Colina Verde de la Bayreuth

Ioan HOLENDER
Publicat în Dilema Veche nr. 808 din 15-21 august 2019
Colina Verde de la Bayreuth jpeg

„Liber în dorință. Liber în a face. Liber în plăcere.“ - Richard Wagner 

Clădirea concepută și ridicată conform viziunii și dorinței lui Richard Wagner este absolut unică în istoria teatrului muzical, fiind singura de acest fel construită conform voinței unui compozitor. Teatrul a fost inaugurat în anul 1876 cu tetralogia wagneriană: Aurul Rinului, Walkiria, Siegfried și Amurgul zeilor. Montarea Inelului Nibelungilor a fost un adevărat triumf artistic, dar nu și unul financiar, prima ediție a Festivalului încheindu-se cu un deficit de aproximativ un milion de euro în banii de astăzi. Ca urmare, teatrul a rămas închis timp de șase ani; se va redeschide în 1882 cu ultima creație a titanului, Parsifal. La doar șase luni de la această premieră, Richard Wagner moare la Veneția și este înmormîntat în grădina casei sale din Bayreuth.

Intenția originară a fost ca lucrarea să fie interpretată doar la Festspielhaus (Casa Festivalului) din Bayreuth și niciunde altundeva. Însă Gran Teatre del Liceu din Barcelona a reușit, perfect legal, să prezinte scenic primul spectacol cu Parsifal din afara Festivalului, la un minut după miezul nopții, pe data de 1 ianuarie 1914, după stingerea drepturilor de autor. În sala teatrului de pe Colina Verde – întocmai cum și-a dorit-o compozitorul, cu o capacitate de aproximativ 2.000 de locuri și cu cele mai bune caracteristici optice şi acustice –, cu fosa orchestrei vizual imperceptibilă, se țin în fiecare an, începînd cu 25 iulie, exact 32 de spectacole, în cadrul Festivalului de la Bayreuth. În fiecare an are loc o nouă montare, cîntîndu-se cinci din cele zece lucrări principale ale compozitorului. Noua montare rămîne în repertoriu timp de cinci ani și fiecare reluare a unei producții se repetă intensiv, mereu în prezența regizorului. Sistemul este numit „work in progress“, iar Festspielhaus Bayreuth este unicul teatru din lume care aplică acest procedeu în scopul obținerii celei mai înalte calități artistice.

Toate spectacolele încep la ora 16 și după fiecare act este o pauză de o oră, în care spectatorii au ocazia de a interacționa și de a se plimba pe aleile parcului de pe Colina Verde, admirînd Bayreuth-ul. Scopul, ținta și menirea absolută sînt punerea în valoare a lucrării în sine. Interpreții sînt plătiți conform onorariilor stabilite pentru fiecare rol, indiferent de numele lor. Pe ușile garderobelor sînt trecute numele personajelor interpretate și nu cele ale soliștilor vocali. Toate, dar absolut toate aceste reguli, valabile exclusiv la Bayreuth, au fost stabilite de Richard Wagner încă de la întemeierea Festivalului. Sala, construită în totalitate din lemn, nu este prevăzută cu un sistem de aer condiționat, scaunele nu au cotiere, iar spătarele acestora nu trec de jumătatea spatelui. Folosirea evantaielor este interzisă, deoarece vibrația aerului ar deteriora claritatea sunetului muzicii. Rostul tuturor acestor amenajări și reguli a fost acela de a obține o acustică excepțională, dar și acela de a maximiza vizibilitatea spațiului scenic din orice loc al sălii. Cele treizeci de rînduri proiectate sub forma unui amfiteatru, fiecare avînd cîte cincizeci și patru de scaune, fac imposibilă orice mișcare în timpul spectacolului. Pe fiecare bilet, toate vîndute anticipat, este înscris numele spectatorului, iar accesul în sală se face doar pe baza unui act de identitate, evitînd astfel comercializarea acestora pe „piața neagră“. Pentru a obține bilete se fac liste de așteptare, iar doritorii stau la rînd cam cinci ani.

Bayreuth, orășelul cu circa 70.000 de locuitori, nu este în nici un caz o atracție turistică. Compozitorul Richard Wagner nu a ales întîmplător acest loc pentru prezentarea în condiții optime a lucrărilor sale. Wagner și-a dorit un public ascultător, care să vină la acest Festival exclusiv pentru a savura punerea în scenă a dramelor sale muzicale, fără ca nimic altceva să îi distragă atenția, nici înainte și nici după spectacol.

Năpasta care s-a abătut asupra locului a pornit din aprecierea lui Adolf Hitler pentru capodoperele wagneriene, pe care le considera a fi fost „pur germane“, dar și de la simpatia și chiar prietenia Führer-ului pentru englezoaica Winifred Wagner, nora lui Richard Wagner. Prezența lui Hitler și a anturajului său la spectacolele de operă ale Festivalului de la Bayreuth a dus la închiderea festivalului imediat după cel de-al Doilea Război Mondial. Datorită eforturilor și curajului artistic al nepoților întemeietorului, Wieland și Wolfgang Wagner, a fost posibilă redeschiderea Festivalului de la Bayreuth începînd cu 1951. După moartea prematură a regizorului Wieland, fratele său, Wolfgang, a condus singur celebrul Festival, cu excelență și înțelepciune, pînă la vîrsta de 89 de ani.

În prezent, Festivalul se află sub conducerea fiicei lui Wolfgang, Katharina Wagner, care m-a onorat invitîndu-mă să susțin discursul Festivalului tocmai în acest an, cînd se comemorează împlinirea a 100 de ani de la nașterea lui Wolfgang Wagner. În prezența cancelarului Germaniei, Angela Merkel, în cadrul unui program muzical condus de marele dirijor wagnerian Christian Thielemann, directorul muzical al Festivalului, mi-am susținut discursul pe scena „sfintei săli“ bayreuthiene. Doamna Merkel, căreia i am fost prezentat în încheierea concertului Festivalului, a apreciat cele spuse de mine pe scenă, remarcînd, nu fără umor, talentul oratoric deosebit al românilor. Doamna Angela Merkel m-a întrebat și care este rezonanța lucrărilor wagneriene în țara noastră. Of, Doamne, cît de naivă este doamna Bundeskanzlerin și cum m-am bîlbîit eu, încercînd să îi răspund ceva…

Am asistat la primele trei spectacole cu Tannhäuser, Lohengrin și Maeștrii cîntăreți din Nürnberg, toate în distribuții alese, cu montări moderne și foarte îndrăznețe, cu aluzii la problemele actuale ale omenirii, precum emigrația sau schimbările climatice.

Scriind aceste rînduri, mă gîndesc la ce înseamnă Richard Wagner în România de astăzi. George Enescu a ales capodopera wagneriană Lohengrin, în 1921, ca spectacol inaugural al Operei Naționale din București. În perioada interbelică, Opera din Cluj a avut în repertoriul ei întreaga tetralogie wagneriană, interpretată în limba română.

Și astăzi? Hai să nu închei utopic aceste rînduri și să nu cobor în adîncul „Galelor ranceaniene“ sau ale lucrărilor în care domnii directori soliști bucureșteni și clujeni își mai găsesc cîte un rol de cîntat în locașurile conduse de ei înșiși.

Am cel mai adînc respect și cea mai profundă considerație constatînd că, în lumea muzicală actuală, pervertită de apariții mediatice trecătoare și de comercializare cu diverși „ticketsellers“, Festivalul de la Bayreuth și-a păstrat calitatea și demnitatea. 

Ioan Holender a fost directorul Operei din Viena.

Foto: Bayreuth Festspielhaus, wikimedia commons

1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”
GRsnnKq5 jpeg
p 15 Sarutul credit A  Docea jpg
Să privești pînă cînd vezi
Operele lui Brâncuși vorbesc prin ele însele, în limbajul universal al artei.
1016 15 png
Cît de problematic este Picasso?
Demersuri pentru a realiza o dezbatere în ceea ce-l privește pe omul Picasso au apărut cu mult înainte de controversa pornită de Gadsby
image png
„Între materie și antimaterie”
O carte despre valorile actuale și dintotdeauna ale omului, rară în peisajul poeziei de azi, ce o așază pe Cristina Chiprian printre poeții de prim rang ai actualității.
image png
Un altoi identitar
Cel ce se ascundea sub această stranie silabă eram chiar eu, Emil Belu.
1015 15 TGiurgiu jpg
„Atunci oamenii și-au cam pierdut busola” – interviu cu regizorul Tudor GIURGIU –
Pentru spectatori, cred că filmul e și un fel de analiză personală asupra ideii de libertate.
1015 17b Foanene jpg
Semnul locului
Atunci cînd vorbim despre gloanțe și lacrimi avem în vedere valori ale corporalității și ale timpului.
1015 22 Sinead O'Connor, 1987 Wikimedia Commons jpg
IA vs. expectanțele hominizilor
Un alt fenomen care este în creștere e acela al încărcării datelor celor pieriți în computere care pot imita glasul și limbajul rudelor decedate.
1014 15 cop jpg
Delta Dunării – doar apa nu i-am luat-o! –
Mă tem că Delta Dunării este distrusă cu știrea multora care ar trebui să o îngrijească.
1012 15 carla teaha foto Dana Tole jpg
p 19 2 jpg
Femeile vs. Picasso. Toreadori vs. Taur
Nu scăpăm de Picasso. Și nici nu trebuie, decît din cînd în cînd.
Foto expo jpg
Impresii dintr-o călătorie picturală la un finisaj
Florica Prevenda, așadar, nu inventează, nu apelează la ficțiune, nu construiește/ deconstruiește, ea rememorează.

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.