„Încerc să încetinesc dispariția amintirilor din acest loc” – interviu cu regizoarea Eva PERVOLOVICI

Publicat în Dilema Veche nr. 950 din 23 – 29 iunie 2022
image

Documentarul Delta Bucureştiului, narat de actriţele Sandrine Bonnaire şi Ada Condeescu, este regizat de Eva Pervolovici și a fost recompensat cu premii importante la festivaluri de film de pe întreg continentul. Ea avansează în film o perspectivă memorialistică foarte personală, documentînd povestea monumentului istoric Mănăstirea Văcărești, devenită în anii ’50 închisoare politică și dărîmată cu brutalitate de Ceaușescu în 1984. Pornind de la o tapiserie primită de la Lena Constante, regizoarea reconstruiește ca într-un mozaic bucăți dramatice din viața unor personaje simbol care au născut într-una dintre cele mai frumoase mănăstiri din Europa. Mărturiile lor se suprapun ingenios peste imaginile locului remodelate de timp. Eva Pervolovici a stat de vorbă cu cititorii revistei.

Vechea mănăstire Văcărești a cărei istorie o documentați în film a funcționat între anii ’50-’60 ca închisoare politică. Cum ați ajuns la mărturiile personajelor feminine simbol Lena Constante și Ileana Samoilă?

O parte din fostele deținute politice și-au publicat memoriile în Franța: am ajuns la ele prin intermediul paginilor scrise, ce se pot consulta la Biblioteca Națională din Paris. Este cazul Lenei Constante cu Evadarea tăcută, al Madeleinei Cancicov cu romanul Le cachot des Marionettes quinze ans de prison, Roumanie 1949-1964 și al Adrianei Georgescu-Cosmovici, La început era sfîrșitul. Dictatura roșie la București, carte scrisă cu sprijinul Monicăi Lovinescu. Sînt trei cărți importante ce ar trebui să ajungă cît mai ușor la publicul din România.

Două dintre ele  au apărut la Editura Humanitas...

Asta e foarte bine. De altfel, Lena Constante ne era prietenă de familie și mi-a dedicat o tapiserie. Din nefericire, nici una din cele trei scriitoare nu mai era în viață la momentul filmării, am reușit să găsesc imagini de arhivă doar cu Lena Constante.

În ceea ce privește deținutele politice încă în viață, am fost ajutată de Fundația Academia Civică, înființată de Ana Blandiana. Romulus Rusan a contactat pentru mine persoanele care urmau să aibă un rol principal în film, Ileana Samoilă și Aristina Pop Săileanu.

image

Naratorul din Delta Bucureștiului alternează limbile franceză și română prin vocile a două mari actrițe: Sandrine Bonnaire și Ada Condeescu. Este franceza mai potrivită confesiunilor de acest tip tocmai pentru că marchează o poetizare și o detașare în urma unei traume?

Am ales franceza pentru că este limba în care decid să scrie cele trei scriitoare mai sus-menționate. Într-un interviu, Lena Constante povestește că a început să redacteze Evadarea tăcută la Paris; scriind în franceză se simțea protejată, ca și cum ar fi o limbă secretă pe care Securitatea nu o poate înțelege. Pentru Madeleine Cancicov, limba franceză era în primul rînd poezia: recita versuri în închisoare, ca să se „protejeze” de atrocitățile din jur. În închisoare, nu avea dreptul la stilou și hîrtie: și-a scris cartea în gînd, repetînd zi de zi, an de an, paragrafe pe care le-a așternut pe hîrtie imediat după eliberare. Adriana Georgescu-Cosmovici are un destin de roman, ar merita un film doar pentru ea. Își scrie cartea la Paris, după ce a evadat de la Văcărești și a fugit din țară, în 1951. În perioada respectivă, disidenții nu erau bine priviți în Occident – nu se cunoștea încă fața ascunsă a dictaturii, francezii se declarau comuniști și îi considerau fasciști pe cei ce fugeau din România. De altfel, Adriana (Georgescu-Cosmovici, nota red.) a fost victima unui atentat la Paris după publicarea cărții, orchestrat probabil de Securitatea infiltrată acolo.

Documentarul recuperează și istoria grandioasei reședințe domnești care a fost terminată în secolul al XVIII-lea. S-au păstrat o parte din cărți sau din icoane? A fost complicat să dezvoltați prin film partea de cercetare a locului?

image

S-au păstrat într-adevăr o parte din icoane și o parte din fresce, salvate înaintea demolării de o echipă de studenți condusă de profesorul restaurator Dan Mohanu. A fost impresionantă întîlnirea cu aceste persoane care au salvat ce au putut, într-un timp foarte scurt, în plină iarnă, în condiții dificile, pe schele improvizate. Bineînțeles, nu s-a putut păstra decît o foarte mică parte, de exemplu reprezentarea Apocalipsei, la intrarea în Văcărești, a dispărut pentru totdeauna.  Pentru mine era important să arăt în film acest trecut simbolic, în același timp artistic și spiritual, al închisorii Văcărești, felul în care un loc se transformă și își schimbă funcțiile odată cu trecerea timpului.

Într-una dintre secvențe apar cîteva fotografii cu Lena Constante realizate de istoricul Mihai Oroveanu. Unde se află aceste fotografii și de ce ați ales să le puneți în valoare?

Mihai Oroveanu a realizat o serie de fotografii impresionante cu mănăstirea Văcărești, iarna, în plină demolare. Le-am pus în valoare în film pentru calitatea aproape onirică, ireală, a acestor clișee alb-negru.

A fost experiența investigației asupra locului un proces anevoios sau ați știut de la bun început ce anume va cuprinde scenariul?  

Scenariul s-a dezvoltat în același timp cu cei cinci ani de filmare. Singurul lucru pe care îl știam de la început era că vreau să fac un film despre „straturile istoriei” în Văcărești, pe mai multe fire temporare.

Au existat personaje pe care nu le-ați putut „recupera”?

Bineînțeles, din cei cinci ani de investigații, întîlniri, interviuri, nu am putut păstra totul. De exemplu, am decis să renunț la interviul cu un bărbat născut în închisoare, pentru a mă concentra pe o perspectivă feminină. Am renunțat la mai multe interviuri cu istorici de artă, dîndu-mi seama la montaj că vreau să păstrez doar emoția femeilor prizoniere politice.

Ați filmat timp de cinci ani în locul în care ați copilărit. Ce reprezintă pentru dumneavoastră ca artist acest teritoriu reocupat și cicatrizat într-o oarecare măsură prin cinema?

E greu să răspund într-un singur paragraf, cred că filmul în sine este răspunsul cel mai bun la această întrebare: este un film despre un teritoriu și transformările acestuia, prin cinema încerc să încetinesc dispariția amintirilor din acest loc.

Tema marginalizării este unul din leitmotivele construcției documentarului.

p 15 Delta Bucurestiului 0721 jpg

De ce ați ales să completați harta personajelor prin includerea familiei de romi deja documentată de Radu Ciorniciuc în filmul Acasă, My Home?

Filmul meu este despre diferitele straturi de istorie ce se suprapun peste același loc, tema principală fiind memoria, ce rămîne dintr-o suferință colectivă. Familiile care au ocupat acest spațiu fac parte din istoria lui, din transformarea prin care a trecut. Cele două filme, chiar dacă au personaje comune, sînt complementare și total diferite.

Ați lansat documentarul la MARe (Muzeul de Artă Recentă). Unde va mai circula el și ce reacții ați avut pînă acum din partea publicului?

Filmul va fi prezentat și la Muzeul Literaturii Române în septembrie, cu o lectură de texte, și va avea un turneu prin toată țara. Pînă acum am avut reacții pline de emoție și aștept cu nerăbdare întîlnirea cu un public cît mai larg.

interviu realizat de Roxana CĂLINESCU

Foto: Delta Bucureștiului

951 15 Marius Giura foto Andrei Becheru jpg
„Generațiile de muzicieni se schimbă“ – interviu cu Marius GIURA
„Sîntem mîndri de artiștii pe care am reușit să îi invităm. Ei au adus faimă acestui festival.”
951 16 Credit foto Adi Molnar 1 jpeg
„Trec printr-o perioadă crem cu abțibilduri” – interviu cu OIGĂN
Am umblat pe străzi cu sens unic, m-am uitat în casa liftului cînd el era plecat la supermarket și mi-am găsit un fel de voce doar a mea.
p 15 Delta Bucurestiului 0778 jpg
„Încerc să încetinesc dispariția amintirilor din acest loc” – interviu cu regizoarea Eva PERVOLOVICI
„Pentru mine era important să arăt în film acest trecut simbolic, în același timp artistic și spiritual, al închisorii Văcărești.”
947 15 Alexandru Belc jpeg
„Mă interesează legătura dintre trecut și prezent” – interviu cu regizorul Alexandru BELC
„Cît de mult putem să ne luptăm pentru a nu lăsa compromisul să se instaleze în noi?”
p 15 coperta2 jpg
Nota traducătorului
Seria romanelor „În căutarea timpului pierdut” de Marcel Proust va apărea, începînd din acest an, la Editura Cartier în noua traducere a lui Cristian Fulaș.
p 21 jpg
David Lynch: fuga psihogenică
La David Lynch există o doză bine echilibrată de mister și de inexplicabil, de gangsteri și femei în pericol, de dedublare și subconștient.
945 15 Sebastian Strasser png
„Mi s-ar părea fabulos să fac un film SF în România” – interviu cu regizorul Sebastian STRASSER
Tehnica învățată în ultimii zeci de ani aș vrea să o aplic la poveștile autentice care sînt parte din sufletul țării în care m-am născut.
945 22 Christian Badea jpeg
„Voiam să aud ceva care să-mi dea încredere că există potențial” – interviu cu dirijorul Christian BADEA
„Tehnic, muzicienii tineri sînt buni, atitudinea lor e bună. Trebuie timp.”
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE jpeg
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE
„Cînd viața începe să te cutremure și ești în pericol să te prăbușești e bine să te agăți de ce-ai făcut pînă atunci.”
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII jpeg
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII
„Aș investi în educație și apoi aș trăi o sută de ani să văd roadele ei într-o societate sănătoasă.“
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ jpeg
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ
„Sperăm ca un anumit tip de relație să se stabilească între obiectul artistic, între personajele de pe ecran și conversațiile interioare pe care fiecare dintre noi le avem.”
Istoria culturală a lumii povestită de culori jpeg
Istoria culturală a lumii povestită de culori
Albastrul prosperă doar pe tărîmurile nepămîntești ale cerului, ale mării și ale orizontului.
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe jpeg
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe
Debutul cinematografic și scenariile metaforice care vorbeau despre sistemul totalitar apar și în urma propriilor experiențe politice.
În preajma și totodată în inima Ansamblului brâncușian de la Tîrgu Jiu jpeg
În preajma și totodată în inima Ansamblului brâncușian de la Tîrgu Jiu
Noua carte trebuie percepută ca o sinteză esențială, consacrată devenirii singurei opere monumentale transmise nouă de Constantin Brâncuși, dar și semnificației acesteia.
Poetul într un oraș de graniță jpeg
Poetul într-un oraș de graniță
Despre Petre Stoica cineva mai prețios ar putea spune că a îngenuncheat în fața poeziei și a plecat din cele lumești exact de ziua ei.
„Original înseamnă să găsești personaje verosimile și să le pui în situații adevărate” – interviu cu regizorul Bogdan George APETRI jpeg
„Original înseamnă să găsești personaje verosimile și să le pui în situații adevărate” – interviu cu regizorul Bogdan George APETRI
„Plec la drum cu o idee, cu o poveste, gîndindu-mă strict doar la personaje, la situațiile în care se află ele, la problemele cu care se confruntă, la deciziile pe care trebuie să le ia.”
Gaspar Noé – Cinéma du corps  30 de secunde pentru abandonarea filmului  jpeg
Gaspar Noé – Cinéma du corps. 30 de secunde pentru abandonarea filmului.
Noé revoluționează printr-un cinema exclusiv senzorial, un cinema al corpurilor, în jurul cărora așterne o pleiadă de subiecte așa-zis tabu.
„Trebuie să ne luăm la revedere de la cîrciumar” – interviu cu regizorul Gabriel TEMPEA jpeg
„Trebuie să ne luăm la revedere de la cîrciumar” – interviu cu regizorul Gabriel TEMPEA
„Tot mai puțini dispun de tihna și fizionomia necesare savurării șnițelelor de proporții copleșitoare.”
Yorgos Lanthimos  Caninul, Alpii, homarul și Ifigenia jpeg
Yorgos Lanthimos. Caninul, Alpii, homarul și Ifigenia
Cinema-ul lui Lanthimos este în egală măsură autentic și artificial, realist și formalist.
Golania (1990) & Rezist (2017 2018)   un amplu ritual de trecere jpeg
O reașezare a condiției umane
Zoomizarea relațiilor umane sau microsoftizarea dialogurilor umane e brand global.
O scenă pentru tinerii muzicieni de jazz – interviu cu Bogdan MATEI jpeg
O scenă pentru tinerii muzicieni de jazz – interviu cu Bogdan MATEI
„Pure Jazz“ este o serie de concerte în care vor performa doar tinerii muzicieni cu vîrstă sub 30 ani și care au compoziții proprii.
Enescu și Caudella – întîmplare cu elev și profesor jpeg
Cum l-au furat pe Enescu. Probele implacabile noi
Numele lui Romeo Drăghici, executor testamentar, primul director al Muzeului Enescu, a părut mereu stimabil. Niciodată nimeni nu îi contestase fie practicile patrimoniale, fie influența masivă asupra destinului postum al lui Enescu.
Brâncuși și religia frumosului jpeg
Brâncuși și religia frumosului
Brâncuși detestă individualul, detaliul singular, descripția realistă și de aceea se angajează în căutarea esențelor spirituale, a ceea ce este ascuns și merită să fie revelat.
De ce este Enescu cel mai împlinit dintre noi jpeg
Patru scrisori inedite ale lui Enescu, identificate, editate, comentate și restituite muzicii lui
La 28 ianuarie 2022, cîțiva istorici, arhiviști, muzicieni, critici literari și jurnaliști au semnalat și criticat public o nouă licitație privată cu documente obținute indubitabil fraudulos din arhive publice.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.