Jurnalul pandemiei

Gonçalo M. TAVARES
Publicat în Dilema Veche nr. 841 din 23 - 29 aprilie 2020
Jurnalul pandemiei jpeg

Prozatorul Gonçalo M. Tavares (n. 1970), ale cărui cărți au fost traduse în limba română la editurile Humanitas, Vivaldi, Univers, Allfa, Paralela 45 și Școala Ardeleană, publică zilnic notații sub titlul Jurnalul pandemiei în ziarul portughez Expresso. Începînd din acest număr, o selecție a acestor note, în traducerea Siminei Popa, va apărea săptămînal pe www.dilemaveche.ro. Punctuația și ortografia numelor proprii sînt alegerea autorului.

„Salvarea se ascunde în crăpătura subțire”

28 martie

„Salvarea se ascunde în crăpătura subțire din șirul neîntrerupt al catastrofelor”, a scris Walter Benjamin.

Trebuie să salvăm în scurtele răstimpuri, în pauze.

Cînd diavolul e neatent o secundă, iată o crăpătură.

Și acolo intră salvarea.

Spania.

26 martie, „planta numero 4, habitacion 429 del Hospital del Mar”.

Un clip video.

La Hospital del Mar, o infirmieră își ia telefonul și-l apelează pe fiul unui bolnav.

Etajul 4, salonul 429.

Face un apel video, ia mobilul, îl îndreaptă spre chipul bolnavului.

„Respiră bine, da, fără aparat”, spune ea către fiul celui internat.

Și repetă, zîmbind: „Nu vedeți? Nu vedeți?”

Vrea să-i arate că tatăl lui nu e atît de bolnav, că starea i s-a îmbunătățit.

Repetă: respiră fără aparat, are doar o mască!

Vorbește de parcă ar anunța un tată că tocmai i s-a născut un fiu.

Dar nu.

Anunță un fiu că tatăl e încă viu.

Bolnavul ridică mîna înspre imaginea fiului.

Infirmiera apropie telefonul.

Mîna ajunge la cîțiva centimetri de ecran.

A atinge chipul fiului pe ecran e același lucru, zilele astea, cu a atinge chipul fiului.

Aproape s-atingi ecranul e aproape s-atingi trupul.

Bună! eu sînt Susana, spune infirmiera fericită către fiul care e de cealaltă parte a ecranului.

Trebuie să infiltrăm bucuria în crăpături.

Ca și cum bucuria ar fi un material medical.

Aproape un material de salvare.

Unii infirmieri folosesc materialul ăsta.

Ce bine, José. Spune infirmiera, l-ai văzut pe băiatul tău.

Cel care filmează totul e un coleg de salon al bolnavului José.

Cel care filma, celălalt bolnav, încheie înregistrarea spunînd, pe un ton obosit:

„Multă fericire tuturor”.

Cineva care e bolnav vorbește despre fericirea altora.

Cineva care e bolnav este în stare să schimbe subiectul.

Nu eu sînt subiectul, spune – dintr-un pat de spital – cel care le urează celorlalți fericire.

Există crăpături evidente și chiar frumoase în șirul neîntrerupt de catastrofe.

Benjamin vorbește de o cercetare necesară. Să înțelegem dacă extremele salvării au sau nu două nume: prea devreme și prea tîrziu.

Scriu.

Salvarea este ceea ce se află la mijloc între prea devreme și prea tîrziu.

Salvarea există doar ca efect al unei țintiri fără greș a timpului.

Să nimerești timpul ca într-o țintă mobilă care are două limite exterioare: prea devreme / prea tîrziu.

S-a văzut deja că epidemia nu e o crăpătură, nu e ceva ce poate fi reparat cu ușurință.

Bucuria nu e de-ajuns, dar e necesară.

O bucurie care să salveze, care să fie aparat de respirat pentru cel care nu mai poate să respire.

Un aparat nu poate să-ți aducă bucurie.

Sau poate că da, dar nu direct.

Un aparat a cărui funcție să fie instalarea în crăpătura bolii a unei bucurii mari sau măcar minime.

Să comanzi aparate care nu există unor fabrici care încă nu există.

Citesc La Repubblica și mă cutremur.

Spun fraza cu voce tare.

Să repeți cu voce tare o frază pînă ce ea se dizolvă în aer, ca și cum n-ar fi existat.

Să repeți de 100 de ori o frază, pînă dispare.

Ca și cum utilizarea repetată ar fi o formă de distrugere a frazelor și a lucrurilor.

La Repubblica spune că în Lombardia nu mai există bunici.

Asta e fraza.

Trebuie repetată pînă dispare în aer.

Ascunsă sub pămînt sau repetată pînă dispare în aer.

La Repubblica spune că în Lombardia nu mai există bunici.

Aproape toate magazinele închise

1 aprilie

Aproape toate magazinele închise, mai puțin cele de alimente, farmaciile și alte produse de bază.

Stare de urgență.

În unele țări, florării deschise.

Urgențele au nevoie de flori.

Dar zero pentru frumusețe: florile sînt pentru morți.

Cei care nu mai văd, nici nu mai miros.

Morții nu mai pot fi contaminați de dragostea celor vii, spune cineva.

Să nu uiți de frumusețe, niciodată – spune alt prieten, cu barba jumulită, cămașa strîmbă.

La înmormîntări, florile nu sînt estetice, ci utile.

Nu sînt frumoase, au o funcție.

Eu sînt un om, scria pe pancarte pe care unii negri le purtau agățate de gît, în anii `60 ai secolului XX.

Îmi imaginez mii de oameni pe stradă cu aceeași pancartă în 2020.

Eu sînt un om.

„Statele Unite ating un nou record de victime mortale.

Numărul morților îl depășește pe al celor provocate la 11 septembrie.“

De cealaltă parte a ferestrei, cineva îmi povestește că un vecin are Biblia în mînă sau că Biblia îl are pe vecin în mînă.

Pentru că el spune, vecinul, vorbind către Biblie: sînt în mîna ta!

Cîteodată citește cu voce tare.

„Îndrăzneşte, Ierusalime, te va mîngîia Cel care ţi-a dat un nume!“

„Copiii victime ale abuzurilor nu mai primesc vizite de rutină de la asigurările sociale“

„Riscul de fugă sau de abuz crește în adăposturi“

„Achiziția de mașini scade cu peste 50% în martie“

O expresie-sinteză pentru moarte: ți-ai terminat treaba.

„Pasiunea pentru obiectele de consum trebuie înlocuită cu pasiunea pentru subiecte comune.“

Cornelius Castoriadis, într-un interviu vechi.

Subiecte comune.

Pentru prima dată, pe harta lumii: de sus în jos, de la stînga la dreapta, un subiect comun.

Informația ca obiect pentru înfometați.

Un consum nervos, cîți morți?

Ce e de făcut?

Atenție la picioare, la pantofi, la pantaloni, la cămașă, la fustă, la haine, la ciorapi, la mănuși, la mîini, la gură, la ochi și la păr.

Crocodilul poate rezista multe luni fără mîncare.

„Rusia trimite ajutoare medicale către Statele Unite.“

Brusc, conștientizarea mîinilor.

Ele există mult mai mult, de cîteva săptămîni.

Sîntem cu toții meșteșugari.

Grija pentru mîini cînd atingem lucrurile.

Un meșteșugar în fața legumelor, le spală, le dezinfectează.

Atenția îndreptată asupra lucrurilor.

Toate lucrurile strălucesc, cîteodată cu o strălucire periculoasă.

Totul există cu mai multă forță.

Alimentele și obiectele.

Igiena în relație cu lucrurile și cu trupul fiecăruia.

Trupul devenit din nou sacru.

Cel ce trebuie protejat.

Am o colecție pe care o numesc orașul lumii.

Case și clădiri în miniatură, din diferite orașe.

E împachetată.

Îmi imaginez că s-ar putea împacheta lumea, ca atunci cînd te muți în altă casă.

S-o păstrezi într-un depozit.

Pentru mare parte din oameni, exteriorul e la păstrare în depozit.

Un vers: „Pe Dumnezeu îl aștept cu lăcomie“.

Rimbaud și sifilisul dimprejur.

Bolile își schimbă numele, poate e o deghizare.

Un prieten din Spania, traducător, îmi spune că are un prieten la terapie intensivă.

Are 51 de ani și nici o altă boală.

Discursurile, îmi pun mîinile la urechi.

„Unele spirite sînt trenuri atît de rapide, încît nu avem timp să vedem că sînt goale.“

Trebuie să oprim trenul.

Cu o șosetă în gură, apare Roma.

Ciobănesc păzitor al lucrurilor pierdute.

Jeri, golden-ul, vede, uimită, ce a văzut acum cinci minute, uimită.

E fascinată de umbre.

Îmi închid haina, plouă prea mult.

Cîteodată, chiar și armata asediată se bucură că nu poate ieși.

Să înveți să pierzi, o zi, apoi alta.

11850107 big jpg
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
Cuvintele și viața personalităților istorice sînt investigate în căutarea oricărui moment care ar putea fi perceput ca defect de caracter ori lipsă de discernămînt.
971 15 WC jpg
Moartea morţii
Moarte, moartea fiind ea însăşi muritoare, spre deosebire de Moarte.
971 22 Cinty Ionescu jpeg
970 15 foto I  Rusu jpg
„Sîntem preocupați de chestiunea morală” – interviu cu regizorul Luc DARDENNE –
Sigur, dimensiunea societății e o permanență, toate personajele noastre evoluează în situații existențiale sau sociale aparte.
Arnaud Desplechin jpg
Cinemaul poate provoca amintirile - interviu cu regizorul Arnaud Desplechin -
Viața ne obligă să traversăm sentimente negative de care trebuie să scăpăm, să le rezolvăm singuri.
968 15 coperta jpeg
Saramago și romanul istoric
Așa cum subliniază Saramago în „História e ficção”, nu este vorba însă de o fugă de realitate, de o simplă dorință de evadare într-un trecut reimaginat
p 1 ovidiu verdes jpg
In memoriam Ovidiu Verdeş
De altfel, Mircea Cărtărescu spunea, la apariție, că „Ovidiu Verdeș nu este Salinger, dar nici mult nu a lipsit, cartea sa fiind cea mai adevărată, mai vie, mai înveselitoare și mai nostalgică proză românească citită de mine de zece ani încoace
Alessandro Grande jpg
„Nu mă grăbesc” interviu cu regizorul Alessandro Grande
Cînd scriu o poveste pornesc mereu de la personaje și de la problemele lor, de la caracterul și personalitatea lor și de la felul cum viața îi pune la grea încercare.
966 15 Alexandra Gulea portet jpg
„Este un film care sondează existența unei minorități ancestrale” – interviu cu regizoarea Alexandra GULEA –
Matei copil miner este o ficțiune cu un puternic caracter documentar, de altfel, scurtmetrajul care îi urmează, Valea Jiului – Note are un caracter și mai apropiat de documentar.
p 15 jpg
Rock’n’freedom – despre acceptarea artiștilor ruși în festivalurile europene din 2022 –
Free to Rock nu e o lecție de cinema, dar e cu siguranță una de istorie și una de muzică rock.
p 15 Clara Uson,jpg jpg
„Istoria e un lucru, mitul e altceva, dar se întrepătrund” – interviu cu scriitoarea Clara USÓN –
Am citit mult despre bătălia de la Kosovo Polje, despre modul în care acel moment a fost preluat în cultura din zona respectivă. Istoria e un lucru, mitul e altceva, dar ele se întrepătrund.
962  15 Einstein 1920 Wikimedia Commons jpg
Dumnezeu după Einstein
Dacă examinăm panteismul astăzi în lumina unui univers ireversibil în timp, avem impresia unui caz extrem de nerăbdare religioasă.
 961 15 Coperta Avanpremiera Omul muzical jpg
Omul muzical
Lumea muzicală e un buchet zumzăitor de sunete. Muzica de pe iPhone poate avea diferite armonii, game și ritmuri, de la orchestrele din Bali la cîntecele pădurii tropicale braziliene.
961 16 coperta jpg
Cutii de rezonanță
Dacă a existat o „lecție Brecht” în cazul lui Acosmei și dacă, asimilată, aceasta a lăsat urme, rămîne de cercetat. Unele mărturii conduc în pragul unei atari ipoteze, e-adevărat. Dar nu sînt sigur că-l trec.
960 16 foto Cato Lein jpg
„Un scriitor trebuie să scrie ca şi cum scrisul este mai important decît viaţa în sine” – interviu cu Salman RUSHDIE
„Am fost un cititor pasionat încă de mic copil şi citeam orice, inclusiv reviste de benzi desenate americane. Nimeni din familie nu m-a îndrumat, apropierea de literatură s-a produs natural.”
959 15 interviu Ana jpg
„M-a interesat ce l-a făcut pe Ceaușescu să devină acel Ceaușescu pe care îl știm cu toții” – interviu cu regizorul Sebastian MIHĂILESCU
Coșmarul continuă cînd prietena lui dispare. Camil pornește în căutarea ei și va ajunge într-un loc interzis bărbaților, o comunitate secretă dedicată fertilității, undeva lîngă un lac din mijlocul munților, dar acolo va descoperi ceva mult mai tulburător.
959 16sus coperta Uson jpg
„Sînt îngrozită de nebunie” – interviu cu scriitoarea Clara USÓN
Mulți ani mi-a fost rușine de acest trecut al meu. Încă mă tem și acesta e motivul pentru care la un moment dat am renunțat la toate medicamentele. Sînt îngrozită de nebunie. Am trăit-o și este oribilă.
959 21 interviu jpg
„Fac film pentru a găsi pacea în legătură cu absența“ – interviu cu Mikhaël HERS –
Există o mulțime de lucruri frumoase care vin din copilărie, iar acesta a fost scopul filmului, să mă adîncesc cu adevărat în anii copilăriei mele, în anii aceia „împietriți“ cumva în timp.
958 15 15 Stefania Hirleata jpg
„Patrimoniul din Băile Govora poate fi salvat” – interviu cu STUDIOGOVORA –
Stațiunea are mai multe comori, dar Pavilionul de băi se distinge în mod special, pentru că a fost multă vreme punctul central și este azi abandonat, ceea ce are un impact negativ puternic asupra felului în care vizitatorii și localnicii percep stațiunea.
957 15 Fanny Chartres jpg
CC jpg
A nu trăi (doar) din trecut
Muzica celor de la Soft Machine (numele e preluat de la romanul lui William Burroughs) s-a dorit de la început un fel de happening, utilizînd lumini psihedelice și folosind influențe diverse.
957 21 Ligia Ciornei foto din arhiva personala jpeg
„Generația de acum minimalizează schizofrenia perioadei comuniste” – interviu cu Ligia CIORNEI
„Am încercat să surprindem efervescența interioară a unei femei însărcinate care e obligată să ia o decizie din cauza circumstanțelor.”
956 16 Cazacu1 jpg
Un maestru al jazz-ului spiritual
La cei 84 ani ai săi, Charles Lloyd a fost decanul de vîrstă al invitaților ediției de anul acesta a Festivalului de Jazz de la Gărîna.
c sebastian marcovici 1 jpg
O pădure, trei călăreți, o fată frumoasă. Și „Persona” lui Andryi Zholdak la FITS
Cîteva note fugare pe marginea spectacolului „Femeia mării”, prezentat pe scena Festivalului de Teatru de la Sibiu de trupa Teatrului Național Marin Sorescu.

Adevarul.ro

ronaldo bucurie jpg
Contract faraonic pentru Cristiano Ronaldo. Va câștiga o sumă inimaginabilă la noua echipă
După despărțirea de Manchester United, atacanul portughez primește oferte explozive.
Mohammed bin Salman FOTO EPA-EFE
„Nașul, varianta saudită”. Culisele loviturii de stat prin care bin Salman și-a eliminat rivalul de la tronul Arabiei Saudite
Nu cu mult timp în urmă, fostul prinț moștenitor al Arabiei Saudite, Mohammed bin Nayef, era pregătit să preia controlul țării, dar vărul său mai mic a conceput un plan tiranic prin care să îi ia locul. Așa a început ascensiunea violentă la putere a lui Mohammed bin Salman.
Catalin Scarlatescu Adrian Stroe Chefi la cutite Foto Antena 1 jpg
„Chefi la cuțite“: copiii lui Adrian Stroe l-au cucerit pe chef Scărlătescu. Concurentul îi crește singur
Semifinala show-lui culinar de la Antena 1 le-a adus o surpriză de proporții concurenților, care au fost vizitați de cei dragi în platoul de filmare.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.