„Îmi place enorm să experimentez și să amestec stilurile de lucru” interviu cu artistul Clément COGITORE

18 martie 2023
© Cristina Voinea
© Cristina Voinea

Clément Cogitore este artist plastic și cineast și a venit la București la inițiativa Institutului Francez, care a organizat cea de-a 27-a ediție a Festivalului Filmului Francez. Lucrările lui, situate la granița între cinema și artă contemporană, au fost recompensate cu o mulțime de premii. La 39 de ani, Clément Cogitore a expus în cele mai mari muzee din Europa, iar din 2015 el a devenit cunoscut și ca regizor,  odată cu lansarea filmului Neither Heaven, nor Earth, nominalizat, printre altele, la Premiile César. Lungmetrajul Goutte d'or a fost proiectat la București în prezența realizatorului. 

După studii în arte decorative și contemporane urmate la Strasbourg, apoi la studiourile Fresnoy, ați ajuns rapid un artist „multipremiat”. Cum vedeți raportul între ființa umană și poveștile lumii contemporane?

Mă preocupă mitologia și legăturile cu diverse tipuri de credință, religioasă sau mistică, felul în care aceste povești ne ajută să trăim cu ceea ce nu înțelegem, cu legăturile spirituale din noi. Doliul și imensitatea lumii reprezintă pentru mine un mod de a înțelege ce ne înconjoară și de a chestiona felul în care toate aceste ficțiuni se răsfrîng asupra noastră. Mă preocupă și explicația legată de necesitatea dezvoltării acestor „narațiuni” în raport cu existența umană.

În 2018 ați fost recompensat cu Premiul Marcel Duchamp pentru instalația video Evil Eye expusă la Centrul Pompidou. Rețelele sociale și media în general ne propun  stereotipuri dar și o înțelegere de multe ori sumară a lumii. Ce rol are artistul în acest context?  

Instalația Evil Eye are în centru un personaj feminin construit doar din imagini preluate din clipuri publicitare, iar presa încurajează din păcate acest tip de limbaj. Tot ea ar trebui să ne ajute să reconecteze realitatea la imagine, căci rolul ei în asta constă... Mă bucură mult că în redacții apar dispozitive moderne făcute să elimine sistemele de manipulare și algoritmele rețelelor sociale. Presa adevărată ar putea fi mai ofensivă față de mecanismele de manipulare, ar trebui să nu amplifice fenomenul. Îmi vine in minte o frază scrisă de Luis Bunuel în ani '60 care spunea că „Informația redundantă este unul din cei patru cavaleri ai apocalipsei...”

În 2011 ați fost selecționat la Festivalul de la Cannes în secțiunea „Quinzaine des cinéastes” cu un scurtmetraj dedicat artistului Ely Bielutin. De ce v-ați oprit la el ?Documentarul de care vorbiți este dedicat colecționarului rus Ely Bielutin și soției sale. Cei doi  dețin  o colecție impresionantă  de artă veche, e o poveste controversată legată de operele  de artă care astăzi sînt asociate cu  averea lui Putin...

În documentarul despre Indiile Galante, spectacolul pe care l-ați montat la Opera Bastille, interpretați chiar unul dintre personaje. Este limbajul coregrafic mai expresiv decît cinema-ul?

În afară de spectacolul după opera lui Rameau, am semnat regia documentarului și am lucrat cu coregraful Bintou Dembélé. A fost extraodinar să regizez scene de dans contemporan pe muzică veche, să reușesc să fac conexiuni între aceste două tipuri de „energii”, mai ales că eu sînt de părere că mișcările corpului trec prin filtrul cognitiv și sînt și ele o formă de limbaj elaborat. Pentru mine, ca cineast, limbajul este dialog, povestire, text, iar dansul și muzica îmi permit să elimin cuvintele. Nu a fost ușor să montez Indiile Galante, avînd în vedere dimensiunile atît de variate ale abordărilor  artistice.

Ați venit la București în calitate de regizor al filmului Goutte d 'or..

Goutte d 'or este numele unei străzi dintr-un cartier parizian extrem de popular, situat în arondisementul 18. Popular în sensul în care fusese o zonă industrială în secolul 19, cu locuitori săraci. Eu, cînd am venit la Paris, am locuit în acest cartier pentru că era mai ieftin și era, ca și acum, plin de artiști. Sînt foarte atașat de zona asta, de aceea am și decis să filmez acolo povestea care are ca personaj principal un anti-erou, pe clarvăzătorul Ramses.

Ați filmat în cea mai mare parte pe străduțele din jurul cartierului istoric Montmartre. Ați întîmpinat dificultăți ?

A fost greu, dar extrem de plăcut pentru toată echipa, doar scenele de interior le-am filmat la Bordeaux.

Personajul din film, Ramses (interpretat de Karim Leklou) este un escroc, el păcălește lumea pretinzînd  că poate prevedea viitorul. Credeți că misticismul a rămas o formă de a cunoaște lumea ?

Cred că misticismul nu are „vîrstă”, se trage din  perioada Greciei antice, cunoaște momente de glorie în Evul Mediu, dar e prezent în toate civilizațiile și epocile de pînă acum. Toate mitologiile iau naștere din ciocnirea între lumile reală și spirituală. Dar personajul meu acționează prin mijloace „contemporane”...

E un ritm foarte alert în filmul Goutte d'or. Această viteză se datorează scenariului inițial sau modului de filmare ? 

Am scris scenariul împreună cu alți trei co-scenariști, dar ritmul  alert de care vorbiți este dictat de energia foarte specială a cartierului în care am filmat și de intriga poveștii. Am lucrat cu actori  profesioniști, dar și cu persoane care nu mai fuseseră pe un platou de filmare, îmi place enorm să exeprimentez și să amestec stilurile de lucru.

Cum vedeți cinemaul francez peste 30 de ani ?

Nu știu care va fi evoluția, dar îmi amintesc că la momentul în care realitatea virtuală era foarte la modă toată lumea credea că asta va fi moartea filmului  clasic, că actorii vor fi înlocuiți de  roboți sau de personaje lucrate pe calculator. La fel s-a întîmplat și cu cărțile, ele nu au dispărut, se publică, există încă librării,  iar eu nu am crezut nici o secundă că noile tehnologii vor determina dispariția volumelor tipărite. Deci, nu cred că cinemaul consacrat o să dispară, sau o să se schimbe în mod radical.

interviu realizat de Roxana CĂLINESCU

990 15 Mincan jpeg
„De cele mi multe ori, simțim nevoia să ficționalizăm realul” – interviu cu regizorul Mihai MINCAN –
Cel care are puterea, a se citi banul, are evident un avantaj, măcar prin aria de alegeri pe care le poate face.
Marlon Brando and Vivien Leigh in A Streetcar Named Desire jpeg
Un tramvai pe șine de podoabe
„Oricine ai fi, eu totdeauna am depins de bunătatea străinilor.”
989 14 foto M Zgondoiu jpg
c6fa33870d97d4c96b1680a5d942a3cf jpeg
Cine poate să ridice un clopot de sticlă? – Sylvia Plath / Ester Greenwood –
Astăzi depresia poate fi privită mai degrabă ca un fenomen decît ca o simplă tulburare, cuprinzînd mai multe entități, forme clinice, episoade complete, cu simptome core și simptome nespecifice.
986 15 interviu1 JPG
„Pianul este cel mai bun psiholog al meu” – interviu cu muzicianul Jay-Jay JOHANSON –
Da, puţin şi nu prea bun. La fel i s-a întîmplat şi lui Scott Walker, care a început să-şi alieneze publicul, muzica însăşi a devenit alienantă, nu că ar fi dificil de ascultat, dar nu mai e ancorată în propriul univers.
985 15 foto Afrim jpeg
„Sînt un fan al fragilității“ – interviu cu regizorul Radu AFRIM –
Chiar dacă marea din Seaside Stories era marea voastră, a fiecăruia/fiecăreia dintre prozatori/prozatoare, s-au scris cronici în care se vorbește despre „marea lui Afrim“.
p 15 confesiunile unui iubitor de vin jpg
Degustări de vin cu Julian Barnes
Unul dintre efectele secundare complet neașteptate ale muncii mele este cartea de vizită socială pe care o oferă acum.
983 15 vlad petri director RO jpg
„Mă pasionează granița dintre documentar și ficțiune” – interviu cu regizorul Vlad PETRI –
O posibilă legătură ar fi faptul că în ambele filme sînt oameni în stradă care își doresc o schimbare reală, dar în afară de asta nu văd o legătură clară între ele.
Photo by Alex Belciuganu (12) jpg
„Mă incită contradicțiile și polii opuși” interviu cu artistul vizual Josef WURM
Tot ce ai spus deja rezumă foarte bine atmosfera lucrărilor mele. În viață, ironia se regăsește întotdeauna într-un amalgam de pură seriozitate, rigiditate, mult chin și bucurie.
982 15 foto Bogdan Zop jpeg
„Reţelele de socializare pretind că poţi evita iadul eliminînd oamenii” – interviu cu scriitorul Richard FLANAGAN –
Mie acesta mi se pare scopul vieţii. Dar ai zis că este o carte sumbră. Mie mi s-a părut că este şi un roman comic.
982 16 jos coperta jpg
Două beri goale cu OCS
Cînd am auzit prima dată „Vara pe oliță”, eram în primul an de facultate și ascultam trupe de rock alternativ de afară.
981 15 Cazacu1 jpg
Leonard Cohen în Biserica Neagră
Un alt motiv pentru care îl prefer pe Dylan este gama tematică: subiectelor lui Cohen, în principal dragoste, moarte, religie, depresie, acoperite și de Dylan, le lipsesc temele sociale/politice suplimentare ale acestuia.
index jpeg 5 webp
„Cum să nu fii aşa fragil cînd frontierele ţărilor tale au fost mereu vulnerabile?” – interviu cu scriitoarea Adriana BABEŢI –
Dicţionarul e felul meu personal de a depune mărturie despre cum oameni care azi nu mai sînt au trecut prin această lume atît de ciudată, atît de ambiguă, paradis şi infern deopotrivă
977 15 ioana parvulescu JPG foto Sidonia Calin JPG
„Povestea e cea care dă coerență lumii” – interviu cu scriitoarea Ioana PÂRVULESCU –
Viața însăși. E singura scriitoare cu adevărat importantă. N-o sun niciodată, să n-o deranjez. Însă îi dedic toate romanele mele.
976 15 Societatea paliativa png
Descoaserea societății și a instituțiilor ei
Colecția „Novus” a Editurii Contrasens, coordonată de Alex Condrache, își propune să aducă pe piața intelectuală astfel de cărți, poate mai puțin cunoscute de publicul larg, dar care sînt sigur că vor avea un impact semnificativ.
p 15 Ai Da WC jpg
Ai-Da, jucărie pentru oameni mari – mic eseu pro(c)ustian despre păpuși –
Pygmalion-Meller a lăudat-o pe Ai-Da inclusiv pentru capacitățile sale de profeție și... iluminare.
Infinitul intr o trestie jpg
Irene Vallejo - Infinitul într-o trestie
Să nu uităm că dintotdeauna cartea a fost aliatul nostru, de multe secole, într-un război care nu figurează în manualele de istorie.
974 15 Foto Richard Schroeder jpg
11850107 big jpg
Istoria lumii în 21 de statui
Cuvintele și viața personalităților istorice sînt investigate în căutarea oricărui moment care ar putea fi perceput ca defect de caracter ori lipsă de discernămînt.
971 15 WC jpg
Moartea morţii
Moarte, moartea fiind ea însăşi muritoare, spre deosebire de Moarte.
971 22 Cinty Ionescu jpeg
970 15 foto I  Rusu jpg
„Sîntem preocupați de chestiunea morală” – interviu cu regizorul Luc DARDENNE –
Sigur, dimensiunea societății e o permanență, toate personajele noastre evoluează în situații existențiale sau sociale aparte.
Arnaud Desplechin jpg
Cinemaul poate provoca amintirile - interviu cu regizorul Arnaud Desplechin -
Viața ne obligă să traversăm sentimente negative de care trebuie să scăpăm, să le rezolvăm singuri.
968 15 coperta jpeg
Saramago și romanul istoric
Așa cum subliniază Saramago în „História e ficção”, nu este vorba însă de o fugă de realitate, de o simplă dorință de evadare într-un trecut reimaginat

Adevarul.ro

image
Femeia fatală a anilor '70: „M-am săturat să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat!“ VIDEO
Talentată și frumoasă, Vasilica Tastaman, femeia fatală a anilor '70, a atras cu mare ușurință spectatorii în sălile de spectacole și bărbații în viața ei. Este una dintre marile actrițe pe care le-a avut România. Astăzi se împlinesc 20 de ani de la decesul artistei.
image
Céline Dion la 55 de ani. Ce i-ar fi declanșat boala nemiloasă: „I-au dispărut cei doi stâlpi și s-a prăbușit“
Cântăreaţa de origine canadiană, Céline Dion, este una dintre cele mai de succes interprete din istoria muzicii pop. În cei peste 35 de ani de carieră a vândut peste 250 de milioane de albume. S-a căsătorit cu impresarul ei cu care are trei copii și alături de care a rămas până finalul vieții lui.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.