Femeile vs. Picasso. Toreadori vs. Taur

Rozana MIHALACHE
Publicat în Dilema Veche nr. 1012 din 31 august – 6 septembrie 2023
image

La București, din 27 septembrie, va avea loc expoziția „Efectul Picasso”, care va aduce 46 de lucrări (picturi, desene, gravuri) semnate de catalan, de la Musée National Picasso-Paris, față în față cu 65 de lucrări (picturi, sculpturi, ceramică, graffiti) semnate de 37 de artiști români contemporani, influențați de opera celei mai importante figuri a artei moderne.

„Efectul Picasso” va avea loc între 27 septembrie 2023 și 8 ianuarie 2024 la MARe/Muzeul de Artă Recentă București. Printre artiștii români expuși se numără: Ion Grigorescu, Mircea Cantor, Ștefan Bertalan, Alma Redlinger, Nicolae Păduraru, Florin Mitroi, Victor Man, Dumitru Gorzo, Vasile Gorduz sau Silvia Radu

În anul în care se împlinește jumătate de secol de la dispariția fizică a lui Picasso, opt țări de pe glob, între care și România, participă la această comemorare organizînd expoziții dedicate. 

Sigur, e un pretext bun pentru a-ți permite un eveniment de o asemenea amploare, costurile pe care le implică doar reproducerea unor lucrări de Picasso într-un catalog sau revistă nefiind deloc neglijabile, cu atît mai puțin expunerea lor propriu-zisă.

Un exemplu notabil – dar care nu va rămîne în istorie – din celebrarea internațională este expoziția care se desfășoară în prezent la Brooklyn Museum, It’s Pablo-matic, curatoare fiind comediana anti-Picasso Hannah Gadsby, alături de Catherine Morris (Elizabeth A. Sackler Center for Feminist Art) și Lisa Small (Senior Curator, European Art).

Expoziția, organizată în parteneriat cu Musée National Picasso-Paris, prezintă peste 100 de lucrări, un mix de Pablo Picasso și femei artiste, precum Cecily Brown, Renee Cox, Käthe Kollwitz, Dindga McCannon, Ana Mendieta, Marilyn Minter, Joan Semmel sau Kiki Smith. It’s Pablo-matic a fost intens criticată (negativ) în presa internațională, iar lui Gadsby i s-a reproșat că s-a luat prea în serios. 

În epoca Metoo, Picasso Celebration este și o ocazie excelentă pentru a scoate la iveală „monstrul”, „abuzatorul”, „bruta” care „tortura” femei, devora fecioare la micul dejun, precum un minotaur înfometat și singur, urgisit de zei, rodul unei pedepse. Însă deviez, nu despre Minotaurul din Knossos vorbim acum, ci despre un om în carne și oase, care a trăit și a făcut greșelile aferente unei vieți pline. 

În cei 91 de ani de viață, Pablo Ruiz Picasso și-a cîștigat titulatura de „Artistul”. Dacă Cézanne este considerat părintele artei moderne, atunci Picasso e cel care a făcut-o mare. 

Cinci perioade (șase, dacă o socotim și pe ultima, cea mai tandră, „L’Époque Jacqueline“, numită după ultima iubită și muză, a doua soție, care s-a sinucis prin împușcare – neobișnuită alegere pentru o femeie – la cîțiva ani după moartea lui Picasso, neputînd să îndure o existență fără el), nouă femei care l-au marcat, patru copii, două secole, nenumărate creații. 

Wikipedia ne spune că primul lui cuvînt a fost „creion”, că Matisse i-a fost rival și, desigur, există mii de publicații de specialitate în care îi sînt analizate viața și opera.

Viața și opera

Într-adevăr, e greu să le diferențiezi atunci cînd ne referim la un creator în adevăratul sens al cuvîntului și nu la un „neica nimeni” care încearcă să fie cineva imitînd sau urmînd curentul, cum se întîmplă în lumea artelor (în general) cu 90% din cei care și-o arogă. Aceștia sînt așa-numiții „constructori de soclu”.

Așadar, și la Picasso, viața și opera se confundă. Iubitele i-au fost și muze, muzele i-au devenit dușmance, dușmancele fie au luat-o razna, fie au lucrat la soclul lor cu materialul oferit de statutul de victimă a lui Picasso.

Pentru că acum e la modă cancel culture, nu e cool să prezinți opera unui artist, ci să aduci în discuție mai ales viața lui personală. Din nou, nimic greșit, Picasso însuși și-a folosit viața personală ca inspirație. Însă, în momentul în care viața personală a unui artist devine arma distrugătoare a operei sale, bomba atomică, se instalează îngrijorarea. 

Știm că specia umană e pe cale de dispariție. Sinuciderea planetei se produce lent, dureros și conștient, iar suprimarea pare că se face pe bucăți: întîi sapiens și apoi homo.

În urmă cu două luni, cînd Françoise Gilot, mamă a doi dintre cei patru copii ai lui Picasso, a murit, presa internațională a vuit: „A murit artista a cărei operă a fost umbrită de relația cu Picasso”. Dacă am privi lucrurile, și mai ales lucrările lui Gilot, dintr-o perspectivă onestă, ne-am da seama că artista nu ar fi existat fără relația pe care femeia a avut-o cu Picasso. Relația e descrisă de altfel în cartea publicată la 11 ani după despărțirea de el, Viața cu Picasso (co-autor: criticul de artă Carton Lake). 

Volumul i-a adus bani și notorietate autoarei, iar apariția acestuia a condus la o ruptură definitivă între Picasso și cei doi copii pe care i-a avut cu Françoise, Claude și Paloma (care au ajuns apoi să se ocupe succesiv de administrarea operelor tatălui lor, prin intermediul Picasso Administration).

Există și excepții, cum ar fi Dora Maar, ale cărei lacrimi au fost imortalizate de Picasso – La Femme qui pleure, 1937, care însumează lacrimile unei întregi națiuni, ale tuturor iubitelor și mamelor și văduvelor, ca o a 79-a carte de tarot care ar trebui să deslușească totul. Lacrimile n-au împiedicat-o pe Dora Maar să rămînă unul dintre cei mai originali fotografi ai vremurilor sale. 

Personal – repet, personal și din proprie experiență –, cred că în relațiile de iubire e foarte greu să definești persoanele dintr-un cuplu drept „abuzator” și „victimă”. 

Într-o relație de iubire sînt doi oameni, cu bagajele și traumele lor, și atîta vreme cît nu vorbim despre privare de libertate sau abuz fizic, deseori, din păcate, abuzul emoțional este o alegere. În majoritatea cazurilor vorbim despre o alegere la feminin. Femeile vor să salveze și nu numai că vor, se luptă să o facă, împotriva voinței bărbatului, convinse fiind că e vina celor dinaintea lor, care au fost incapabile sau nu au știut să ducă acest război. Un război al izbăvirii. Să mîntuim bărbatul de el însuși. Nu sîntem potriviți împreună, mi-am dat seama că nu e ceea ce vreau, nu mă vrea, nu mă iubește, nu face amor cum îmi trebuie mie – toate acestea ies din discuție. 

Toreadorul incită taurul doar ca să-l îngenuncheze. Femeia este toreadorul. 

Printre cele 46 de lucrări Picasso expuse la MARe sînt și portrete arhicunoscute ale muzelor lui (Femeie așezată cu brațele încrucișate, 1937, ulei pe pînză, 81 × 60 cm, col. Muzeului Picasso-Paris; Femeie dormind cu obloane, 25.04.1936, ulei și cărbune pe pînză, 54,4 × 65,2 cm, col. Muzeului Picasso-Paris; Femeie în fotoliu (variantă), 02.01.1949 – 17.02.1949, laviu pe zinc, 76,5 × 56,8 cm, col. Muzeului Picasso-Paris; Cititoarea, 29.01.1953, ulei pe placaj, 114 × 146 cm, col. Muzeului Picasso-Paris, Capul lui Jacqueline cu pălărie, / 27.03.1962, linogravură, 75,3 × 62,3 cm, col. Muzeului Picasso-Paris; Femeie pe pernă, 10.07.1969, ulei pe pînză, 194 × 130 cm, col. Muzeului Picasso-Paris).Vor fi criticate, vor fi analizate, vor fi desființate. Dar important este că vor fi văzute. Pentru prima oară în România. 

Cazul unic al taurului care și-a făcut loc în istorie și al toreadorilor care nu au reușit să-l îngenuncheze se află în muzee din toată lumea. Din toamnă va fi arătat și la MARe/Muzeul de Artă Recentă. 

„Nu scăpăm de Picasso. Și nici nu trebuie, decît din cînd în cînd. Picasso cel genial, Picasso cel orfic, Picasso controversatul, Picasso prolificul, Picasso obsedatul, Picasso egoistul, Picasso imprevizibilul, Picasso obraznicul, Picasso cronofagul, Picasso satirul, Picasso bacantul, Picasso impetuosul, Picasso barocul, Picasso cubistul, Picasso clasicul, Picasso sarcasticul, Picasso blue & rose, Picasso inocentul, Picasso cel care nu se uita pe sine, Picasso oglinda societății, Picasso șmecherul, Picasso amantul, iubitul, soțul, unchiul, bunicul. Picasso asasinul artei, Picasso Citroën, Picasso Muzeu, Picassomania, Picasso Phoenix, Picasso cenușă, Picasso scrum, Picasso hashtag... iar restul sînt pixeli.” (Mircea Cantor, răspuns la chestionarul Efectul Picasso: „Care este efectul lui Picasso asupra creației și vieții proprii?“ din volumul bilingv Efectul Picasso. Influența lui Picasso asupra artei românești din anii 60 pînă la ora actuală / © MARe & Vellant, septembrie 2023.)

„Expoziţia de la MARe/Muzeul de Artă Recentă va da prilejul reliefării influenţei lui Picasso asupra artei româneşti, prin punerea faţă în faţă a lucrărilor lui Picasso de la muzeul nostru şi a celor semnate de artiştii români selectaţi. Ea va da posibilitatea de a vedea parcursul tehnic al operei lui Picasso, graţie lucrărilor aparţinînd patrimoniului Muzeului Picasso” – Cécile Debray, președintele Muzeului Picasso din Paris.

Rozana Mihalache este poetă. În prezent lucrează la Muzeul de Artă Recentă.

1038 15 cop2 jpg
Levitația electromagnetică în tesseract
Eul de scriitor ratat apreciază această fragmentare din care se alcătuiește întregul: „Nu cred în cărți, cred în pagini, în fraze, în rînduri“.
p 22 Katherine Pangonis jpg
Fenicienii, oamenii purpurii
În unele contexte, fenicianismul și renașterea interesului pentru trecutul fenician al Libanului nu reprezintă decît o reacție rasistă la panarabism.
1035 15 coperta jpg
Sculptînd în timp
Există însă şi o altă cale de unire a materialului cinematografic, în care esenţială este dezvăluirea logicii în ceea ce privește modul de a gîndi al oamenilor.
foto 1 back stages jpg
1033 15 Iulia Lumanare copy (5) jpg
„Ne vom opri mereu la ceea ce ne este familiar” – interviu cu actrița Iulia LUMÂNARE
„Timpul a fost comprimat, și asta este, poate, cel mai dificil aspect al scenariului, deci al poveștii.”
1033 23 Foto Iulian Popa jpg
„Scriu ce văd în jurul meu, ca și cum aș fi în mijlocul acțiunii, dar invizibil“ – interviu cu Iulian POPA
„Un chimist, un om cu educație științifică, dar care are o abordare total neștiințifică, bazată pe percepții senzoriale.”
p 23 Passivité courtoise, 1930 jpg
Victor Brauner – Sfîrșitul și începutul
Opera lui îl face să meargă înainte mai degrabă decît o face el.
1031 15 Strøksnes, Morten Photo Cathrine Strøm webp
image png
Hotarul nevăzut al pictorului – expoziție aniversară Mihail Gavril* –
Lucrările prezente în expoziția de la Palatul Parlamentului, Sala „Brâncuși”, au o tematică ce aparține zonei sacrului.
1028 15 charlotte higgins miturile grecesti jpg
Miturile grecești repovestire din perspectivă feminină
Acestea sînt cîteva dintre personajele care controlează multe dintre narațiunile incluse în această carte.
1027 15 ёGoodlife Photography jpeg
p 22   Expoziția Victor Brauner jpg
Culoarea Artei
„Important e ce se vede.” Da, toți știm asta. Dar dacă v-aș spune că la fel de important e ce nu se vede?
1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”

Adevarul.ro

image
Coșmarul prin care a trecut un culturist: a pierdut zeci de kilograme în 35 de zile. „Corpul meu a început să se mănânce singur”
Culturistul canadian Jared Maynard a slăbit enorm în cinci săptămâni și și-a pierdut capacitatea de a vorbi din cauza unei boli rare și terifiante de care a reușit, într-un final, să scăpe, deși medicii îi dădeau șansele minime de supraviețuire, potrivit The US Sun.
image
„Cel mai rău lucru din istoria umanității!” Internauții se revoltă din cauza măsurilor de mediu luate de producătorii de băuturi răcoritoare
Fie că este vorba de Coca-Cola sau de suc de portocale, dacă ați cumpărat recent o băutură îmbuteliată, probabil ați observat o schimbare subtilă, dar exasperantă, scrie Daily Mail Online, care relatează ce cred internauții, producătorii și experții în reciclare despre această măsură.
image
Cafeaua Marghilomana, relansată la conacul marelui politician Alexandru Marghiloman. Cum se prepara celebra licoare interbelică VIDEO
Cafeaua Marghilomana, băutura aristocraților de odinioară, a fost relansată. Va putea fi savurată odată cu introducerea în circuitul turistic a clădirilor recent reabilitate de pe domeniul din Buzău care i-a aparținut marelui politician Alexandru Marghiloman.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.