„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII

Publicat în Dilema Veche nr. 942 din 28 aprilie – 4 mai 2022
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII jpeg

După ce am văzut-o pe Marina Palii în Malmkrog, la cinema, am plecat convinsă că a mai apărut o revelație în filmul românesc. Cea care o interpretează pe contesa Olga în  lungmetrajul regizat de Cristi Puiu vorbește în realitate patru limbi străine, joacă pe scena din Arad și se implică constant în numeroase acțiuni umanitare legate de Ucraina. Debutul ei în film i-a adus o foarte meritată nominalizare pentru cea mai bună actriță într-un rol principal la Premiile Gopo din acest an. Am invitat-o să vorbim despre actorie și nu numai.

Debutul în filmul Malmkrog v-a oferit șansa de a repeta în limba franceză un text alcătuit în bună parte din dialoguri filozofice. Cum a fost să renunțați la instrumentele clasice actoricești în  favoarea „tiradelor  retorice”?

Nu am avut o abordare clasică dacă vorbim de o înțelegere a unei situații, a unui conflict între personaje sau dacă vorbim de construcția unui personaj așa cum am învățat în facultate. Dramaturgia a fost dată de sensul textului, care trebuia redat natural, precis, fără să fie încărcat cu interpretări actoricești. Nu știu în ce măsură au existat personaje. Cred că adevăratul personaj a fost textul.

Mare parte din colegii actori de la filmare erau francezi. Ați avut timp să repetați replicile (de multe ori foarte lungi) înainte de a reda pe platou confruntările dintre personaje?

Chiar dacă deseori erau discursuri flamboaiante, cred că sensul discursurilor a ieșit mai mult în evidență decît retorica acestora. Cît despre timpul pe care l-am avut să repetăm textul, acesta a fost limitat. Am ajuns ultima pe set, cînd filmările începuseră de ceva timp, de o săptămînă, dacă îmi amintesc bine. A trebuit să mă adaptez din mers, să învăț textul fie în pauze, fie după filmări, noaptea, pentru a doua zi. Uneori învățam replicile la machiaj, în timp ce îmbrăcam costumul, în pauza de masă. Pe scurt, pe unde apucam…

În ultima perioadă, tot mai mulți artiști aleg să se implice activ încercînd să influențeze deciziile proaste ale guvernanților. În același timp asistăm, neputincioși, la rezultatele catastrofale ale imixtiunii politicului în cultură și în artă... Ce ați schimba aici dacă ați putea?

E o discuție lungă. Și problema e că rămîne la nivelul unei discuții, al unei păreri, o vorbă spusă așa cum ne place nouă actorilor să ne dăm deștepți. Putere nu am. Nu am putere nici măcar să-mi schimb propria viață, darămite să schimb un sistem cu o moștenire canceroasă a comunismului, manifestată în viața de zi cu zi prin diverse cutume ale „micii înțelegeri”. Dar dacă aș putea, aș investi în educație și apoi aș trăi o sută de ani să văd roadele ei într-o societate sănătoasă, undeva pe la a treia generație. Cred că acolo e baza, în educație. Nu putem vorbi de înțelegerea și susținerea culturii într-o societate care trece de la sapă direct la TikTok. Nu zic că toată țara e așa, dar din ce am urmărit, cu riscul de a supăra, am observat că oamenii educați în România sînt o minoritate. Și atunci simt că facem artă așa, pentru noi, despre noi, noi între noi. Cît despre corupție, oportunism, incompetență, cumetrisme, servilism politic și alte daraveri, cred că tot ce pot să fac e să încerc eu să trăiesc corect, fără să încurajez cele mai sus enumerate. Sînt mai mult actriță decît activistă (sper!), dar dacă văd o nedreptate, rar tac. Eu nu pot schimba caracterele oamenilor, dar pot să-i încurajez să nu le pese doar de propriul bine și, atunci cînd văd o nedreptate, să nu treacă pe lîngă ea indiferenți.

942 15 malmkrog jpg jpeg

                                                                     Malmkrog

Momentan cauzele umanitare mă preocupă mai mult decît teatrul

În ce spectacole vă putem urmări la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad? Dar la  București?

Momentan cauzele umanitare mă preocupă mai mult decît teatrul. Asta simt. În București încă nu joc, aș fi avut ocazia să încep acum ceva, dar au contat mai mult cauzele umanitare. În rest, joc la Arad, acolo unde sînt angajată, în spectacolele Școala și familia (regia Cristian Ban), Our Last Terminal. Platonovka (regia Botond Nagy), Terapie de grup în regia lui Tapasztó Ernö și Miracolul Sfîntului Gheorghe pus în scenă de Nikola Zavișici. Mi-aș fi dorit să joc și la București, dar asta e... E pentru prima dată pentru mine cînd arta vine pe locul doi.

Ați absolvit facultatea de limbi străine, vorbiți fluent rusă și polonă și ați terminat și un masterat la UNATC. A contat experiența studiilor umaniste cînd ați primit scenariul la Malmkrog?

La filmări m-a ajutat franceza, mai puțin rusa și polona. Franceza o știam din facultate. Eu credeam că o știu bine, pînă m-am trezit vorbind în fața camerei. Mi-a fost aproape imposibil să scap de accent. Am muncit foarte mult la pronunție, la cadența frazei, la redarea unui fir logic al discursului. Filologia m-a ajutat să înțeleg o parte din sensurile textului, să găsesc tot felul de referințe culturale. Spun o parte, pentru că nici acum nu cred că am înțeles pe deplin textul lui Soloviov.

A fost lectura dialogurilor despre război, progres și sfîrșitul lumii din cartea lui Vladimir Soloviov un punct de sprijin în redarea cu atîta naturalețe a replicilor?

Sensul textului m-a ajutat, evident. Textul meu a fost preluat de acolo, din acele dialoguri, cu mici modificări. Replicile spuse în franceză sînt din textul lui Soloviov.

Cum v-a „format” ca actriță rolul Olgăi?

Discursul Olgăi era în disonanță cu ce credeam eu despre lume și felul în care mă raportam la creștinism. Cu toate astea, am căutat umanitatea în motivațiile ei. După filmări, am început să îmi pun și mai multe întrebări legate de felul în care e construită lumea. Cred că marele meu cîștig e că am devenit, pe de o parte, mai determinată în tot ceea ce fac. Pe de altă parte, mai chibzuită în ceea ce privește alegerile în viață. Olga m-a ajutat să mă cunosc pe mine mai bine, atît cît am reușit să mă cunosc pînă în momentul de față.

Ați publicat poezii, texte de jurnal și proză scurtă. Unde ați situa acum scrisul și ce ați citit în ultima perioadă?

Scrisul a rămas în jurnale intime. Cînd e atîta literatură de calitate în jur, tot ceea ce încerc să redau în scris mi se pare banal, mă simt o impostoare. Tot încerc să mă apuc de un manual de mecanică cuantică. Am fost pasionată de fizică în liceu, dar la capitolul ăsta n-am parcurs decît două-trei noțiuni de mecanică cuantică și mi-ar plăcea să știu mai mult. Recent, am citit Acolo unde curg rîuri de lapte și miere de Vladimir Lorcenkov, o farsă tragică despre dorința moldovenilor de a ajunge cu orice preț în Italia, pămîntul făgăduinței. Ultima a fost Ferma animalelor, de Orwell. Citesc beletristică, în mare parte: Palahniuk, Murakami, Hesse, Ulițkaia, Huxley. Oliver Sacks scrie captivant. Citesc și  dramaturgie contemporană și mi-ar plăcea să citesc mai mult, dar sînt leneșă.

interviu realizat de Roxana CĂLINESCU

p 15 Delta Bucurestiului 0778 jpg
„Încerc să încetinesc dispariția amintirilor din acest loc” – interviu cu regizoarea Eva PERVOLOVICI
„Pentru mine era important să arăt în film acest trecut simbolic, în același timp artistic și spiritual, al închisorii Văcărești.”
947 15 Alexandru Belc jpeg
„Mă interesează legătura dintre trecut și prezent” – interviu cu regizorul Alexandru BELC
„Cît de mult putem să ne luptăm pentru a nu lăsa compromisul să se instaleze în noi?”
p 15 coperta2 jpg
Nota traducătorului
Seria romanelor „În căutarea timpului pierdut” de Marcel Proust va apărea, începînd din acest an, la Editura Cartier în noua traducere a lui Cristian Fulaș.
p 21 jpg
David Lynch: fuga psihogenică
La David Lynch există o doză bine echilibrată de mister și de inexplicabil, de gangsteri și femei în pericol, de dedublare și subconștient.
945 15 Sebastian Strasser png
„Mi s-ar părea fabulos să fac un film SF în România” – interviu cu regizorul Sebastian STRASSER
Tehnica învățată în ultimii zeci de ani aș vrea să o aplic la poveștile autentice care sînt parte din sufletul țării în care m-am născut.
945 22 Christian Badea jpeg
„Voiam să aud ceva care să-mi dea încredere că există potențial” – interviu cu dirijorul Christian BADEA
„Tehnic, muzicienii tineri sînt buni, atitudinea lor e bună. Trebuie timp.”
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE jpeg
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE
„Cînd viața începe să te cutremure și ești în pericol să te prăbușești e bine să te agăți de ce-ai făcut pînă atunci.”
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ jpeg
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ
„Sperăm ca un anumit tip de relație să se stabilească între obiectul artistic, între personajele de pe ecran și conversațiile interioare pe care fiecare dintre noi le avem.”
Istoria culturală a lumii povestită de culori jpeg
Istoria culturală a lumii povestită de culori
Albastrul prosperă doar pe tărîmurile nepămîntești ale cerului, ale mării și ale orizontului.
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe jpeg
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe
Debutul cinematografic și scenariile metaforice care vorbeau despre sistemul totalitar apar și în urma propriilor experiențe politice.
În preajma și totodată în inima Ansamblului brâncușian de la Tîrgu Jiu jpeg
În preajma și totodată în inima Ansamblului brâncușian de la Tîrgu Jiu
Noua carte trebuie percepută ca o sinteză esențială, consacrată devenirii singurei opere monumentale transmise nouă de Constantin Brâncuși, dar și semnificației acesteia.
Poetul într un oraș de graniță jpeg
Poetul într-un oraș de graniță
Despre Petre Stoica cineva mai prețios ar putea spune că a îngenuncheat în fața poeziei și a plecat din cele lumești exact de ziua ei.
„Original înseamnă să găsești personaje verosimile și să le pui în situații adevărate” – interviu cu regizorul Bogdan George APETRI jpeg
„Original înseamnă să găsești personaje verosimile și să le pui în situații adevărate” – interviu cu regizorul Bogdan George APETRI
„Plec la drum cu o idee, cu o poveste, gîndindu-mă strict doar la personaje, la situațiile în care se află ele, la problemele cu care se confruntă, la deciziile pe care trebuie să le ia.”
Gaspar Noé – Cinéma du corps  30 de secunde pentru abandonarea filmului  jpeg
Gaspar Noé – Cinéma du corps. 30 de secunde pentru abandonarea filmului.
Noé revoluționează printr-un cinema exclusiv senzorial, un cinema al corpurilor, în jurul cărora așterne o pleiadă de subiecte așa-zis tabu.
„Trebuie să ne luăm la revedere de la cîrciumar” – interviu cu regizorul Gabriel TEMPEA jpeg
„Trebuie să ne luăm la revedere de la cîrciumar” – interviu cu regizorul Gabriel TEMPEA
„Tot mai puțini dispun de tihna și fizionomia necesare savurării șnițelelor de proporții copleșitoare.”
Yorgos Lanthimos  Caninul, Alpii, homarul și Ifigenia jpeg
Yorgos Lanthimos. Caninul, Alpii, homarul și Ifigenia
Cinema-ul lui Lanthimos este în egală măsură autentic și artificial, realist și formalist.
Golania (1990) & Rezist (2017 2018)   un amplu ritual de trecere jpeg
O reașezare a condiției umane
Zoomizarea relațiilor umane sau microsoftizarea dialogurilor umane e brand global.
O scenă pentru tinerii muzicieni de jazz – interviu cu Bogdan MATEI jpeg
O scenă pentru tinerii muzicieni de jazz – interviu cu Bogdan MATEI
„Pure Jazz“ este o serie de concerte în care vor performa doar tinerii muzicieni cu vîrstă sub 30 ani și care au compoziții proprii.
Enescu și Caudella – întîmplare cu elev și profesor jpeg
Cum l-au furat pe Enescu. Probele implacabile noi
Numele lui Romeo Drăghici, executor testamentar, primul director al Muzeului Enescu, a părut mereu stimabil. Niciodată nimeni nu îi contestase fie practicile patrimoniale, fie influența masivă asupra destinului postum al lui Enescu.
Brâncuși și religia frumosului jpeg
Brâncuși și religia frumosului
Brâncuși detestă individualul, detaliul singular, descripția realistă și de aceea se angajează în căutarea esențelor spirituale, a ceea ce este ascuns și merită să fie revelat.
De ce este Enescu cel mai împlinit dintre noi jpeg
Patru scrisori inedite ale lui Enescu, identificate, editate, comentate și restituite muzicii lui
La 28 ianuarie 2022, cîțiva istorici, arhiviști, muzicieni, critici literari și jurnaliști au semnalat și criticat public o nouă licitație privată cu documente obținute indubitabil fraudulos din arhive publice.
Anul cinematografic 2021 – anchetă jpeg
Anul cinematografic 2021 – anchetă
Șase critici de film și o întrebare: „Cu ce rămînem din anul cinematografic care a trecut?”.
Anul teatral 2021 – o anchetă jpeg
Anul teatral 2021 – o anchetă
Teatrele au fost nevoite să-și reinventeze repertoriul, să găsească mereu alte formule pentru a rămîne aproape de spectatori.

HIstoria.ro

image
„Micile Rome” - Așezările coloniștilor romani în Dacia
După cucerire, teritoriul unei noi provincii era împărțit administrativ și guvernat după principiile dreptului roman. Elementele principale ale romanizării au fost armata, administrația, coloniștii, dreptul roman, veteranii și școlile create în provincii. Armata avea legături permanente cu autohtonii, unii dintre ei înrolându-se în trupă imediat după cucerire, în provinciile lor sau fiind trimiși în altele, chiar departe: trupe auxiliare formate din daci, imediat după cucerire, au fost trimise u
image
Bătălia de la Poltava, sau cum a devenit Rusia o Mare Putere
27 iunie 1709: în urma victoriei de la Poltava, Rusia se alătură grupului de Mari Puteri europene și, prin înfrângerea Suediei, câștigă definitiv poziția de cea mai mare putere a Europei Nord-Estice. Era primul pas al dezvoltării fulminante a Rusiei. Bătălia de la Poltava, una din cele mai mari bătălii ale Marelui Război Nordic (uitat, din păcate, de istoriografia modernă), a avut, așadar, consecin
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.