„Ediția cu cel mai reprezentativ mix de artiști de pînă acum” – interviu cu Răzvan SCURTU
Răzvan Scurtu este directorul executiv și artistic al Smida Jazz Festival din Parcul Natural Apuseni (19-21 august). Programul concertelor şi mai multe despre a șasea ediţie a festivalului la www.smidajazz.ro.
Anul trecut, publicația Jazzfuel a inclus Smida pe lista celor mai bune zece festivaluri de jazz din Europa, cu o recomandare din partea lui Nik Bärtsch. Ce înseamnă această alegere pentru voi? Aveți şi public străin? Încercaţi să vă promovați şi internațional?
Ne bucură și ne onorează această mențiune din partea Jazzfuel, dar și recomandarea din partea lui Nik Bärtsch, care ne-a vizitat în 2019 alături de proiectul său, Ronin, și care s-a simțit foarte bine la noi. Deocamdată nu sîntem activi pe partea de promovare a festivalului în afara țării, ne concentrăm pe România, dar asta se va schimba în viitorul apropiat pentru că noi considerăm că experiența Smida Jazz este foarte ofertantă și pentru publicul din afara țării. Impresiile acestea le-am primit și din partea străinilor care au participat pînă acum la eveniment, aflînd despre noi din diferite surse, la recomandarea artiștilor care ne-au vizitat sau din online.
Cum s-a schimbat Smida, ca zonă turistică, de la prima ediție a festivalului pînă acum?
Zona e în dezvoltare, s-au mai deschis pensiuni noi, urmează să se mai deschidă și altele. Să sperăm că și autoritățile locale vor contribui prin îmbunătățiri ale infrastructurii, e mare nevoie și de asta pentru a sprijini și mai mult dezvoltarea zonei. Se discută în ultimele luni despre refacerea drumului de acces care leagă Smida de Padiș, asta ar fi grozav pentru că accesul dinspre partea de vest a țării s-ar face mult mai ușor. Mai ales că multe persoane au luat contact cu zona prin intermediul festivalului și ulterior au revenit sau își extind sejurul și stau multe zile, înainte sau după eveniment.
Care este profilul iubitorului acestui festival?
Majoritatea sînt tineri, care provin din mediul urban, cărora le place să iasă în natură, sînt activi și interesați de un stil de viață sănătos, consumatori de cultură și „early adopters“. În festival avem și activități pentru copii, astfel că și familiile sînt prezente în număr mare la festival. Animalele de companie sînt binevenite la noi, sînt mulți căței și se creează o atmosferă foarte familiară și relaxantă.
Care este cel mai dificil lucru din munca depusă pentru festival acum, după primul cincinal?
În continuare partea financiară și cele care țin de infrastructura zonei sînt cele mai dificile. Spațiile de cazare nu sînt suficiente pentru cererea care există în perioada festivalului, iar lipsa infrastructurii are un impact semnificativ asupra resurselor pe care trebuie să le alocăm pentru organizarea a tot ceea ce ține de eveniment. Iar în ceea ce privește partea financiară, subiectul ăsta cred că e sensibil pentru mai toți organizatorii care nu sînt în zona mainstream sau mass market.
Chiar așa, cum a fost interesul sponsorilor privaţi şi al autorităţilor pentru jazz în acest an postpandemic, dar cu un război la graniță?
E un an greu, în continuare cu apăsarea și incertitudinile generate de pandemie, iar apoi războiul care a adîncit această stare. Mulți dintre parteneri și-au direcționat resursele pentru a ajuta Ucraina, cum e și normal în astfel de situații, avînd în vedere criza umanitară de acolo.
Diversitate
Predomină muzicienii britanici și români. Cum s-a conturat line-up-ul acestei ediţii și de ce ar fi „cea mai spectaculoasă“?
O parte dintre artiștii din programul ediției curente au fost inițial în cel al ediției pe care am planificat-o pentru 2020, ediție pe care nu am mai organizat-o. Nu am avut ocazia să mai anunțăm programul ediției respective, pentru că a început pandemia. Alte nume din program sînt dintre cele pe care am încercat să le aducem anul trecut, dar din motive obiective nu a fost posibil. Mă bucur că pînă la urmă am reușit să-i aducem anul acesta. Alții s-au alăturat pe măsură ce am avansat cu programul. Pe lîngă britanici și români, anul acesta avem artiști din Germania, Franța, Danemarca, Turcia, Belgia, Ungaria, Slovenia și Venezuela.
Din punctul meu de vedere, e cel mai reprezentativ mix de artiști pe care îl prezentăm pînă acum, ca diversitate stilistică și abordare artistică. Unii dintre ei, Nubya Garcia sau Kamaal Williams, sînt deja considerați adevărate staruri în jazz-ul modern, dar sînt sigur că și de cei care acum sînt mai la început de carieră vom auzi și mai mult pe viitor.
Amintesc de duo-ul danez Svaneborg Kardyb, artiști foarte tineri și care au semnat recent cu label-ul britanic Gondwana Records, alături de nume precum GoGo Penguin, Portico Quartet sau Mammal Hands, care deja au urcat pe scenă la Smida. Recent au lansat un video live pe canalul de YouTube Tiny Desk Concert și care a acumulat aproape 300.000 de vizualizări în mai puțin de o lună de la lansare, o foarte bună performanță, ținînd cont de notorietatea pe care au avut-o pînă acum la nivel mondial.
Sau Chelsea Carmichael, tînăra, dar deja premiata saxofonistă britanică ce îl are drept mentor pe Shabaka Hutchings (venit la Smida cu Sons of Kemet la ediția din 2018) și care i-a și lansat albumul de debut la casa sa de discuri.
Care dintre invitaţii inediţi ai acestei ediţii credeţi că va fi „marea surpriză“?
Am încredere în toți artiștii din program că vor livra participanților experiențe de neuitat, așa că recomand atenție în egală măsură la toți, chiar sînt de neratat.
Pe contul de FB al festivalului v-ați întrebat fanii, la un moment dat, ce artist le‑ar plăcea să revadă la Smida. Țineți cont de opiniile publicului?
Sigur că sîntem atenți și la dorințele participanților despre line-up și, în măsura în care se potrivesc cu viziunea noastră artistică, încercăm să le onorăm.
Ce presupun activitățile educative și recreative de peste zi de anul acesta?
Ca de obicei, avem un program atractiv pentru mai toate preferințele. Activitățile au loc începînd de dimineață, vor fi clase de yoga, vom avea un atelier de scriere creativă și panel-uri de discuții în zona Grow, unde îi avem invitați pe Codruța Simina, de la RISE Project/Scena9/Misreport, care va ține o prelegere pe subiectul fake news, Vlad Tăușance, care face parte din echipa Timișoara – Capitală Culturală a Europei, Tică Darie, care ne va povesti despre proiectul „Made in Roșia Montană“ sau echipa de la Planeta Petrila, plus alți invitați.
Vom avea și o bibliotecă mobilă, dar și multe activități pentru copii. Pentru cei mai aventuroși și dornici de mișcare, în timpul festivalului sînt și multe activități organizate în împrejurimile festivalului, precum tururi ghidate și treasure hunt, speoturism într-o peșteră din zonă, tururi de ciclism sau activități pe rîul Someș și lacul Beliș-Fîntînele, unde participanții se pot iniția și relaxa în caiace sau pe stand-up paddle-uri, alături de instructori specializați.
În interviul acordat celor de la Jazzfuel anul trecut vorbeați despre lipsa tinerelor trupe românești de jazz, dar și de lipsa unei publicații, print sau online, dedicate exclusiv jazz-ului. De ce credeți că nu avem și ce credeți că s-ar putea face?
Ne cam lipsește un întreg ecosistem. Ce se studiază nu e ancorat în contemporan, nu sînt săli sau spații indoor de concerte, posturile de radio pe care le avem nu transmit astfel de muzică, nu prea sînt jurnaliști specializați în muzică sau critici. O publicație ar avea nevoie de conținut și, în afară de cel oferit de festivalurile de jazz, nu prea văd ce alt conținut, local, ar putea oferi unor cititori.
Ce artişti noi – din zona jazz-ului, dar nu neapărat – ați descoperit în pandemie şi ce ne-ați recomanda să ascultăm?
Un lucru bun care s-a întîmplat în pandemie, dacă îl pot numi așa, a fost că mulți artiști s-au orientat spre streaming video și au fost produse multe concerte la o calitate bună. Așa am „participat“ la multe concerte în pandemie. Black Flower și Islandman sînt două descoperiri care m-au marcat în așa fel încît anul acesta se află în programul Smida.
Ce muzician ați invita să facă parte din public la ediţia de anul acesta a festivalului?
Ar fi doi, cei doi frați din Boards of Canada, poate s-ar simt inspirați de atmosfera și experiența de la Smida să mai concerteze iar.
Dacă ați putea locui pentru o vreme într-un album de jazz, ce disc ați alege?
Anul acesta mi-am petrecut cel mai mult timp cu albumul Artifacts, apărut în 2016, de la Black Flower. Parcă nu mă mai satur de diversitatea sonoră pe care o oferă acest album.
interviu realizat de Marius CHIVU
