar și armata asediată se bucură că nu poate ieși.

Să înveți să pierzi, o zi, apoi alta.

p 15 coperta2 jpg
Nota traducătorului
Seria romanelor „În căutarea timpului pierdut” de Marcel Proust va apărea, începînd din acest an, la Editura Cartier în noua traducere a lui Cristian Fulaș.
p 21 jpg
David Lynch: fuga psihogenică
La David Lynch există o doză bine echilibrată de mister și de inexplicabil, de gangsteri și femei în pericol, de dedublare și subconștient.
945 15 Sebastian Strasser png
„Mi s-ar părea fabulos să fac un film SF în România” – interviu cu regizorul Sebastian STRASSER
Tehnica învățată în ultimii zeci de ani aș vrea să o aplic la poveștile autentice care sînt parte din sufletul țării în care m-am născut.
945 22 Christian Badea jpeg
„Voiam să aud ceva care să-mi dea încredere că există potențial” – interviu cu dirijorul Christian BADEA
„Tehnic, muzicienii tineri sînt buni, atitudinea lor e bună. Trebuie timp.”
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE jpeg
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE
„Cînd viața începe să te cutremure și ești în pericol să te prăbușești e bine să te agăți de ce-ai făcut pînă atunci.”
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII jpeg
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII
„Aș investi în educație și apoi aș trăi o sută de ani să văd roadele ei într-o societate sănătoasă.“
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ jpeg
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ
„Sperăm ca un anumit tip de relație să se stabilească între obiectul artistic, între personajele de pe ecran și conversațiile interioare pe care fiecare dintre noi le avem.”
Istoria culturală a lumii povestită de culori jpeg
Istoria culturală a lumii povestită de culori
Albastrul prosperă doar pe tărîmurile nepămîntești ale cerului, ale mării și ale orizontului.
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe jpeg
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe
Debutul cinematografic și scenariile metaforice care vorbeau despre sistemul totalitar apar și în urma propriilor experiențe politice.
În preajma și totodată în inima Ansamblului brâncușian de la Tîrgu Jiu jpeg
În preajma și totodată în inima Ansamblului brâncușian de la Tîrgu Jiu
Noua carte trebuie percepută ca o sinteză esențială, consacrată devenirii singurei opere monumentale transmise nouă de Constantin Brâncuși, dar și semnificației acesteia.
Poetul într un oraș de graniță jpeg
Poetul într-un oraș de graniță
Despre Petre Stoica cineva mai prețios ar putea spune că a îngenuncheat în fața poeziei și a plecat din cele lumești exact de ziua ei.
„Original înseamnă să găsești personaje verosimile și să le pui în situații adevărate” – interviu cu regizorul Bogdan George APETRI jpeg
„Original înseamnă să găsești personaje verosimile și să le pui în situații adevărate” – interviu cu regizorul Bogdan George APETRI
„Plec la drum cu o idee, cu o poveste, gîndindu-mă strict doar la personaje, la situațiile în care se află ele, la problemele cu care se confruntă, la deciziile pe care trebuie să le ia.”
Gaspar Noé – Cinéma du corps  30 de secunde pentru abandonarea filmului  jpeg
Gaspar Noé – Cinéma du corps. 30 de secunde pentru abandonarea filmului.
Noé revoluționează printr-un cinema exclusiv senzorial, un cinema al corpurilor, în jurul cărora așterne o pleiadă de subiecte așa-zis tabu.
„Trebuie să ne luăm la revedere de la cîrciumar” – interviu cu regizorul Gabriel TEMPEA jpeg
„Trebuie să ne luăm la revedere de la cîrciumar” – interviu cu regizorul Gabriel TEMPEA
„Tot mai puțini dispun de tihna și fizionomia necesare savurării șnițelelor de proporții copleșitoare.”
Yorgos Lanthimos  Caninul, Alpii, homarul și Ifigenia jpeg
Yorgos Lanthimos. Caninul, Alpii, homarul și Ifigenia
Cinema-ul lui Lanthimos este în egală măsură autentic și artificial, realist și formalist.
Golania (1990) & Rezist (2017 2018)   un amplu ritual de trecere jpeg
O reașezare a condiției umane
Zoomizarea relațiilor umane sau microsoftizarea dialogurilor umane e brand global.
O scenă pentru tinerii muzicieni de jazz – interviu cu Bogdan MATEI jpeg
O scenă pentru tinerii muzicieni de jazz – interviu cu Bogdan MATEI
„Pure Jazz“ este o serie de concerte în care vor performa doar tinerii muzicieni cu vîrstă sub 30 ani și care au compoziții proprii.
Enescu și Caudella – întîmplare cu elev și profesor jpeg
Cum l-au furat pe Enescu. Probele implacabile noi
Numele lui Romeo Drăghici, executor testamentar, primul director al Muzeului Enescu, a părut mereu stimabil. Niciodată nimeni nu îi contestase fie practicile patrimoniale, fie influența masivă asupra destinului postum al lui Enescu.
Brâncuși și religia frumosului jpeg
Brâncuși și religia frumosului
Brâncuși detestă individualul, detaliul singular, descripția realistă și de aceea se angajează în căutarea esențelor spirituale, a ceea ce este ascuns și merită să fie revelat.
De ce este Enescu cel mai împlinit dintre noi jpeg
Patru scrisori inedite ale lui Enescu, identificate, editate, comentate și restituite muzicii lui
La 28 ianuarie 2022, cîțiva istorici, arhiviști, muzicieni, critici literari și jurnaliști au semnalat și criticat public o nouă licitație privată cu documente obținute indubitabil fraudulos din arhive publice.
Anul cinematografic 2021 – anchetă jpeg
Anul cinematografic 2021 – anchetă
Șase critici de film și o întrebare: „Cu ce rămînem din anul cinematografic care a trecut?”.
Anul teatral 2021 – o anchetă jpeg
Anul teatral 2021 – o anchetă
Teatrele au fost nevoite să-și reinventeze repertoriul, să găsească mereu alte formule pentru a rămîne aproape de spectatori.
„Filmul de animație e la granița dintre film și arte plastice” – interviu cu Ioana NICOARĂ jpeg
„Filmul de animație e la granița dintre film și arte plastice” – interviu cu Ioana NICOARĂ
„Sînt un cititor vizual, produc imediat imagini în minte atunci cînd citesc un text care îmi place.”
Victor Brauner – Sub semnul lui Saturn  Premoniția, războiul și „obiectele protectoare“ jpeg
Victor Brauner – Sub semnul lui Saturn. Premoniția, războiul și „obiectele protectoare“
În lucrările în care poezia întîlnește tradiția ezoterică domină recursul la vechi tradiții din cultura iudaică, la mituri, legende și tratate de magie medievală.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?