Jurnal din Anul Ciumei

Daniel DEFOE
3 mai 2020
Jurnal din Anul Ciumei jpeg

Publicăm, în avapremieră, un fragment din noua ediție a Jurnalului din Anul Ciumei, de Daniel Defoe: o descriere precisă și tăioasă a epidemiei de ciumă din 1665 care a făcut peste o sută de mii de victime în Anglia.

Ajunsesem acum la începutul lui august, iar molima bîntuia fără cruţare prin părţile unde locuiam eu; doctorul Heath, venind în vizită la mine şi văzînd cît de des înfruntam pericolul străzilor, m-a povăţuit cu multă seriozitate să mă încui în casă, împreună cu cei din gospodăria mea, şi să nu îngădui ca vreunul dintre noi să iasă pe uşă. De asemenea, să ferec zdravăn toate ferestrele, să trag obloanele şi perdelele şi să nu le mai deschid nicidecum. Şi mai înainte de a deschide vreo uşă sau vreo fereastră, să afum bine încăperea cu răşină, smoală, sulf sau praf de puşcă, ori altele asemănătoare. Şi, un timp, aşa am şi făcut. Dar cum nu mă îngrijisem din timp de provizii pentru o asemenea retragere, nu era cu putinţă să rămînem tot timpul în casă. Cu toate că era prea tîrziu, am încercat să fac cît am putut în privinţa aprovizionării. Cum aveam putinţa şi să coc şi să prepar băuturi în casă, m-am dus şi am cumpărat doi saci cu făină şi, timp de cîteva săptămîni, avînd cuptor în casă, ne-am copt singuri pîinea. Am cumpărat de asemenea malţ şi am preparat atîta bere cît să-mi umple toate butoaiele pe care le aveam şi să ne ajungă la toţi pe cinci-şase săptămîni. Am mai pus la cămară o cantitate mare de unt sărat şi de brînză Cheshire. Dar nu aveam carne, iar ciuma dăduse iama în măcelarii şi în abatoarele de pe strada noastră, aşa încît nu era de dorit nici măcar să treci drumul pînă la ei.

Şi aici trebuie să arăt din nou că această nevoie de a ieşi din casă pentru cumpărarea de merinde a dus în mare măsură la ruina întregii populaţii, pentru că în asemenea prilejuri oamenii luau boala unii de la alţii; ba uneori chiar merindele erau infectate şi sînt foarte îndreptăţit să socotesc astfel. Nici n-aş putea afirma cu inima împăcată ceea ce repetau alţii cu mare siguranţă, anume că ţăranii care aduceau bucatele la oraş erau cu toţii perfect sănătoşi. Ce ştiu sigur e că măcelarii din Whitechapel, unde se tăiau cea mai mare parte din vite, fuseseră cotropiţi de ciumă în asemenea hal, încît numai cîteva dintre prăvăliile lor mai rămăseseră deschise, iar cei ce supravieţuiseră tăiau vitele tocmai la Mile End şi apoi veneau călări cu carnea la piaţă.

Oricum, bieţii orăşeni nu puteau să-şi facă mari provizii, şi se ivea mereu nevoia de a merge la piaţă după cumpărături, fie singuri, fie trimiţîndu-şi servitorii sau copiii. Şi cum această nevoie se repeta zilnic, rezultatul era că la piaţă veneau o sumedenie de oameni atinşi de boală, iar mulţi dintre cei ce plecau de acasă sănătoşi se întorceau cu moartea în ei.

E drept, lumea îşi lua felurite măsuri de prevedere: cei ce cumpărau la piaţă o ciozvîrtă de carne n-o luau din mîna măcelarului, ci o desprindeau singuri din cîrligul de care atîrna. Pe de altă parte, măcelarul nu punea mîna pe bani. Monezile se aruncau într-un borcan plin cu oţet, ţinut acolo special în acest scop. Cumpărătorul avea întotdeauna la el şi mărunţiş, ca să nu fie nevoit să ia rest. Toţi ţineau în mînă sticle cu săruri, sau parfumuri, şi foloseau orice mijloc de apărare ce putea fi folosit. Cei săraci, însă, nu-şi puteau îngădui asemenea lux şi înfruntau toate primejdiile la buna întîmplare.

Zi de zi circulau tot felul de poveşti înspăimîntătoare: uneori, cîte un bărbat sau cîte o femeie cădeau morţi chiar în mijlocul pieţei, căci mulţi dintre cei ce purtau boala în ei nu ştiau nimic de acest lucru pînă cînd cangrena lăuntrică nu le ataca organele vitale, caz în care mureau în cîteva clipe. Din care pricină erau numeroşi cei ce se prăbuşeau morţi în plină stradă, fără să fi dat nici un semn de boală. Alţii aveau timp să se tîrască pînă în prima dugheană, ori la prima bancă sau poartă, unde se aşezau jos şi-şi dădeau sufletul.

Asemenea lucruri se întîmplau atît de des, încît, atunci cînd ciuma era în toi, nu puteai ieşi în stradă fără să te izbeşti la tot locul de cadavre; pe de altă parte, e vrednic de luat aminte că, la început, în asemenea prilejuri, trecătorii obişnuiau să-i strige pe vecini să iasă din case, pentru ca după aceea să treacă pe lîngă morţi fără să-i ia măcar în seamă. Cînd dădeau peste un cadavru în drum, treceau pe partea cealaltă. Ori dacă se izbeau de el în vreun gang sau o străduţă îngustă, făceau cale întoarsă şi ocoleau pe alt drum. În asemenea cazuri, cadavrul era lăsat locului pînă cînd erau înştiinţate autorităţile să vină să-l ridice, sau pînă cădea noaptea, şi groparii din căruţa cu morţi îl încărcau şi-l cărau. Asta nu înainte de a-l scotoci prin buzunare, şi uneori a-l dezbrăca de haine, dacă mortul era mai bine îmbrăcat, cum se întîmpla de multe ori, şi a-l fura de tot ce putea fi furat.

Dar să ne întoarcem la pieţe. Măcelarii aveau grijă ca, ori de cîte ori pica cineva mort în piaţă, să-i înştiinţeze pe slujbaşii oficiali care cărau mortul într-o roabă şi-l duceau la cimitirul cel mai apropiat. Şi aceste cazuri erau atît de dese, încît nici nu mai erau înregistrate în Buletinele mortuare – „găsit mort în stradă sau în cîmp“ –, ci intrau în evenimentele obişnuite ale marii ciume.

Dar cînd molima şi-a dat drumul rupînd orice zăgaz, pieţele începură să fie foarte sărace în merinde, iar numărul cumpărătorilor scăzu şi el fulgerător faţă de altădată. Primarul hotărî ca ţăranii care aduceau de-ale gurii la oraş să fie opriţi la barieră şi să-şi desfacă acolo mărfurile, pe care le vindeau pe loc, şi apoi de îndată se întorceau la ei acasă. Ceea ce le cădea bine ţăranilor pentru că-şi vindeau marfa chiar la intrarea în oraş, ba uneori chiar în cîmp, mai ales pe maidanele de lîngă Whitechapel, în Spitalfields. Trebuie ţinut seama că străzile care poartă azi numele de Spittle-Fields nu erau pe atunci decît cîmp deschis.

Acelaşi lucru şi în celelalte părţi ale oraşului, unde pînă şi primarul, consilierii orăşeneşti şi magistraţii îşi trimiteau dregătorii şi slujitorii să le tîrguiască cele trebuincioase pentru familii, întrucît domniile lor se ţineau cît mai mult cu putinţă între patru pereţi. La fel procedau şi mulţi alţii. Dar după ce s-a luat această măsură, ţăranii veneau cu mare bucurie la oraş şi aduceau provizii de toate felurile; şi foarte rar se molipseau. Fapt care a întărit legenda că ţăranii ar fi fost ocrotiţi în chip miraculos.

(Jurnal din Anul Ciumei, traducere din limba engleză, prefață și note de Antoaneta Ralian, Colecția „Cărți Cult”, Editura ART, ediție cartonată, 288 pagini)

1038 15 cop2 jpg
Levitația electromagnetică în tesseract
Eul de scriitor ratat apreciază această fragmentare din care se alcătuiește întregul: „Nu cred în cărți, cred în pagini, în fraze, în rînduri“.
p 22 Katherine Pangonis jpg
Fenicienii, oamenii purpurii
În unele contexte, fenicianismul și renașterea interesului pentru trecutul fenician al Libanului nu reprezintă decît o reacție rasistă la panarabism.
1035 15 coperta jpg
Sculptînd în timp
Există însă şi o altă cale de unire a materialului cinematografic, în care esenţială este dezvăluirea logicii în ceea ce privește modul de a gîndi al oamenilor.
foto 1 back stages jpg
1033 15 Iulia Lumanare copy (5) jpg
„Ne vom opri mereu la ceea ce ne este familiar” – interviu cu actrița Iulia LUMÂNARE
„Timpul a fost comprimat, și asta este, poate, cel mai dificil aspect al scenariului, deci al poveștii.”
1033 23 Foto Iulian Popa jpg
„Scriu ce văd în jurul meu, ca și cum aș fi în mijlocul acțiunii, dar invizibil“ – interviu cu Iulian POPA
„Un chimist, un om cu educație științifică, dar care are o abordare total neștiințifică, bazată pe percepții senzoriale.”
p 23 Passivité courtoise, 1930 jpg
Victor Brauner – Sfîrșitul și începutul
Opera lui îl face să meargă înainte mai degrabă decît o face el.
1031 15 Strøksnes, Morten Photo Cathrine Strøm webp
image png
Hotarul nevăzut al pictorului – expoziție aniversară Mihail Gavril* –
Lucrările prezente în expoziția de la Palatul Parlamentului, Sala „Brâncuși”, au o tematică ce aparține zonei sacrului.
1028 15 charlotte higgins miturile grecesti jpg
Miturile grecești repovestire din perspectivă feminină
Acestea sînt cîteva dintre personajele care controlează multe dintre narațiunile incluse în această carte.
1027 15 ёGoodlife Photography jpeg
p 22   Expoziția Victor Brauner jpg
Culoarea Artei
„Important e ce se vede.” Da, toți știm asta. Dar dacă v-aș spune că la fel de important e ce nu se vede?
1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”

Adevarul.ro

image
Alimente sățioase și care nu îți pun în primejdie silueta. Medic: „Fericiți și cu burta plină…chiar se poate!”
Medicul nutriționist Mihaela Bilic a dezvăluit duminică, 19 mai, într-o postare publicată pe Facebook, care sunt alimentele care te mențin sătul pentru mai mult timp și cu puține calorii.
image
Ce taxe turistice se percep în marile orașe din Europa. Atena bate recordurile
Un număr tot mai mare de orașe din Europa impun sau măresc costul taxelor turistice pentru vizitatori, la un nivel mai mare decât cele propuse în toamna anului trecut.
image
Cum a fost convinsă o tânără să renunțe la școală și la familie pentru a se prostitua. „Era o mașină de făcut bani”
O tânără din comuna Bâlteni, județul Gorj, a trăit un adevărat coșmar timp de doi ani de zile alături de un tânăr de care s-a îndrăgostit

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi