„Fiecare scenariu este un exercițiu de înțelegere” – interviu cu regizorul Andrei EPURE

Publicat în Dilema Veche nr. 922 din 9 – 15 decembrie 2021
„Fiecare scenariu este un exercițiu de înțelegere” – interviu cu regizorul Andrei EPURE jpeg

Scurtmetrajul românesc Interfon 15, inclus în selecția din acest an a secţiunii „Semaine de la Critique” a Festivalului de la Cannes, relatează povestea unor locatari care descoperă o femeie inconștientă în fața blocului. În timp ce aşteaptă salvarea, vecinii meditează asupra destinului ei, dar şi asupra propriei lor existențe. L-am invitat pe regizorul și scenaristul Andrei Epure să povestească despre limitele comunicării, așa cum apar ele în Interfon 15, dar și în viață.

Ce elemente luați în considerare cînd scrieți un scenariu de film?

Fiecare scenariu este pentru mine o căutare, un exercițiu de înțelegere. Pornesc de obicei de la o idee care mă emoționează. Uneori poate fi doar o senzație, nu trebuie să fie ceva concret. Și încep să bricolez o poveste în jurul ei. Cînd simt că mi-am clarificat scenariul ca structură caut să ascund contradicții și ezitări în personaje și evenimente.

În scurtmetrajul Interfon 15, toate personajele acționează mecanic cumva, ca și cum altruismul ar fi o noțiune abstractă. Cum se raportează ele la femeia care a leșinat în fața blocului?

Cred că mare parte din acțiunile noastre sînt mecanice. Atunci cînd nu știm cum să reacționăm, apelăm fără să vrem la un tipar de gesturi. Reacțiile noastre sînt în mare măsură prestabilite de o interpretare inițială. Poate că nu este prima dată cînd femeia respectivă leșină în fața blocului. Pe măsură ce se relevă biografia ei, unul dintre personaje simte că ceva îi scapă și este cuprins de anxietate. În acest personaj se insinuează o schimbare, o mișcare, o reacție. Iar pentru mine este suficient. Nu știu dacă se poate numi altruism, dar există măcar o sensibilitate.

De ce în film acest tip de întîmplare aparent banală poate genera atîtea conflicte interioare?

Banalul „creează” pentru că invită la interpretări. Nu se poate să nu existe nimic, trebuie să existe totuși ceva, nu? Și oricum, orice întîmplare care nu se referă la noi se referă totuși la noi. Suferința cuiva atentează cumva difuz la dispoziția noastră. Măcar din motiv de proximitate, dacă nu din compasiune.

E multă tăcere în Interfon 15, al cărui registru mizează mult pe o cheie de lectură care permite interpretări multiple. Ce anume „alimentează” limitele comunicării interumane în societatea actuală ?

În Interfon 15, am vrut să văd cum tăcerea poate înlocui comunicarea. Pentru că și liniștea mi se pare o formă de comunicare. M-a interesat momentul cînd te retragi în sine, cînd renunți măcar parțial să fii măsura tuturor lucrurilor. Cred că ne lovim de limite atunci cînd comunicarea stă sub semnul puterii, cînd vorbești ca să arăți că ai dreptate și cînd asculți doar dacă ai ceva imediat de cîștigat. Există oricum o anume dificultate de exprimare mai ales cînd e vorba de ceva intim. Nu e nimic de blamat, ci inerent, pentru că limbajul este limitat în exprimarea vieții private. Încercăm să restrîngem senzații în metafore, dar ceva rămîne să ne bîntuie încet, sigur și de la semidistanță.

De ce lipsa de reacție a personajelor din scurtmetraj este mai grăitoare decît acțiunea propriu-zisă?

Nu i-aș spune lipsă de reacție, i-aș spune poate contemplare, care e totuși o reacție. Contemplarea faptului că ai ajuns într-un loc ori prea devreme, ori prea tîrziu. Acțiunea are uneori tendința de a te îndepărta de ceea ce se întîmplă lîngă tine. E o formă de uitare. Apropo de gesturile mecanice de care vorbeam mai sus.

Cum ați gîndit, împreună cu directorul de imagine Laurențiu Răducanu, filmarea în plan-secvență a unui spațiu fix?

Am vrut să începem filmul dintr-o „perspectivă de martor” și pe parcurs să simți că mai există o altă dimensiune care încearcă să comunice. Ne-am dorit să avem elemente care sabotează ideea de realism. E nevoie de timp pentru a surprinde genul acesta de negociere între realism și altceva. Ni s-a părut oricum important să simți trecerea timpului mai ales aici, să simți un fel de încremenire într-un spațiu fix. Pentru mine, fiecare film este și un prilej de a conștientiza spațiile pe care le locuim.

Cum a fost primit scurtmetrajul la proiecția de la Cannes și la ce scenarii ați lucrat în ultima  perioadă?

Proiecția în sine a fost ciudată în sensul că m-a copleșit. Mai ales pentru că a fost prima mea proiecție cu public. M-am bucurat să cunosc selecționerii de la „Semaine de la Critique”, cărora, evident, le-a plăcut filmul. În rest, nu au fost foarte multe reacții din public, dar au fost totuși cîteva care m-au surprins. Filmul ca punct de întîlnire între culturi diferite e ceva care mă emoționează.

Am plecat de acolo cu o senzație bună și am lucrat în ultimul an la un scenariu care urmează să fie debutul meu în lungmetraj ca regizor. Se numește Nu mă lăsa să mor și este continuarea poveștii din scurtmetraj.

interviu realizat de Roxana CĂLINESCU

Credit foto Andrei Epure: Ana Maria Gheorghe

1038 15 cop2 jpg
Levitația electromagnetică în tesseract
Eul de scriitor ratat apreciază această fragmentare din care se alcătuiește întregul: „Nu cred în cărți, cred în pagini, în fraze, în rînduri“.
p 22 Katherine Pangonis jpg
Fenicienii, oamenii purpurii
În unele contexte, fenicianismul și renașterea interesului pentru trecutul fenician al Libanului nu reprezintă decît o reacție rasistă la panarabism.
1035 15 coperta jpg
Sculptînd în timp
Există însă şi o altă cale de unire a materialului cinematografic, în care esenţială este dezvăluirea logicii în ceea ce privește modul de a gîndi al oamenilor.
foto 1 back stages jpg
1033 15 Iulia Lumanare copy (5) jpg
„Ne vom opri mereu la ceea ce ne este familiar” – interviu cu actrița Iulia LUMÂNARE
„Timpul a fost comprimat, și asta este, poate, cel mai dificil aspect al scenariului, deci al poveștii.”
1033 23 Foto Iulian Popa jpg
„Scriu ce văd în jurul meu, ca și cum aș fi în mijlocul acțiunii, dar invizibil“ – interviu cu Iulian POPA
„Un chimist, un om cu educație științifică, dar care are o abordare total neștiințifică, bazată pe percepții senzoriale.”
p 23 Passivité courtoise, 1930 jpg
Victor Brauner – Sfîrșitul și începutul
Opera lui îl face să meargă înainte mai degrabă decît o face el.
1031 15 Strøksnes, Morten Photo Cathrine Strøm webp
image png
Hotarul nevăzut al pictorului – expoziție aniversară Mihail Gavril* –
Lucrările prezente în expoziția de la Palatul Parlamentului, Sala „Brâncuși”, au o tematică ce aparține zonei sacrului.
1028 15 charlotte higgins miturile grecesti jpg
Miturile grecești repovestire din perspectivă feminină
Acestea sînt cîteva dintre personajele care controlează multe dintre narațiunile incluse în această carte.
1027 15 ёGoodlife Photography jpeg
p 22   Expoziția Victor Brauner jpg
Culoarea Artei
„Important e ce se vede.” Da, toți știm asta. Dar dacă v-aș spune că la fel de important e ce nu se vede?
1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”

Adevarul.ro

image
Județ sub teroarea urșilor și a șerpilor. Localnicii dintr-un municipiu se tem de trei zile să iasă din case VIDEO
Urșii au dat iama în mai multe zone locuite din Vâlcea. În reședința de județ, într-un cartier al orașului, fiarele au ajuns să se plimbe pe străzi, iar o familie s-a trezit cu un șarpe în casă.
image
De ce a „înghețat” la nivel ridicat prețul legumelor românești. Explicațiile unui fenomen neobișnuit
Legumele românești se vând la fel de scump ca la începutul sezonului, iar obișnuita pantă descendentă nu se face simțită ca în alți ani. De peste două săptămâni, prețurile la tarabe au înghețat, la propriu
image
Teoriile conspiraționiste și reticența la vaccin anulează un secol de cercetare medicală. Ce boli grave revin în forță
Medicii trag un semnal de alarmă și dau de înțeles că din cauza reticenței la vaccinare riscăm să anulăm aproape un secol de cercetare medicală. Boli care erau ținute în frâu, unele aproape eradicate, se întorc amenințător, făcând victime, tocmai fiindcă găsesc teren propice.

HIstoria.ro

image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.