Înăuntru și în afară

Publicat în Dilema Veche nr. 841 din 2 - 8 aprilie 2020
Înăuntru și în afară jpeg

De fiecare dată cînd iese soarele, cei trei frați se grăbesc la fereastră, acolo unde lumina decupată de dreptunghiul ferm al cercevelei se așterne pe covor. Fasciculul pune în evidență o multitudine de fire de praf, aflate într-un du-te-vino imposibil de anticipat și care dispar imediat ce intră în umbră. Sînt irezistibil atrași de lumina directă și își flutură mînuțele în aer, proiectînd umbre stranii. Rîd senin, cu bucuria simplă a copiilor atunci cînd văd o pasăre, un fluture, o floare sau un nor.

Pe stradă bat mingea cîțiva băieți. Deși aflate în centrul orașului, casele sînt vechi și sărăcăcioase. Tencuielile au căzut, balcoanele au ruginit, soclurile au putrezit, iar din subsoluri vine un aer fetid. Toate casele au etaj, uneori chiar mansardă. Băieții se joacă, dar încă nu au început jocul. Sînt în perioada de tatonare, de evaluare a celorlalți, momente cruciale în buna întocmire a unei echipe cîștigătoare. Un pic de neatenție și pici în echipă cu unul slab, apoi pierzi toată seara. Ușa unui balcon se deschide și apare o fată. Nici nu-i privește pe băieți, ci se uită în lungul străzii, așteptînd, poate, pe cineva. Însă prezența ei este magnetică, iar sportivii nu se mai pot concentra la ce făceau. Ridică privirile și încearcă să intre în vorbă, fără prea mare succes, căci fata îi cunoaște și știe exact cîte parale fac. Atunci, unul mai îndrăzneț aruncă cu mingea în sus, în încercarea de a o deranja, dacă altfel nu-i pot atrage atenția. Mingea zboară prin dreptul capului fetei care încearcă să-i ignore, deși este din ce în ce mai dificil. O aruncare precisă și mingea aterizează chiar în balcon. Se lasă un moment de tăcere încărcată de stupoare, de care fata profită pentru a intra în casă, iar mingea rămîne ostatică la etaj. Băieții, de necaz, pleacă fiecare la casa lui.

Ultimul client se lungește la vorbă nepermis de mult, ținîndu-l peste program pe barmanul care a închis casa de multișor. Afară s-a înnoptat de-a binelea și nu mai trece nimeni pe stradă. Prin vitrină, barmanul pare fortificat în spatele unor vrafuri de băuturi și pungi de chips-uri aliniate după culori, vitrine cu pateuri  și automate de bere, pe care clientul încearcă, zadarnic, să le depășească și să reducă distanța, avînd de împărtășit chestiuni personale care impun apropierea interlocutorului la depărtare de o șoaptă. Chelnerița a terminat de spălat mesele și pe jos, iar acum s-a așezat, obosită, la o masă, așteptînd plecarea străinului și împărțirea bacșișului din care își va cumpăra de-ale gurii. Cu părul încă legat la spate și îmbrăcată foarte modest, stă desculță, iar pantofii care au chinuit-o toată ziua zac în apropiere. Terminarea conversației va însemna că poate să plece acasă, dar și că va trebui să-și pună, din nou, pantofii.

Alpiniștii utilitari au coborît pînă la jumătatea imensei clădiri de birouri, cu pereți cortină din sticlă reflectorizantă. Pentru ei, ziua de muncă înseamnă să curețe un sector al fațadei, cu lățimea de zece metri, pornind de la terasă și ajungînd la parter. Stau agățați în gol, cu haine groase și căciuli, căci, la înălțime, bate vîntul. Unii coboară mai rapid, alții mai lent, în funcție de mizeria de pe sticlă. La ora mesei, se opresc și scot sandviciurile, pe care le desfac cu mare atenție să nu le scape jos. Unul observă cît de urît este colegul în oglinda care îi deformează trăsăturile feței doar un pic, cît să-i umfle rîsul pe toți. Colegul se supără și încearcă să-i dea vecinului o palmă peste sandvici, să i-l zboare zece etaje mai jos. Acesta se eschivează elegant și toți șase încep o oscilație punctată de brînciuri și evitări. La interior, un CEO important o roagă pe secretară să sune la alpiniști ca să înceteze garagața pentru că pică negocierea cu japonezii. Fata sună, dar degeaba, pentru că alpiniștii au doar două mîini și acum mănîncă.

Un copil internat după o intervenție chirurgicală își așteaptă mama, însă orele de vizită trec una după alta și ea nu apare, căci nu a primit învoire de la serviciu. Copilul stă lungit în pat și vede cum, rînd pe rînd, părinții celorlalți pleacă. Evaluează, cu oarecare tristețe, borcanele de compot, pulpele de pui și fructele aduse de rude în completarea unui meniu de spital dietetic și sărăcăcios. E ora cinci și un sfert, iar programul de vizite s-a încheiat de cincisprezece minute, cînd copilului i se năzare că aude vocea mamei. Se uită la ușă, nimic. Se uită în salon, nici atît. Se uită pe geam și vede ce vedea în fiecare zi, coroanele verzi ale plopilor din curte. Închide ochii și aude, de data asta distinct, vocea mamei, venind de afară. Se ridică, își pune papucii și iese în balcon. Privește în jos și, cu greu, o zărește pe mama tupilată după gardul viu, făcîndu-i semne. Convinsese paznicul să o lase în curte cinci minute pentru a-și vedea copilul operat și era esențial să nu o vadă vreun medic, pentru că paznicul și-ar fi luat un perdaf. Clandestinitatea și complicitatea fac mai mult decît o banană, iar copilul se întoarce în salon radiind.

Foto: flickr.com

951 15 Marius Giura foto Andrei Becheru jpg
„Generațiile de muzicieni se schimbă“ – interviu cu Marius GIURA
„Sîntem mîndri de artiștii pe care am reușit să îi invităm. Ei au adus faimă acestui festival.”
951 16 Credit foto Adi Molnar 1 jpeg
„Trec printr-o perioadă crem cu abțibilduri” – interviu cu OIGĂN
Am umblat pe străzi cu sens unic, m-am uitat în casa liftului cînd el era plecat la supermarket și mi-am găsit un fel de voce doar a mea.
p 15 Delta Bucurestiului 0778 jpg
„Încerc să încetinesc dispariția amintirilor din acest loc” – interviu cu regizoarea Eva PERVOLOVICI
„Pentru mine era important să arăt în film acest trecut simbolic, în același timp artistic și spiritual, al închisorii Văcărești.”
947 15 Alexandru Belc jpeg
„Mă interesează legătura dintre trecut și prezent” – interviu cu regizorul Alexandru BELC
„Cît de mult putem să ne luptăm pentru a nu lăsa compromisul să se instaleze în noi?”
p 15 coperta2 jpg
Nota traducătorului
Seria romanelor „În căutarea timpului pierdut” de Marcel Proust va apărea, începînd din acest an, la Editura Cartier în noua traducere a lui Cristian Fulaș.
p 21 jpg
David Lynch: fuga psihogenică
La David Lynch există o doză bine echilibrată de mister și de inexplicabil, de gangsteri și femei în pericol, de dedublare și subconștient.
945 15 Sebastian Strasser png
„Mi s-ar părea fabulos să fac un film SF în România” – interviu cu regizorul Sebastian STRASSER
Tehnica învățată în ultimii zeci de ani aș vrea să o aplic la poveștile autentice care sînt parte din sufletul țării în care m-am născut.
945 22 Christian Badea jpeg
„Voiam să aud ceva care să-mi dea încredere că există potențial” – interviu cu dirijorul Christian BADEA
„Tehnic, muzicienii tineri sînt buni, atitudinea lor e bună. Trebuie timp.”
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE jpeg
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE
„Cînd viața începe să te cutremure și ești în pericol să te prăbușești e bine să te agăți de ce-ai făcut pînă atunci.”
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII jpeg
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII
„Aș investi în educație și apoi aș trăi o sută de ani să văd roadele ei într-o societate sănătoasă.“
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ jpeg
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ
„Sperăm ca un anumit tip de relație să se stabilească între obiectul artistic, între personajele de pe ecran și conversațiile interioare pe care fiecare dintre noi le avem.”
Istoria culturală a lumii povestită de culori jpeg
Istoria culturală a lumii povestită de culori
Albastrul prosperă doar pe tărîmurile nepămîntești ale cerului, ale mării și ale orizontului.
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe jpeg
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe
Debutul cinematografic și scenariile metaforice care vorbeau despre sistemul totalitar apar și în urma propriilor experiențe politice.
În preajma și totodată în inima Ansamblului brâncușian de la Tîrgu Jiu jpeg
În preajma și totodată în inima Ansamblului brâncușian de la Tîrgu Jiu
Noua carte trebuie percepută ca o sinteză esențială, consacrată devenirii singurei opere monumentale transmise nouă de Constantin Brâncuși, dar și semnificației acesteia.
Poetul într un oraș de graniță jpeg
Poetul într-un oraș de graniță
Despre Petre Stoica cineva mai prețios ar putea spune că a îngenuncheat în fața poeziei și a plecat din cele lumești exact de ziua ei.
„Original înseamnă să găsești personaje verosimile și să le pui în situații adevărate” – interviu cu regizorul Bogdan George APETRI jpeg
„Original înseamnă să găsești personaje verosimile și să le pui în situații adevărate” – interviu cu regizorul Bogdan George APETRI
„Plec la drum cu o idee, cu o poveste, gîndindu-mă strict doar la personaje, la situațiile în care se află ele, la problemele cu care se confruntă, la deciziile pe care trebuie să le ia.”
Gaspar Noé – Cinéma du corps  30 de secunde pentru abandonarea filmului  jpeg
Gaspar Noé – Cinéma du corps. 30 de secunde pentru abandonarea filmului.
Noé revoluționează printr-un cinema exclusiv senzorial, un cinema al corpurilor, în jurul cărora așterne o pleiadă de subiecte așa-zis tabu.
„Trebuie să ne luăm la revedere de la cîrciumar” – interviu cu regizorul Gabriel TEMPEA jpeg
„Trebuie să ne luăm la revedere de la cîrciumar” – interviu cu regizorul Gabriel TEMPEA
„Tot mai puțini dispun de tihna și fizionomia necesare savurării șnițelelor de proporții copleșitoare.”
Yorgos Lanthimos  Caninul, Alpii, homarul și Ifigenia jpeg
Yorgos Lanthimos. Caninul, Alpii, homarul și Ifigenia
Cinema-ul lui Lanthimos este în egală măsură autentic și artificial, realist și formalist.
Golania (1990) & Rezist (2017 2018)   un amplu ritual de trecere jpeg
O reașezare a condiției umane
Zoomizarea relațiilor umane sau microsoftizarea dialogurilor umane e brand global.
O scenă pentru tinerii muzicieni de jazz – interviu cu Bogdan MATEI jpeg
O scenă pentru tinerii muzicieni de jazz – interviu cu Bogdan MATEI
„Pure Jazz“ este o serie de concerte în care vor performa doar tinerii muzicieni cu vîrstă sub 30 ani și care au compoziții proprii.
Enescu și Caudella – întîmplare cu elev și profesor jpeg
Cum l-au furat pe Enescu. Probele implacabile noi
Numele lui Romeo Drăghici, executor testamentar, primul director al Muzeului Enescu, a părut mereu stimabil. Niciodată nimeni nu îi contestase fie practicile patrimoniale, fie influența masivă asupra destinului postum al lui Enescu.
Brâncuși și religia frumosului jpeg
Brâncuși și religia frumosului
Brâncuși detestă individualul, detaliul singular, descripția realistă și de aceea se angajează în căutarea esențelor spirituale, a ceea ce este ascuns și merită să fie revelat.
De ce este Enescu cel mai împlinit dintre noi jpeg
Patru scrisori inedite ale lui Enescu, identificate, editate, comentate și restituite muzicii lui
La 28 ianuarie 2022, cîțiva istorici, arhiviști, muzicieni, critici literari și jurnaliști au semnalat și criticat public o nouă licitație privată cu documente obținute indubitabil fraudulos din arhive publice.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.