Eliza şi Patrick

Publicat în Dilema Veche nr. 788 din 28 martie - 3 aprilie 2019
Eliza şi Patrick jpeg

● Eliza visează de Mihaela Michailov. Regia şi coregrafia: Florin Fieroiu. Scenografia: Corina Grămoşteanu. Asistent scenografie: Alexandra Constantin. Muzică şi sound design: Vlaicu Golcea. Ilustraţia: Corina Drăgan. Cu: Eliza Teofănescu, Marius Nănău, Gabi Costin / Voicu Hetel, Ilinca Atanasiu, Andra Mirescu, Denis Hanganu, Idris Clate, Mădălina Dorobanţu şi Nicolae Dumitru. Teatrul „Ion Creangă“.

Teatrul autohton pentru copii se află într-un proces de redefinire a modului de gîndire şi exprimare performativă. Ce teme pot fi abordate pe scenă astfel încît ele să răspundă nevoii de educare a copilului, dar şi unor probleme concrete cu care acesta se întîlnește în viaţa reală? Ce formule performative sînt potrivite pentru subiectele tratate? Cum se dezvoltă interesul pentru limbaje artistice noi, depăşind clişeele spectacolelor pentru copii (narativitate simplă, teatralitate infantilizantă)?

La Teatrul „Ion Creangă“ din Bucureşti, Florin Fieroiu a creat un basm modern, diafan ca imagine (datorită coregrafiei care fluidizează mişcările personajelor), surprinzător ca sunet (un univers sonor contemporan creat de Vlaicu Golcea, atipic în peisajul local al producțiilor pentru copii) şi consistent în conţinut. Eliza visează are la bază un text de Mihaela Michailov, o poveste despre modul în care un copil înfruntă unul dintre momentele nedrepte ale vieţii: pierderea mamei. Spectacolul nu este o tragedie, căci nu analizează pierderea în sine, ci felul în care fetiţa internalizează situaţia, gestionează durerea şi se adaptează unei realităţi astfel substanţial modificate. Eliza locuieşte împreună cu tatăl său, care preia rolul mamei în acţiunile zilnice (pregătit pentru şcoală, hrănit, făcut lecţii, adormit copila), fără a o putea înlocui perfect. Schimbările produse în obişnuinţele sale, dar şi dorul de mama fac ca Eliza să aibă coşmaruri în care tărîmul viselor, populat de „spiriduşi-visorogi“ eterici şi alte fiinţe magice, este în pericol din cauza unei caracatiţe îmbulinate. O luptă între binele şi răul astfel reprezentate aduce în visele Elizei nu doar personaje de lumină, culoare şi curbe, ci şi pe mama cea devenită inaccesibilă în spaţiul lumii materiale. Şi mama, ca orice mamă, chiar dacă trăieşte numai în vis, repune lumea în matcă, linişteşte copila şi îi alungă coşmarurile.

Spectacolul arată căile de evadare din suferinţă ale copilului – rolul fanteziei fiind important, mai ales în cazul copiilor mici, care pot relaţiona mai degrabă cu o poveste decît cu realitatea – şi felul în care adulţii îl pot ajuta concret în această situaţie. Feerie destinată copiilor peste 5 ani, Eliza visează este în egală măsură un spectacol instructiv pentru adulţii care trebuie să sprijine un copil în cazul unei traume. Pierderea cuiva drag, chiar şi a unui animal de companie, generează tsunami-uri emoţionale pe care cel mic nu le poate gestiona singur. Imaginaţia, poveştile şi sprijinul unui adult fac mai uşoară traversarea unei situaţii dificile de către copil, fără să lase (prea multe) sechele emoţionale.

● Trucul lui Patrick de Kristo Šagor, traducerea: Ciprian Marinescu. Regia: Maria Colţeanu. Scenografia: Matei Vladimir Colţeanu. Grafica video: Andrei Stamate. Muzica: Ovidiu Savu. Coregrafie: Andreea Novac. Cu: Emilian Mârnea, Răzvan Krem Alexe. Teatrul de Comedie.

rosencrantz trucul lui patrick foto adi bulboac jpg jpeg

Foto: Adi Bulboacă

Trucul lui Patrick este tot o poveste despre un copil aflat într-o situaţie dificilă, pe care adulţii îl lasă să o gestioneze singur. Spre deosebire de Eliza, Patrick nu pierde pe nimeni, dimpotrivă, va primi un frăţior. Doar că acest frăţior, despre care află din întîmplare, va avea un handicap. La cei 11 ani ai săi, Patrick trebuie să se împace cu ideea de frate, cu toate bucuriile şi necazurile ce decurg de aici, dar şi să înţeleagă ce înseamnă dizabilitatea şi ce consecinţe are nu doar fizic, ci şi în societate. El traversează toată gama de perspective, mai mult sau mai puţin obtuze, asupra persoanelor cu dizabilităţi, şi fiecare dintre temerile sale este demontată de altcineva, un copil sau un adult. Astfel, Patrick îşi dezvoltă gîndirea şi empatia, parcurgînd un traseu, de la frică la înţelegere. El se stabilizează emoţional şi pricepe lucruri esenţiale: nu doar că dizabilitatea nu este opusă normalului, prin urmare trebuie tratată ca o realitate diferită, nu anormală, ci şi că ceea ce trebuie să se schimbe în raport cu fratele handicapat este perspectiva sa. A-l ajuta pe fratele său înseamnă a se ajuta pe sine, a-şi schimba abordarea faţă de handicapul acestuia, a-şi asuma un rol activ şi protector în relaţia cu el. Din acest punct de vedere, Patrick este expresia evoluţiei (de dorit) a mentalului colectiv în raport cu persoanele cu dizabilităţi. Şi cum atitudinile discriminatorii faţă de persoanele cu handicap se regăsesc pe scară largă în societatea românească, textul dramaturgului Kristo Šagor capătă aici alte nuanţe decît la el acasă, în Germania.

Spectacolul Ancăi Maria Colţeanu mizează pe universul copilăriei, care este supralicitat vizual, astfel încît include şi lumea adulţilor. Camera lui Patrick, creată ca un spaţiu de joacă, este ambivalentă: este destinată atît jocului realist, cît şi celui imaginar, în care copiii sînt maeştri, dar pentru care îşi pierd abilităţile pe măsură ce cresc. Astfel, Patrick nu este singur în demersul de pregătire pentru viitoarele schimbări din viaţa sa, chiar dacă părinţii nu îi sînt alături. Partener îi este chiar fratele nenăscut – un frate imaginar –, împreună cu care parcurge această aventură a cunoaşterii. Emilian Mârnea (Patrick) şi Răzvan Krem Alexe (fratele nenăscut, care „interpretează“ şi alte personaje) se joacă inventiv cu atributele copilăriei, cu inocenţa şi alintul, cu teama şi fanteziile (inclusiv cu personaje de animaţie), cu imitarea adulţilor ca modalitate de a învinge fricile (un rol important aici avîndu-l coregrafia Andreei Novac). Preluarea identităţii adulţilor în timpul jocului, pentru a reda discuţiile părinţilor, atenuează gravitatea informaţiilor şi duce la o înţelegere mai bună a deciziilor acestora. Este o formă instinctivă de terapie.

Dacă Eliza visează se adresează copiilor şi adulţilor deopotrivă, Trucul lui Patrick este mai degrabă un spectacol pentru adulţi. Dramele de familie nu sînt trăite exclusiv de părinţi, dar aceştia tind uneori să uite că şi cei mici resimt pierderile sau schimbările majore şi că au nevoie de sprijinul adulţilor pentru a le face faţă.

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Cătălin Olteanu

DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”
GRsnnKq5 jpeg
p 15 Sarutul credit A  Docea jpg
Să privești pînă cînd vezi
Operele lui Brâncuși vorbesc prin ele însele, în limbajul universal al artei.
1016 15 png
Cît de problematic este Picasso?
Demersuri pentru a realiza o dezbatere în ceea ce-l privește pe omul Picasso au apărut cu mult înainte de controversa pornită de Gadsby
image png
„Între materie și antimaterie”
O carte despre valorile actuale și dintotdeauna ale omului, rară în peisajul poeziei de azi, ce o așază pe Cristina Chiprian printre poeții de prim rang ai actualității.
image png
Un altoi identitar
Cel ce se ascundea sub această stranie silabă eram chiar eu, Emil Belu.
1015 15 TGiurgiu jpg
„Atunci oamenii și-au cam pierdut busola” – interviu cu regizorul Tudor GIURGIU –
Pentru spectatori, cred că filmul e și un fel de analiză personală asupra ideii de libertate.
1015 17b Foanene jpg
Semnul locului
Atunci cînd vorbim despre gloanțe și lacrimi avem în vedere valori ale corporalității și ale timpului.
1015 22 Sinead O'Connor, 1987 Wikimedia Commons jpg
IA vs. expectanțele hominizilor
Un alt fenomen care este în creștere e acela al încărcării datelor celor pieriți în computere care pot imita glasul și limbajul rudelor decedate.
1014 15 cop jpg
Delta Dunării – doar apa nu i-am luat-o! –
Mă tem că Delta Dunării este distrusă cu știrea multora care ar trebui să o îngrijească.
1012 15 carla teaha foto Dana Tole jpg
p 19 2 jpg
Femeile vs. Picasso. Toreadori vs. Taur
Nu scăpăm de Picasso. Și nici nu trebuie, decît din cînd în cînd.
Foto expo jpg
Impresii dintr-o călătorie picturală la un finisaj
Florica Prevenda, așadar, nu inventează, nu apelează la ficțiune, nu construiește/ deconstruiește, ea rememorează.
pagina 15 Credit foto Sabina Costinel pentru Anonimul XX jpg
Deltă, mare și filme
Am venit prima dată la Festivalul de Film Anonimul în urmă cu 15 ani.

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic