Gătindu-l pe Andy Warhol

Publicat în Dilema Veche nr. 746 din 7-13 iunie 2018
Gătindu l pe Andy Warhol jpeg

■ Gob Squad’s Kitchen, concept: Gob Squad. Cu: Sean Patten, Sarah Thom, Bastian Trost, Simon Will; design video: Miles Chalcraft (Martin Cooper); design sunet: Jeff McGrory (Jef-frey Fisher); dramaturgie și manager de producție: Christina Runge; asistent design: Chasper Bertschinger; asistent artistic: Sophia Simitzis (Tina Pfurr). Gob Squad, Germania – Marea Britanie. Festivalul Internaţional de Teatru Reflex 4, Sfîntu Gheorghe, 4-16 mai 2018.

Festivalul Internaţional de Teatru Reflex din Sfîntu Gheorghe, Covasna, aflat la a patra ediţie, a invitat cîteva companii de referinţă (oricît de clişeistic ar suna) pentru peisajul teatral european actual. Prezente de peste 20 de ani pe scena europeană şi percepute ca făcînd deja parte din mainstream (datorită parteneriatelor cu instituţii puternice precum HAU sau Volksbühne din  Berlin, a participării în festivaluri de top şi a reacţiilor critice, covîrşitor favorabile), companiile She She Pop şi Gob Squad, invitate la trienala Reflex 4, lucrează în sistem colaborativ (toţi participă la crearea conceptului performativ şi la dezvoltarea lui) şi generează creaţii hibride, în care se intersectează mai multe stiluri artistice şi metode de lucru. De exemplu, compania britanico-germană Gob Squad se concentrează pe rezultanta dintre teatru, media şi viaţa cotidiană, pentru care spectacolul prezentat la Sfîntu Gheorghe, Gob Squad’s Kitchen (You’ve Never Had It So Good), este sugestiv.

Creat în 2007, în coproducţie cu Volksbühne, Berlin, spectacolul Gob Squad’s Kitchen este un pseudo remake video-teatral al filmului Kitchen, realizat de Andy Warhol în 1965 (în aceeaşi direcţie, americanii de la Wooster Group fac reenactement-uri analitice ale unor spectacole celebre precum show-ul – filmat –  Hamlet, cu Richard Burton; spectacolul american a fost văzut la Bucureşti în 2010). Filmat într-o bucătărie, aparent după un scenariu fix, de la care însă actorii deviază, Kitchen cel original a constituit un pretext pentru Andy Warhol ca să îşi exprime fascinaţia pentru actriţa Edie Sedgwick. Gob Squad’s Kitchen păstrează din film vizualul (decor, costume), subiectele (sub forma unor conversaţii banal-frivole „se dezbat“ teme sociale actuale) şi stilul de joc (hiperminimalist, actorii – excelenţi, cu un plus de expresivitate pentru Bastian Trost – ştiu să fie fireşti fără să fie civili). Însă toate acestea sînt parodiate, ironizate cu amuzament şi inteligenţă, atît cît show-ul să fie sclipitor, iar spectatorul să înţeleagă că miza nu este aici. Dar unde e?

Spectacolul are o structură hibridă: în faţa scenei este un ecran-cortină, în spatele căruia se află spaţiul de joc propriu-zis, pe care publicul este invitat să îl vadă înainte de începerea show-ului şi să cunoască actorii (care îşi folosesc numele reale în spectacol, astfel încît ei sînt, la rîndul lor, nişte hibrizi: actori-personaje). Tot spectacolul din spatele ecranului este transmis live, iar spectatorul vede, practic, un film în direct. De fapt, este vorba despre trei filme, căci există trei spaţii de joc, prezentate ca atare şi pe ecran şi în care se fac reenactment-uri pentru filmele lui Andy Warhol: deja amintitul Kitchen, Sleep (1964 – cinci ore în care este filmat John Giorno dormind) şi Screen Tests (1964-1966 – o serie de portrete filmate). Gob Squad chestionează astfel relaţia cu trecutul, dintre atunci şi acum, modul în care memoria este conservată în artă şi valabilitatea ei în timp. Este aici o pseudo-recreare a unui timp (anii ’60) care, din perspectivă contemporană, este considerat esenţial pentru determinarea unor schimbări majore în societate, de la eliberarea sexuală la activarea conştiinţei sociale. Gob Squad analizează astfel în ce măsură arta poate păstra „esenţa unui timp“.

Dar lucrurile se complică şi spectacolul trece la un nivel superior, atît ca tematică, cît şi din punctul de vedere al complexității (şi aici este miza lui). Rînd pe rînd, cei patru performeri aduc în scena din spatele ecranului cîte un spectator, care este echipat cu un sistem de căşti prin intermediul cărora primeşte indicaţii detaliate (de acţiune şi text) pentru a performa în spectacolul transmis pe ecran. Astfel, fiecare actor este înlocuit de un spectator care performează în numele lui, îl impersonează  (aşa cum spune Sarah Thom: „iat-o pe X, cum mă joacă pe mine în timp ce interpretez un personaj care joacă personajul din filmul lui Andy Warhol, Sleep“). Graniţa între performer şi spectator, creator şi martor, între convenţie şi realitate, între artistic şi civil dispare, iar important este modul în care se produce această dispariţie, felul în care cele două universuri, altfel bine delimitate, se suprapun.

19 rosencrantz photo levente vargyasi jpg jpeg

Există multiple modalităţi de a-i implica pe spectatori în spectacol, de la interac-ţiunile performerilor cu aceştia la diferite formule de participare a publicului (de exemplu, în Foamea noastră cea de toate zilele, regia Ana Mărgineanu şi Radu Apostol, publicul este invitat la masă). O variantă îndrăzneaţă este cea dezvoltată de grupul german Rimini Protokoll, în care actanţii se reprezintă pe sine, actorii şi personajele sînt una şi aceeaşi persoană („teatrul experţilor vieţii cotidiene“). În spectacolul Teatrului de Stat din Dresda, Eu şi dosarul meu (parte din proiectul Festivalului Internațional de Teatru Divadelná Nitra din Slovacia, Vieţi paralele – secolul 20 prin ochii Poliţiilor Politice), regizorul Clemens Bechtel a adus pe scenă victime şi informatori STASI, care şi-au performat poveştile personale. La fel în Ţuhaus, regia Claudiu Lorand Maxim, producţie Macaz, unde Vlad Bălteanu, fost deţinut, îşi interpretează propria poveste despre lupta pentru condiţii mai bune de detenţie.

Dar Gob Squad face un pas mai departe: în timpul spectacolului, spectatorul înlocuieşte actorul, astfel că la final, pe scenă, performînd, rămîne exclusiv publicul. Viaţa cotidiană devine spectacol. Realitatea devine convenţie sau se prezintă/foloseşte cu/de instrumentele teatrale. De fapt, Gob Squad pune conceptul de teatru pe alte baze. Căci dacă poziţionarea tradiţională a spectatorului, ca martor al unui act artistic în care poate avea, cel mult, o implicare minoră (în exemplul dat, Foamea noastră cea de toate zilele, ca invitat la masă şi participant la jocuri „de societate“, publicul rămîne, totuşi, martor al spectacolului), poate evolua în decursul unui show pînă la cea de performer, ceea ce noi numim astăzi „teatru“ poate fi radical modificat.

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Levente Vargyasi

1038 15 cop2 jpg
Levitația electromagnetică în tesseract
Eul de scriitor ratat apreciază această fragmentare din care se alcătuiește întregul: „Nu cred în cărți, cred în pagini, în fraze, în rînduri“.
p 22 Katherine Pangonis jpg
Fenicienii, oamenii purpurii
În unele contexte, fenicianismul și renașterea interesului pentru trecutul fenician al Libanului nu reprezintă decît o reacție rasistă la panarabism.
1035 15 coperta jpg
Sculptînd în timp
Există însă şi o altă cale de unire a materialului cinematografic, în care esenţială este dezvăluirea logicii în ceea ce privește modul de a gîndi al oamenilor.
foto 1 back stages jpg
1033 15 Iulia Lumanare copy (5) jpg
„Ne vom opri mereu la ceea ce ne este familiar” – interviu cu actrița Iulia LUMÂNARE
„Timpul a fost comprimat, și asta este, poate, cel mai dificil aspect al scenariului, deci al poveștii.”
1033 23 Foto Iulian Popa jpg
„Scriu ce văd în jurul meu, ca și cum aș fi în mijlocul acțiunii, dar invizibil“ – interviu cu Iulian POPA
„Un chimist, un om cu educație științifică, dar care are o abordare total neștiințifică, bazată pe percepții senzoriale.”
p 23 Passivité courtoise, 1930 jpg
Victor Brauner – Sfîrșitul și începutul
Opera lui îl face să meargă înainte mai degrabă decît o face el.
1031 15 Strøksnes, Morten Photo Cathrine Strøm webp
image png
Hotarul nevăzut al pictorului – expoziție aniversară Mihail Gavril* –
Lucrările prezente în expoziția de la Palatul Parlamentului, Sala „Brâncuși”, au o tematică ce aparține zonei sacrului.
1028 15 charlotte higgins miturile grecesti jpg
Miturile grecești repovestire din perspectivă feminină
Acestea sînt cîteva dintre personajele care controlează multe dintre narațiunile incluse în această carte.
1027 15 ёGoodlife Photography jpeg
p 22   Expoziția Victor Brauner jpg
Culoarea Artei
„Important e ce se vede.” Da, toți știm asta. Dar dacă v-aș spune că la fel de important e ce nu se vede?
1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”

Adevarul.ro

image
Gheorghe Hagi, „fiert“ din cauza lui Ianis: întrebarea care l-a iritat după România – Ucraina
Fostul căpitan al tricolorilor a asistat din tribune la marea victorie a naționalei.
image
Cântărețul Florin Decuseară a căzut de la înălțime la Centrala de la Cernavodă. Șanse minime de supraviețuire
Un bărbat de 46 de ani este în stare gravă, la spital, după ce a căzut de la 10 metri înălțime la Unitatea 3 a Centralei Nucleare de la Cernavoda, în timpul serviciului. Victima este Florin Decuseară, un cunoscut cântăreț local.
image
Scăldătoarea ursului din Parcul Național Retezat. Imagini rare surprinse în sălbăticia munților VIDEO
Temperaturile ridicate de la începutul verii au fost resimțite și în Munții Retezat, unde animalele sălbatice au căutat locuri de scăldat pentru a se răcori. Camerele de monitorizare a faunei au surprins în imagini un urs, bucurându-se de o baie într-un ochi de apă.

HIstoria.ro

image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns:
image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.