Gătindu-l pe Andy Warhol

Publicat în Dilema Veche nr. 746 din 7-13 iunie 2018
Gătindu l pe Andy Warhol jpeg

■ Gob Squad’s Kitchen, concept: Gob Squad. Cu: Sean Patten, Sarah Thom, Bastian Trost, Simon Will; design video: Miles Chalcraft (Martin Cooper); design sunet: Jeff McGrory (Jef-frey Fisher); dramaturgie și manager de producție: Christina Runge; asistent design: Chasper Bertschinger; asistent artistic: Sophia Simitzis (Tina Pfurr). Gob Squad, Germania – Marea Britanie. Festivalul Internaţional de Teatru Reflex 4, Sfîntu Gheorghe, 4-16 mai 2018.

Festivalul Internaţional de Teatru Reflex din Sfîntu Gheorghe, Covasna, aflat la a patra ediţie, a invitat cîteva companii de referinţă (oricît de clişeistic ar suna) pentru peisajul teatral european actual. Prezente de peste 20 de ani pe scena europeană şi percepute ca făcînd deja parte din mainstream (datorită parteneriatelor cu instituţii puternice precum HAU sau Volksbühne din  Berlin, a participării în festivaluri de top şi a reacţiilor critice, covîrşitor favorabile), companiile She She Pop şi Gob Squad, invitate la trienala Reflex 4, lucrează în sistem colaborativ (toţi participă la crearea conceptului performativ şi la dezvoltarea lui) şi generează creaţii hibride, în care se intersectează mai multe stiluri artistice şi metode de lucru. De exemplu, compania britanico-germană Gob Squad se concentrează pe rezultanta dintre teatru, media şi viaţa cotidiană, pentru care spectacolul prezentat la Sfîntu Gheorghe, Gob Squad’s Kitchen (You’ve Never Had It So Good), este sugestiv.

Creat în 2007, în coproducţie cu Volksbühne, Berlin, spectacolul Gob Squad’s Kitchen este un pseudo remake video-teatral al filmului Kitchen, realizat de Andy Warhol în 1965 (în aceeaşi direcţie, americanii de la Wooster Group fac reenactement-uri analitice ale unor spectacole celebre precum show-ul – filmat –  Hamlet, cu Richard Burton; spectacolul american a fost văzut la Bucureşti în 2010). Filmat într-o bucătărie, aparent după un scenariu fix, de la care însă actorii deviază, Kitchen cel original a constituit un pretext pentru Andy Warhol ca să îşi exprime fascinaţia pentru actriţa Edie Sedgwick. Gob Squad’s Kitchen păstrează din film vizualul (decor, costume), subiectele (sub forma unor conversaţii banal-frivole „se dezbat“ teme sociale actuale) şi stilul de joc (hiperminimalist, actorii – excelenţi, cu un plus de expresivitate pentru Bastian Trost – ştiu să fie fireşti fără să fie civili). Însă toate acestea sînt parodiate, ironizate cu amuzament şi inteligenţă, atît cît show-ul să fie sclipitor, iar spectatorul să înţeleagă că miza nu este aici. Dar unde e?

Spectacolul are o structură hibridă: în faţa scenei este un ecran-cortină, în spatele căruia se află spaţiul de joc propriu-zis, pe care publicul este invitat să îl vadă înainte de începerea show-ului şi să cunoască actorii (care îşi folosesc numele reale în spectacol, astfel încît ei sînt, la rîndul lor, nişte hibrizi: actori-personaje). Tot spectacolul din spatele ecranului este transmis live, iar spectatorul vede, practic, un film în direct. De fapt, este vorba despre trei filme, căci există trei spaţii de joc, prezentate ca atare şi pe ecran şi în care se fac reenactment-uri pentru filmele lui Andy Warhol: deja amintitul Kitchen, Sleep (1964 – cinci ore în care este filmat John Giorno dormind) şi Screen Tests (1964-1966 – o serie de portrete filmate). Gob Squad chestionează astfel relaţia cu trecutul, dintre atunci şi acum, modul în care memoria este conservată în artă şi valabilitatea ei în timp. Este aici o pseudo-recreare a unui timp (anii ’60) care, din perspectivă contemporană, este considerat esenţial pentru determinarea unor schimbări majore în societate, de la eliberarea sexuală la activarea conştiinţei sociale. Gob Squad analizează astfel în ce măsură arta poate păstra „esenţa unui timp“.

Dar lucrurile se complică şi spectacolul trece la un nivel superior, atît ca tematică, cît şi din punctul de vedere al complexității (şi aici este miza lui). Rînd pe rînd, cei patru performeri aduc în scena din spatele ecranului cîte un spectator, care este echipat cu un sistem de căşti prin intermediul cărora primeşte indicaţii detaliate (de acţiune şi text) pentru a performa în spectacolul transmis pe ecran. Astfel, fiecare actor este înlocuit de un spectator care performează în numele lui, îl impersonează  (aşa cum spune Sarah Thom: „iat-o pe X, cum mă joacă pe mine în timp ce interpretez un personaj care joacă personajul din filmul lui Andy Warhol, Sleep“). Graniţa între performer şi spectator, creator şi martor, între convenţie şi realitate, între artistic şi civil dispare, iar important este modul în care se produce această dispariţie, felul în care cele două universuri, altfel bine delimitate, se suprapun.

19 rosencrantz photo levente vargyasi jpg jpeg

Există multiple modalităţi de a-i implica pe spectatori în spectacol, de la interac-ţiunile performerilor cu aceştia la diferite formule de participare a publicului (de exemplu, în Foamea noastră cea de toate zilele, regia Ana Mărgineanu şi Radu Apostol, publicul este invitat la masă). O variantă îndrăzneaţă este cea dezvoltată de grupul german Rimini Protokoll, în care actanţii se reprezintă pe sine, actorii şi personajele sînt una şi aceeaşi persoană („teatrul experţilor vieţii cotidiene“). În spectacolul Teatrului de Stat din Dresda, Eu şi dosarul meu (parte din proiectul Festivalului Internațional de Teatru Divadelná Nitra din Slovacia, Vieţi paralele – secolul 20 prin ochii Poliţiilor Politice), regizorul Clemens Bechtel a adus pe scenă victime şi informatori STASI, care şi-au performat poveştile personale. La fel în Ţuhaus, regia Claudiu Lorand Maxim, producţie Macaz, unde Vlad Bălteanu, fost deţinut, îşi interpretează propria poveste despre lupta pentru condiţii mai bune de detenţie.

Dar Gob Squad face un pas mai departe: în timpul spectacolului, spectatorul înlocuieşte actorul, astfel că la final, pe scenă, performînd, rămîne exclusiv publicul. Viaţa cotidiană devine spectacol. Realitatea devine convenţie sau se prezintă/foloseşte cu/de instrumentele teatrale. De fapt, Gob Squad pune conceptul de teatru pe alte baze. Căci dacă poziţionarea tradiţională a spectatorului, ca martor al unui act artistic în care poate avea, cel mult, o implicare minoră (în exemplul dat, Foamea noastră cea de toate zilele, ca invitat la masă şi participant la jocuri „de societate“, publicul rămîne, totuşi, martor al spectacolului), poate evolua în decursul unui show pînă la cea de performer, ceea ce noi numim astăzi „teatru“ poate fi radical modificat.

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Levente Vargyasi

957 15 Fanny Chartres jpg
CC jpg
A nu trăi (doar) din trecut
Muzica celor de la Soft Machine (numele e preluat de la romanul lui William Burroughs) s-a dorit de la început un fel de happening, utilizînd lumini psihedelice și folosind influențe diverse.
957 21 Ligia Ciornei foto din arhiva personala jpeg
„Generația de acum minimalizează schizofrenia perioadei comuniste” – interviu cu Ligia CIORNEI
„Am încercat să surprindem efervescența interioară a unei femei însărcinate care e obligată să ia o decizie din cauza circumstanțelor.”
956 16 Cazacu1 jpg
Un maestru al jazz-ului spiritual
La cei 84 ani ai săi, Charles Lloyd a fost decanul de vîrstă al invitaților ediției de anul acesta a Festivalului de Jazz de la Gărîna.
c sebastian marcovici 1 jpg
O pădure, trei călăreți, o fată frumoasă. Și „Persona” lui Andryi Zholdak la FITS
Cîteva note fugare pe marginea spectacolului „Femeia mării”, prezentat pe scena Festivalului de Teatru de la Sibiu de trupa Teatrului Național Marin Sorescu.
955 15 Razvan Scurtu jpg
954 15 Jinte Deprez & Maarten Devoldere jpg
„Cîntecele de dragoste n-o să fie niciodată depășite” – interviu cu muzicianul Maarten DEVOLDERE
„Pentru mine, albumele cu cea mai mare însemnătate sînt despre dragoste și despărțiri.”
953 15 Gabriel Achim jpg
953 21 Banu2 jpg
Peter Brook, dispariția
El a ştiut întotdeauna cum să injecteze energie şi să însufleţească un public care a resimțit dorinţa regizorului de a-l erija în partener.
p 22 Monica Stan credit Lorand Vakarcs jpg jpg
„Cînd nu mai ai droguri, te hrănești cu afecțiunea celorlalți” – interviu cu Monica STAN
„Și relațiile de familie pot fi foarte toxice. Se creează relații codependente, toată lumea încearcă să extragă ceva de la celălalt, doar că aici nu sînt bani.”
p 23 credit P  Dalea jpg
Mai rău ca moartea
Datorită acțiunii de la Reșița, am observat cum opinia publică poate fi stîrnită printr-un demers artistic, asumîndu-și o postură interogativă sau reflexivă în raport cu lumea socială și dramele ei.
951 15 Marius Giura foto Andrei Becheru jpg
„Generațiile de muzicieni se schimbă“ – interviu cu Marius GIURA
„Sîntem mîndri de artiștii pe care am reușit să îi invităm. Ei au adus faimă acestui festival.”
951 16 Credit foto Adi Molnar 1 jpeg
„Trec printr-o perioadă crem cu abțibilduri” – interviu cu OIGĂN
Am umblat pe străzi cu sens unic, m-am uitat în casa liftului cînd el era plecat la supermarket și mi-am găsit un fel de voce doar a mea.
p 15 Delta Bucurestiului 0778 jpg
„Încerc să încetinesc dispariția amintirilor din acest loc” – interviu cu regizoarea Eva PERVOLOVICI
„Pentru mine era important să arăt în film acest trecut simbolic, în același timp artistic și spiritual, al închisorii Văcărești.”
947 15 Alexandru Belc jpeg
„Mă interesează legătura dintre trecut și prezent” – interviu cu regizorul Alexandru BELC
„Cît de mult putem să ne luptăm pentru a nu lăsa compromisul să se instaleze în noi?”
p 15 coperta2 jpg
Nota traducătorului
Seria romanelor „În căutarea timpului pierdut” de Marcel Proust va apărea, începînd din acest an, la Editura Cartier în noua traducere a lui Cristian Fulaș.
p 21 jpg
David Lynch: fuga psihogenică
La David Lynch există o doză bine echilibrată de mister și de inexplicabil, de gangsteri și femei în pericol, de dedublare și subconștient.
945 15 Sebastian Strasser png
„Mi s-ar părea fabulos să fac un film SF în România” – interviu cu regizorul Sebastian STRASSER
Tehnica învățată în ultimii zeci de ani aș vrea să o aplic la poveștile autentice care sînt parte din sufletul țării în care m-am născut.
945 22 Christian Badea jpeg
„Voiam să aud ceva care să-mi dea încredere că există potențial” – interviu cu dirijorul Christian BADEA
„Tehnic, muzicienii tineri sînt buni, atitudinea lor e bună. Trebuie timp.”
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE jpeg
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE
„Cînd viața începe să te cutremure și ești în pericol să te prăbușești e bine să te agăți de ce-ai făcut pînă atunci.”
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII jpeg
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII
„Aș investi în educație și apoi aș trăi o sută de ani să văd roadele ei într-o societate sănătoasă.“
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ jpeg
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ
„Sperăm ca un anumit tip de relație să se stabilească între obiectul artistic, între personajele de pe ecran și conversațiile interioare pe care fiecare dintre noi le avem.”
Istoria culturală a lumii povestită de culori jpeg
Istoria culturală a lumii povestită de culori
Albastrul prosperă doar pe tărîmurile nepămîntești ale cerului, ale mării și ale orizontului.
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe jpeg
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe
Debutul cinematografic și scenariile metaforice care vorbeau despre sistemul totalitar apar și în urma propriilor experiențe politice.

Adevarul.ro

image
Misterele celor mai spectaculoase peşteri din munţii Hunedoarei. Unde s-ar fi aflat comoara lui Decebal
Turiştii care ajung în munţii Hunedoarei pot vizita o mulţime de peşteri spectaculoase, pline de mistere. Unele au fost locuite din preistorie.
image
Şoseaua pierdută în munţi, plânsă de localnici: „În scurt timp nu o să mai admirăm peisajul minunat” VIDEO
Doar o parte din şoseaua care se afundă în munţi, pentru a lega Valea Jiului de Băile Herculane, a fost finalizată. Localnicii se plâng de starea drumului naţional.
image
O influenceriţă urmărită de milioane de fani, acuzată că şi-a ucis iubitul. Tânăra mai fusese arestată pentru că l-a agresat fizic FOTO
Courtney Clenney, în vârstă de 26 de ani, este o influenceriţă şi model OnlyFans din Statele Unite. Ea a fost arestată pentru crimă, după ce şi-a înjunghiat mortal iubitul, în timp ce se certau.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.