Cinemaul poate provoca amintirile - interviu cu regizorul Arnaud Desplechin -

29 octombrie 2022
image

Poate cel mai cunoscut regizor și scenarist francez contemporan, Arnaud Desplechin, a fost invitat cu ocazia festivalului Les Films de Cannes à București la prima proiecție a filmului Frère et sœur (Frate și soră). Magician al registrelor dramatice inseparabile dramelor de familie, Desplechin relatează povestea a doi frați care, odată cu moartea părinților, se reîntîlnesc. Alături de Marion Cotillard și Melvil Poupaud, actrița Cosmina Stratan face în Frère et sœur un rol admirabil, arătînd că vulnerabilitatea umană poate fi semnul puterii.

Sub o lumină aurie de toamnă, Arnaud Desplechin mi-a vorbit despre experiența personală în regia de film.

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                În filmul Tromperie (2021) ați adaptat romanul american scris de Philip Roth. De ce v-ați oprit tocmai la textul acesta atipic?

Nu mi-au plăcut cele mai multe adaptări americane după romanele lui Roth, iar în Tromperie textul era  curat, doar cu dialoguri extrem de cinematografice. Vă dau un exemplu, la un moment dat, citind o conversație din carte, fără a ști dacă  e vocea bărbatului sau a partenerei sale, e o replică: „O, uite o curea nouă!”. Pentru mine genul acesta de  conversație devine foarte vizuală, perfectă pentru a o introduce în cadru unde camera e fixată pe  personajul jucat de Léa Seydoux în timp de desface cureaua băiatului. Imediat relația dintre ei devine un moment de revelație erotică, e o poveste de dragoste care m-a inspirat. Și în carte sînt o mulțime de astfel de scene, nu exagerez spunînd că sînt adevărate „epifanii” pentru cititorul din mine, cînd a apărut volumul în Franța, am vorbit cu colaboratorii mei și ne-am întrebat adesea dacă e o carte misogină sau una feministă. Nu am găsit răspuns. Dar pe parcurs mi-am dat seama că atît filmul cît și romanul au mizat pe ideologie, a cîștigat spectatorii în sensul ăsta. Tromperie o poveste de dragoste extraconjugală, misterioasă, care se termină prost, așa cum se întîmplă cu toate.

Care e adaptarea cinematografică preferată?

Două îmi plac enorm, am dreptul să spun două, nu-i așa? Tess d'Urberville ecranizat de Polanski și Vremea Inocențeiregizat de James Ivory. 

Tema amintirii se repetă în aproape toate filmele dumneavoastră. Apare în Trois souvenirs de ma jeunesse (Trei amintiri din tinereţe) unde personajul scrie ca să nu uite, dar o regăsim și în Frère et soeur (Frate și soră). Care ar fi relația între cinema, literatură și amintire?

O să fac o mică paranteză: se întîmplă ceva minunat cînd visăm o persoană dragă care rămîne în memorie uneori o săptămănă întreagă. Ei bine, cinemaul poate provoca astfel de miracole,  poate convoca prompt amintirile, persoanele dispărute, trecutul. Eu dacă mă gîndesc și trăiesc emoțiile în fața dumnevoastră cînd stăm de vorbă acum simt că jumătate din mine e cu mintea în amintirile primei mele șederi la București și ambele senzații se împletesc.

Cînd a fost asta?

Am venit prima dată cînd fratele meu lucra ca diplomat la București acum cincisprezece ani, am stat zece zile de Crăciun, într-o iarnă cu zăpadă multă și m-am ocupat de casă și de copii. Atunci am văzut cele mai frumoase biserici ortodoxe din lume și îmi amintesc albul zăpezii și cîinii de pe stradă. Cred că cinemaul reușește să comprime secvențe de timp extrem de  diferite. 

În Frate și soră, moartea în urma unui accident de mașină a celor doi părinți reapropie personaje principale care nu se văzuseră de peste două decenii. V-au inspirat fapte reale cînd ați scris scenariul?

Mai degrabă aș spune că experiențele personale mă inspiră. Filmul mizează pe o singură idee,   pe obsesia urii între cei doi frați pe care eu îmi propun să o vindec. E ca și cum aș elibera-o pe Alice (interpretată de Marion Cotillard, nota red), pierdută în labirintul furiei. De aceea filmul începe cu scenele violente din accidentul părinților unde m-am folosit de experiențele personale, așa cum actorul se folosește de forța sa. Cînd îi cer unui actor să plîngă sau să facă o criză de nervi, insist să dea ceva substanțial din personalitatea lui. Încă o coincidență: am mulți frați și surori, chestie care e catastrofală și minunată în același timp iar experiența personală în relația cu ei m-a ajutat la film. De aici cred că  m-am inspirat, din realitatea vieții mele.

Personajul principal feminin e actriță de teatru. Există în Frate și soră o convenție între piesa din film și filmul propriu-zis? 

Apare o scenă foarte scurtă cu afișul piesei Frații Karamazov în care joacă Alice, dar ea repetă și interpretează un rol din adaptarea pentru teatru a nuvelei  The Dead (Cei morți) scrisă de James Joyce și ecranizată de John Huston. E ultimul lui film turnat în Irlanda și e despre amintirile unei femei căsătorite care realizează că a iubit o singură dată în viață un tînăr care și-a sacrificat viața pentru ea. În film joacă Angelica Huston, iar ideea de a adapta textul lui Joyce pentru scenele de teatru din Frate și soră mi s-a părut fantastică. De aceea, ultima replică din filmul meu este a unui actor care spune „Ninge în Irlanda.”. 

Așadar e o legătură între textul lui James Joyce și povestea din filmul Frate și soră...

Este, fără îndoială. Vedeți, pe scenă Alice joacă rolul femeii iubite de un bărbat pe care l-a lăsat să moară, iar la începutul filmului tot ea a făcut o greșeală enormă, poate singura, nu și-a cunoscut niciodată nepotul. E secvența cînd Alice vine la fratele ei și, într-o scenă violentă, el o dă afară și îi reproșează că nu i-a trimis niciodată nimic nepotului, nici măcar o carte poștală. Marion Cottilard face o performanță actoricească uluitoare, nu are nicio replică, izbucnește în plîns pînă la urmă și realizează că e prea tîrziu. Își va reproșa vina asta tot filmul, păcatul de a-și fi lăsat nepotul să moară, fără să-l vadă. E o vină de care se va elibera parțial spre finalul filmului.

Cosmina Stratan și Arnaud Desplechin
Cosmina Stratan și Arnaud Desplechin

Cum ați lucrat cu Cosmina Stratan? 

A fost o plăcere să lucrez cu ea. O știam pe Cosmina fiind un mare admirator al filmului După dealuri, care, după părerea mea, e unul dintre cele mai bune ale lui Mungiu, e o capodoperă. L-am văzut de cîteva ori și de fiecare dată cînd îl vizionam îmi spuneam că într-o zi voi filma cu ea. Cînd am regizat Tromperie, prima persoană la care m-am gîndit că ar putea interpreta rolul unei cehoaice a fost Cosmina. Dar nu era disponibilă atunci și m-am spus că ar fi bine să găsesc o altă formulă de a-i da un rol. Și ei, ca și mine, îi place Cassavetes și la proba pe skype pentru Frate și soră, ne-am amintit de scena din filmul Opening Night (În seara premiereinota red.) în care actrița de teatru își omoară admiratoarea chiar la început. Apoi ne-am reîntîlnit la Paris și am fost foarte bucuros că poate juca și Cosmina la repetiție a fost extrem de pătrunsă de rol, avea o forță teribilă. Îmi amintesc că în primele zile de repetiție în Franța cînd i-am spus că nu dialogul e important și nu contează franceza, am adăugat: „Gîndește-te că ești actriță într-un film mut, ca Lillian Gish, ai aceeași expresie ca ea”. Cosmina a intrat foarte repede în rol și a jucat fantasticic.

O veți avea în vedere pentru viitoarele filme?

În Frate și soră, fiind vorba de o dramă de familie, toate personajele sînt interiorizate. Alice se retrage în teatru, fratele ei Louis stă închis în apartament și am vrut cumva să creez o deschidere prin rolul jucat de Golshifteh Farahani care e iraniancă, cu algerianul Patrick Timsit și cu interpretarea Cosminei. Și vreau să-mi păstrez intențiile și în următoarele filme. Să deschid frontierele către actori străini, chiar dacă ador să lucrez cu francezi. Mi-ar plăcea enorm să mă reîntîlnesc cu Cosmina pentru un rol mai amplu.

Prezența Cosminei Stratan în rolul Luciei, admiratoarea lui Alice, mă trimite cu gîndul la un înger straniu. De ce în scenariu Alice se confesează unei străine? E mai ușor? 

Ce ciudat... Chiar Cosmina a remarcat ce spuneți dumneavoastră la prima noastră discuție pe scenariu. Mi-a spus: „Aș vrea să joc ca și cum aș fi un personaj real sau cineva din visul lui Alice”. Ne-am gîndit împreună: Lucia e o fantomă, un înger sau un chip într-o fotografie? Revenind la întrebarea dumneavoastră, cred că e mult mai ușor pentru Alice să se confeseze unei persoane pe care o admiră dar nu o cunoaște deloc, neputînd fi judecată. Alice suferă de amărăciune, acel sentiment neplăcut ce nu îl poate destăinui cuiva apropiat. În loc să o critice, Lucia glumește sau rîde. Am făcut și un joc de cuvinte cu prenumele celor două personaje, inversînd două litere, Alice și Lucia, ca două chipuri interșanjabile ale aceleași femei: una e o actriță foarte cunoscută, cealaltă nu a jucat niciodată. Cu un necunoscut cuvintele devin libere, lipsite de încărcătura moralizatoare.

De ce ura e mereu prezentă în filmele dumneavoastră? Vi se pare un sentiment infailibil?

Nu, ea trebuie oprită căci nu servește la nimic. Și mă gîndesc acum la o scenă de care sînt mîndru: Alice merge la cumpărături doar pentru Lucia, cineva lovește din  greșeală coșul ei cu mîncare și Alice descoperă că e chiar fratele ei. Dintr-odată se privesc ca două ființe umane, amîndoi în genunchi, încercînd să strîngă lucrurile împrăștiate pe jos. Se privesc direct în ochi și brusc toată ura devine stupidă, pierdere de timp prostească și totul se deblochează. Asta mi s-a părut ca o „rezolvare”, cînd pe neașteptate te lovești de un om și realizezi că tot ce aveai în minte dispare, ai în față un suflet ca tine. Că îl iubești mult, puțin, sau chiar deloc e lipsit de importanță. Important e că ești în viață. Dacă în filmele mele apare tema urii, a amărăciunii sau rivalității, e pentru că sînt admirator al lui Ingmar Bergman și cred că sentimentele negative în realitate nu țin de ființa umană. Viața ne obligă să traversăm sentimente negative de care trebuie să scăpăm, să le rezolvăm singuri. 

Interviu realizat de Roxana CĂLINESCU

1038 15 cop2 jpg
Levitația electromagnetică în tesseract
Eul de scriitor ratat apreciază această fragmentare din care se alcătuiește întregul: „Nu cred în cărți, cred în pagini, în fraze, în rînduri“.
p 22 Katherine Pangonis jpg
Fenicienii, oamenii purpurii
În unele contexte, fenicianismul și renașterea interesului pentru trecutul fenician al Libanului nu reprezintă decît o reacție rasistă la panarabism.
1035 15 coperta jpg
Sculptînd în timp
Există însă şi o altă cale de unire a materialului cinematografic, în care esenţială este dezvăluirea logicii în ceea ce privește modul de a gîndi al oamenilor.
foto 1 back stages jpg
1033 15 Iulia Lumanare copy (5) jpg
„Ne vom opri mereu la ceea ce ne este familiar” – interviu cu actrița Iulia LUMÂNARE
„Timpul a fost comprimat, și asta este, poate, cel mai dificil aspect al scenariului, deci al poveștii.”
1033 23 Foto Iulian Popa jpg
„Scriu ce văd în jurul meu, ca și cum aș fi în mijlocul acțiunii, dar invizibil“ – interviu cu Iulian POPA
„Un chimist, un om cu educație științifică, dar care are o abordare total neștiințifică, bazată pe percepții senzoriale.”
p 23 Passivité courtoise, 1930 jpg
Victor Brauner – Sfîrșitul și începutul
Opera lui îl face să meargă înainte mai degrabă decît o face el.
1031 15 Strøksnes, Morten Photo Cathrine Strøm webp
image png
Hotarul nevăzut al pictorului – expoziție aniversară Mihail Gavril* –
Lucrările prezente în expoziția de la Palatul Parlamentului, Sala „Brâncuși”, au o tematică ce aparține zonei sacrului.
1028 15 charlotte higgins miturile grecesti jpg
Miturile grecești repovestire din perspectivă feminină
Acestea sînt cîteva dintre personajele care controlează multe dintre narațiunile incluse în această carte.
1027 15 ёGoodlife Photography jpeg
p 22   Expoziția Victor Brauner jpg
Culoarea Artei
„Important e ce se vede.” Da, toți știm asta. Dar dacă v-aș spune că la fel de important e ce nu se vede?
1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.