„Copilăria nu este o temă minoră în literatura noastră“ – interviu cu scriitoarea Ștefania MIHALACHE

Publicat în Dilema Veche nr. 839 din 19 - 25 martie 2020
„Copilăria nu este o temă minoră în literatura noastră“ – interviu cu scriitoarea Ștefania MIHALACHE jpeg

Dacă cineva și-ar dori să vadă cum a fost recuperată copilăria în literatura ultimelor decenii, cu siguranță ar trebui să citească volumul scriitoarei Ștefania Mihalache, Copilăria. Reconstituiri literare după 1989 (Editura Paralela 45, 2019). Cartea propune un corpus de texte reprezentativ și o privire caleidoscopică asupra copilăriei „literare“ a unei generații de scriitori născuți înainte de Revoluție.

Ce v-ați propus să faceți în această cercetare care este cartea dvs., Copilăria. Reconstituiri literare după 1989? Și de ce ați ales acest subiect?

În anul 2009 eram în căutarea unei teme pentru o teză de doctorat. În același timp, citeam multă literatură contemporană și mi-a sărit în ochi faptul că se scriau multe romane care aveau legătură cu tema copilăriei și conțineau personajul-copil, privit de aproape prin multe tipuri de lentile, așa cum nu se mai întîmplase în literatura noastră anterevoluționară. Apăruseră Orbitor, de Mircea Cărtărescu, Exuvii, de Simona Popescu, Muzici și faze, de Ovidiu Verdeș, Băiuțeii, de Filip și Matei Florian, Tinerețile lui Daniel Abagiu, de Cezar Paul-Bădescu și altele. Mai mult, în paralel se publicau și volume de memorii în trend-ul „amintiri din comunism“, cum ar fi Născut în U.R.S.S., de Vasile Ernu, O lume dispărută: Patru istorii personale urmate de un dialog cu H.-R. Patapievici, de Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, Cartea roz a comunismului, volum colectiv coordonat de Gabriel H. Decuble etc. Toate aceste cărți m-au convins că se conturează o temă importantă care nici nu beneficia de o receptare critică dedicată doar ei.

Volumul e un bun ghid pentru cineva care ar fi curios să afle cum a „migrat“ copilăria comunistă în textele literare și cum a fost, astfel, recuperată literar. Care sînt descoperirile dvs. legate de acest subiect?

Am descoperit, în primul rînd, multe ritualuri de socializare, de descoperire a lumii, de formare a sinelui, toate grefate pe „recuzita“ timpului: formarea de găști la scările blocurilor între care se duceau adevărate războaie, jocurile de fotbal, revistele Rahan și indienii de plastic, cozile, poziția de putere obținută sau nu la școală, ca pionier, Brifcorul și țigările palmate, și schimburile de casete audio „trase“ de la băieții mai mari, colecțiile de „surprize“ de la guma de mestecat ș.a.m.d. Ca tehnică narativă, procedeele sînt foarte diverse: frații Matei și Filip Florian scriu o carte „la două mîini“, Cezar Paul-Bădescu mizează pe antiliteratură, adică pe sabotarea structurii de tip Bildungsroman, Simona Popescu integrează perioada copilăriei într-un roman în care miza este volatilitatea identității. Comunismul, cu recuzita lui, nu este niciodată o temă de prim-plan, ci este prins în ochiurile acestor „plase“ narative, fiecare cu altă miză.

Este copilăria aceasta, de care sînteți interesată ca subiect literar, altfel față de cea din alte perioade? Cum o fac scriitorii aleși să fie diferită?

Tema copilăriei a fost atinsă și de clasici, a apărut sporadic și în perioada postbelică (Zaharia Stancu, Marin Preda) în funcție, de obicei, de mediu (copilăria rurală, copilul de la țară care dorește să învețe, tema dascălului bun/dascălului rău, copilăria burgheză) și, ca atare, însoțită de un tezism care a făcut ca personajul-copil să fie mereu reprezentat bidimensional. Foarte rar scriitorii au pătruns în subiectivitatea personajului. Personajul-copil tridimensional, cu puteri depline și existență verosimilă și nuanțată, apare cu scriitorii care abordează tema după 1989.

Au existat, pe lîngă volumele de proză și de romanele unor scriitori contemporani, pe care le discutați în carte, tot felul de volume colective care au încercat recuperarea acestei copilării petrecute în comunism. E vorba despre o temă recurentă, cu o încărcătură afectivă mare, sau și de o încercare de a înțelege un trecut recent și totuș, atît de îndepărtat?

În carte am abordat această „nevoie de întoarcere la copilărie“ și ca fenomen social, ca reacție a indivizilor aparținînd unei societăți proaspăt ieșite ditr-un regim autoritar în care a devenit vital să fie înțeles trecutul. După 1989 a prevalat în societate un sentiment de vină pentru a fi tolerat existența înjositoare la care dictatura a supus populația. Au existat învinovățiri proferate în media în interiorul diverselor straturi sau „bresle“ culturale. Oamenii au avut mult timp senzația că tot ceea ce venea din trecut era maculat și trebuie aruncat, inclusiv propriile suflete. Reîntoarcerea la comunism pe calea poveștii a fost singura posibilitate de înțelegere și reevaluare a trecutului. Reflectat prin lentilele trecutului personal, al vieții domestice, al ritualurilor comunitare, comunismul a fost „îmblînzit“, reașezîndu-se bazele pentru o reflectare mai puțin încrîncenată a sa.

Vorbiți despre „childhood studies“ și despre faptul că ați ales această „metodă“ de a analiza un corpus literar. Ce aduce nou această lentilă în peisajul unui studiu literar?

Cred că aduce ceea ce aduce orice referință extradisciplinară: o punere în perspectivă. Numai că lucrurile nu se opresc la asta. „Childhood studies“ sînt un domeniu de nișă, transdisciplinar la rîndul lui (combinînd psihologie, antropologie și sociologie puse într-o grilă poststructuralistă), care își propune o altă viziune asupra copilului decît cea a unei entități aflate pe drumul spre maturitate și spre condiția de adult, o ființă în numele căreia vorbește mereu adultul. Aceste studii construiesc premisa că un copil este o ființă completă în orice moment al dezvoltării sale, iar datele acelea de tipul hic et nunc trebuie înțelese ca date legitimatoare pentru copil. În acest fel i se va da dreptul la o voce și va fi înțeles în funcție de acțiunile sale (voice and agency) și nu de relația sa cu ereditatea și cu mediul prin care a fost abordat de științe în cea mai mare parte a secolului 20. Cele două atribute, vocea și acțiunea, mi s-au părut markeri foarte importanți pentru corpusul literar pe care urma să-l studiez pentru că aici se regăsesc personaje construite exact pe aceste coordonate de voce și acțiune proprie, prin care autorii conferă personajelor-copil credibilitate, iar cititorilor acces la lumea interioară a acestor personaje care își articulează fără complexe propria aventură a sinelui.

Cît de diferite și cît de asemănătoare sînt textele despre copilărie pe care le-ați ales din literatura română contemporană cu amintirile propriei copilării?

O parte dintre autorii aleși și-au petrecut copilăria în preajma anilor ’70‑’80, o altă parte între ’80-’85, iar eu sînt născută în anul 1978. Împărtășesc, mai degrabă, amintirile celui de-al doilea grup, dar am și amintiri din primii ani postrevoluționari. Amintirile mele sînt consistente cu recuzita și conținutul epic al acestora: Băiuțeii, Cruciada copiilor, Tinerețile lui Daniel Abagiu, Viața unui șef de departament povestită de fiul său Superman. Copilăria în spatele blocului, organizația de pionieri, compunerile școlare, cheia la gît, temele făcute la lanternă și apoi libertatea bruscă de a vorbi despre orice, de a merge la școală în blugi, lumea în care își făceau loc muzica și culorile Occidentului sînt elemente prezente și în bagajul meu memorialistic.

Am întîlnit copii pe care atunci cînd îi întrebi ce nu înțeleg la școală, dintre autorii și textele din programă, zic că Amintiri din copilărie a lui Creangă. Ceea ce, recunosc m-a mirat. Ei vorbesc despre o mare distanță care se suprapune între ei și Nică, de exemplu. La un moment dat, chiar dacă e vorba de copilăria generației părinților lor, nu pare că lucrurile sînt foarte diferite. E posibil să aibă același gen de reacție în cazul copilăriei din textele autorilor contemporani?

Pentru copii, într-adevăr, lumea lui Creangă nu mai este recognoscibilă. Limbajul cu multe elemente dialectale nu ajută nici el. Pe urmă, trebuie remarcat și faptul că între copilăria de dinainte de Revoluție și copilăriile contemporane este o ruptură paradigmatică. În carte am scris și despre un proiect dedicat elevilor de liceu, finalizat cu o culegere de minieseuri intitulată Ce înseamnă comunismul pentru mine?, coordonată de Raluca Grosescu și publicată în 2007, la Editura Curtea Veche. Una dintre scrierile premiate a fost un exercițiu de imaginație care consta în descrierea unei zile trăite în comunism. Textul conținea toate elementele specifice epocii, cu toate acestea mie mi s-a părut complet artificial. Nu știu dacă există cu adevărat un pod, altul decît cel narativ, între cele două tipuri de copilărie, ante- și postdecembristă. În ceea ce privește autorii care și-au plasat tema în perioada tranziției, aceștia au creat personaje cu care publicul tînăr de astăzi poate rezona pentru că au ca element de suport și un mediu cunoscut, și o tehnică de realizare a personajului care beneficiază de adîncime și de credibilitate.

Știm bine că există cîteva mari teme literare, pe care le putem număra pe degete. Copilăria e una dintre ele. Dacă ar fi să trebuiască să-i faceți o fișă de personaj, așa cum apare ea în textele literare, ce ați alege să spuneți?

Dorința mea, analizînd acest corpus literar, a fost tocmai de a arăta că această temă nu este una minoră în literatura noastră, ba dimpotrivă. Aș încerca să fac o schiță de trăsături ale temei, după cum urmează: nu este universală – este un corpus de narațiuni diferite nu doar în interiorul corpusului, ci și în interiorul aceleiași cărți; nu presupune implicit o stare de grație, ci este mai degrabă un loc al emoției pozitive și/sau negative, al fricilor, cruzimilor și luptei pentru supremație, dar și al atașamentului și sentimentelor intense și genuine; nu este doar locul experiențelor formatoare, ci și al experiențelor deformatoare; ca narațiune, organizează elemente de istorie socială aflate de o parte și de alta a breșei irevocabile care a fost Revoluția din 1989.

a consemnat Ana Maria SANDU

957 15 Fanny Chartres jpg
CC jpg
A nu trăi (doar) din trecut
Muzica celor de la Soft Machine (numele e preluat de la romanul lui William Burroughs) s-a dorit de la început un fel de happening, utilizînd lumini psihedelice și folosind influențe diverse.
957 21 Ligia Ciornei foto din arhiva personala jpeg
„Generația de acum minimalizează schizofrenia perioadei comuniste” – interviu cu Ligia CIORNEI
„Am încercat să surprindem efervescența interioară a unei femei însărcinate care e obligată să ia o decizie din cauza circumstanțelor.”
956 16 Cazacu1 jpg
Un maestru al jazz-ului spiritual
La cei 84 ani ai săi, Charles Lloyd a fost decanul de vîrstă al invitaților ediției de anul acesta a Festivalului de Jazz de la Gărîna.
c sebastian marcovici 1 jpg
O pădure, trei călăreți, o fată frumoasă. Și „Persona” lui Andryi Zholdak la FITS
Cîteva note fugare pe marginea spectacolului „Femeia mării”, prezentat pe scena Festivalului de Teatru de la Sibiu de trupa Teatrului Național Marin Sorescu.
955 15 Razvan Scurtu jpg
954 15 Jinte Deprez & Maarten Devoldere jpg
„Cîntecele de dragoste n-o să fie niciodată depășite” – interviu cu muzicianul Maarten DEVOLDERE
„Pentru mine, albumele cu cea mai mare însemnătate sînt despre dragoste și despărțiri.”
953 15 Gabriel Achim jpg
953 21 Banu2 jpg
Peter Brook, dispariția
El a ştiut întotdeauna cum să injecteze energie şi să însufleţească un public care a resimțit dorinţa regizorului de a-l erija în partener.
p 22 Monica Stan credit Lorand Vakarcs jpg jpg
„Cînd nu mai ai droguri, te hrănești cu afecțiunea celorlalți” – interviu cu Monica STAN
„Și relațiile de familie pot fi foarte toxice. Se creează relații codependente, toată lumea încearcă să extragă ceva de la celălalt, doar că aici nu sînt bani.”
p 23 credit P  Dalea jpg
Mai rău ca moartea
Datorită acțiunii de la Reșița, am observat cum opinia publică poate fi stîrnită printr-un demers artistic, asumîndu-și o postură interogativă sau reflexivă în raport cu lumea socială și dramele ei.
951 15 Marius Giura foto Andrei Becheru jpg
„Generațiile de muzicieni se schimbă“ – interviu cu Marius GIURA
„Sîntem mîndri de artiștii pe care am reușit să îi invităm. Ei au adus faimă acestui festival.”
951 16 Credit foto Adi Molnar 1 jpeg
„Trec printr-o perioadă crem cu abțibilduri” – interviu cu OIGĂN
Am umblat pe străzi cu sens unic, m-am uitat în casa liftului cînd el era plecat la supermarket și mi-am găsit un fel de voce doar a mea.
p 15 Delta Bucurestiului 0778 jpg
„Încerc să încetinesc dispariția amintirilor din acest loc” – interviu cu regizoarea Eva PERVOLOVICI
„Pentru mine era important să arăt în film acest trecut simbolic, în același timp artistic și spiritual, al închisorii Văcărești.”
947 15 Alexandru Belc jpeg
„Mă interesează legătura dintre trecut și prezent” – interviu cu regizorul Alexandru BELC
„Cît de mult putem să ne luptăm pentru a nu lăsa compromisul să se instaleze în noi?”
p 15 coperta2 jpg
Nota traducătorului
Seria romanelor „În căutarea timpului pierdut” de Marcel Proust va apărea, începînd din acest an, la Editura Cartier în noua traducere a lui Cristian Fulaș.
p 21 jpg
David Lynch: fuga psihogenică
La David Lynch există o doză bine echilibrată de mister și de inexplicabil, de gangsteri și femei în pericol, de dedublare și subconștient.
945 15 Sebastian Strasser png
„Mi s-ar părea fabulos să fac un film SF în România” – interviu cu regizorul Sebastian STRASSER
Tehnica învățată în ultimii zeci de ani aș vrea să o aplic la poveștile autentice care sînt parte din sufletul țării în care m-am născut.
945 22 Christian Badea jpeg
„Voiam să aud ceva care să-mi dea încredere că există potențial” – interviu cu dirijorul Christian BADEA
„Tehnic, muzicienii tineri sînt buni, atitudinea lor e bună. Trebuie timp.”
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE jpeg
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE
„Cînd viața începe să te cutremure și ești în pericol să te prăbușești e bine să te agăți de ce-ai făcut pînă atunci.”
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII jpeg
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII
„Aș investi în educație și apoi aș trăi o sută de ani să văd roadele ei într-o societate sănătoasă.“
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ jpeg
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ
„Sperăm ca un anumit tip de relație să se stabilească între obiectul artistic, între personajele de pe ecran și conversațiile interioare pe care fiecare dintre noi le avem.”
Istoria culturală a lumii povestită de culori jpeg
Istoria culturală a lumii povestită de culori
Albastrul prosperă doar pe tărîmurile nepămîntești ale cerului, ale mării și ale orizontului.
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe jpeg
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe
Debutul cinematografic și scenariile metaforice care vorbeau despre sistemul totalitar apar și în urma propriilor experiențe politice.

Adevarul.ro

image
Misterele celor mai spectaculoase peşteri din munţii Hunedoarei. Unde s-ar fi aflat comoara lui Decebal
Turiştii care ajung în munţii Hunedoarei pot vizita o mulţime de peşteri spectaculoase, pline de mistere. Unele au fost locuite din preistorie.
image
Şoseaua pierdută în munţi, plânsă de localnici: „În scurt timp nu o să mai admirăm peisajul minunat” VIDEO
Doar o parte din şoseaua care se afundă în munţi, pentru a lega Valea Jiului de Băile Herculane, a fost finalizată. Localnicii se plâng de starea drumului naţional.
image
O influenceriţă urmărită de milioane de fani, acuzată că şi-a ucis iubitul. Tânăra mai fusese arestată pentru că l-a agresat fizic FOTO
Courtney Clenney, în vârstă de 26 de ani, este o influenceriţă şi model OnlyFans din Statele Unite. Ea a fost arestată pentru crimă, după ce şi-a înjunghiat mortal iubitul, în timp ce se certau.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.