Gherasim Luca, „Vampirul pasiv“ - o nouă ordine poetică a lumii.

12 iunie 2013
Gherasim Luca, „Vampirul pasiv“   o nouă ordine poetică a lumii  jpeg

(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 84, mai 2013)

Descoperirea manuscrisului în limba română cu titlul Vampirul pasiv, despre care se ştia pînă acum că a fost scris direct în franceză (aşa cum atestă ediţia originală - Le Vampire passif, Éditions de l'Oubli, Bucarest, 1945), constituie o dată importantă în cercetarea operei lui Gherasim Luca, de la naşterea căruia se împlinesc o sută de ani. Publicarea acestui text, rămas mai bine de şapte decenii inedit, adaugă încă o piesă la opera românească a poetului şi întregeşte corpusul suprarealismului românesc cu unul din textele sale esenţiale.

Vampirismul, un stereotip cultural indestructibil

Vampirul este o apariţie relativ recentă în cultura europeană. Cuvîntul s-a format în limba sîrbă, cu sensul: "Mort care, după superstiţia populară, iese din mormînt şi suge sîngele celor vii" (Petit Larousse). "Vampir" apare în română şi bulgară în alternanţă cu termenul de vîrcolac, din grecescul vrykolakas, definind astfel şi aria geografică specifică: Balcanii şi Europa de Est - Grecia, Bulgaria, Serbia, România, unde există un bogat folclor consacrat vîrcolacilor şi strigoilor, pînă la forma poetică şi colorată erotic a Zburătorului. Primul vampir "istoric" cu existenţă probată este Petre Plogojovici semnalat de autorităţile Imperiului Habsburgic în 1725, în satul Kisilova din Bosnia. Un alt caz, din aceeaşi epocă şi aceeaşi arie geografică, este acela al haiducului sîrb Arnold Paole (într-o altă transcripţie, Arnaut Pavle) care ar fi făcut 16 victime în localitatea Gossowa (probabil Kosovo). Fenomenul este colportat şi popularizat de erudiţi occidentali din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea. Călugărul benedictin francez Augustin Calmet consideră că vampirismul este o consecinţă a subalimentării popoarelor balcanice. Mult mai interesantă pentru problematica abordată aici este descrierea vampirului ca un fenomen concret corporal ("revenant en corps"), diferenţiindu-l astfel de fenomenele imateriale cum sînt fantomele sau spiritele. Collin de Plancy, un alt exeget consultat de-a lungul întregului secol al XIX-lea în materie de superstiţii şi ocultism, care culege şi sistematizează toate informaţiile existente pînă la el despre apariţii, magie, vrăjitorie, abordează vampirismul şi ca manifestare din registrul demonologic: "L'Esprit du mal eut un triomphe plus brutal et plus audacieux, lorsqu'il s'appela Baal, Moloch, Bélial, et qu'il régna effrontément sur les autels baignés de sang humain". ["Spiritul răului a triumfat mai brutal şi mai îndrăzneţ cînd s-a chemat Baal, Moloch, Belial şi cînd a domnit cu neruşinare peste altarele scăldate în sînge omenesc."]
Literatura a schimbat statutul primilor vampiri (aparţinînd claselor de jos, cele mai expuse superstiţiilor), atribuindu-le nobleţe (care în toate culturile este o afacere de sînge) şi capacitate de seducţie. Legenda vampirului a fost, în timp, contaminată cu destinul unor personaje monstruoase reale, precum contesa Elisabeth Bathory care, în secolul al XVI-lea, ar fi sacrificat sute de fecioare pentru a-şi pregăti din sîngele lor băi cu virtuţi de întinerire, sau Gilles de Rais (1405-1440), erou al Războiului de o sută de ani în care a luptat alături de Jeanne d'Arc, Maréchal de France, condamnat şi ars pe rug pentru satanism, sodomie şi uciderea "mai multor copii, nu zece, nici douăzeci, ci treizeci, patruzeci, cincizeci, şaizeci, o sută, două sute şi mai mult, astfel că nu se poate stabili cu precizie numărul lor." Vlad Ţepeş va inspira cea mai celebră ficţiune din această serie, Dracula de Bram Stoker (1897), care a inserat abil legenda personajului istoric în ambianţa romanului gotic, gen inaugurat de Horace Walpole (Castelul din Otranto, 1764) şi ilustrat de Ann Radcliffe, Charles Robert Maturin, Matthew Gregory Lewis şi romanul său Călugărul (1796), animat de suflul miraculosului, de la un capăt la altul, cum scria cu entuziasm André Breton încă din primul Manifest al suprarealismului.
Adoptarea vampirului de literatura romantică este un simptom al refuzului raţionalismului Luminilor. El reprezintă tentaţia explorării şi abolirii limitelor dintre real şi imaginar, lumea fizică şi lumea spirituală, natură şi civilizaţie. Vampirul pune în scenă fascinaţia pentru moarte în care se amestecă teamă, angoasă şi o inexplicabilă atracţie, dar şi visul imortalităţii. Pe de altă parte, prin vampir se pune problema creaţie-distrugere şi este inversată dialectica materie-spirit, acceptată de tradiţie şi de religia creştină: corpul putrezeşte şi dispare, sufletul supravieţuieşte. Vampirul este o fiinţă de carne, capabilă să se dematerializeze. Corpul continuă să trăiască şi după moarte, chiar dacă nu mai conţine un suflet. Şi acest lucru este posibil prin îngurgitare de sînge, transgresiune a unui tabu universal. Dar dacă transgresiunea înfrînge momentan interdicţia, nu o şi anulează. Or, tocmai în această perpetuare a dinamicii interdicţie-transgresiune rezidă perpetuarea temei vampirului, preluată din literatură de film, şi de succedaneele acestora, romanele populare şi serialele de televiziune.
Vampirul şi toată imageria care-l înconjoară - sînge, cruzime, diabolism, straniu, nocturn, periculos - constituie felul în care "cealaltă Europă", estul şi sud-estul continentului, intră în conştiinţa occidentală drept alteritate tulbure şi necunoscută, deşi familiară cultural şi apropiată geografic, stabilind durabil un stereotip cultural indestructibil.
Legenda vampirului este, în general, spontan asociată cu România, atît la nivelul stereotipurilor culturale, cît şi al cercetării erudite. Dar tema nu are nici o rezonanţă în cultura română: nu numai că nu constituie un subiect, dar e ignorată, evitată, împinsă în uitare. Sau tratată cu inexplicabilă iritare, în care se amestecă jenă, culpabilitate, inferioritate.
Succesul înregistrat de vampiri în cultura anglo-saxonă a fost explicat prin prezenţa dominantă în aceste ţări a calvinismului, care pune binele şi răul în centrul preocupărilor. Urmînd această sugestie, s-ar putea spune, cu tot atîta îndreptăţire, că binele şi răul constituie şi preocuparea Bisericii Ortodoxe, dominantă în aria europeană în care s-a născut legenda. E drept că în aceste culturi - şi mă refer în special la cea românească -, creştinismul, nereuşind să-l elimine sau să-l transpună total în propria paradigmă, a coabitat permanent cu un fond preexistent ce conţine o poziţionare în lume şi o descriere a lumii în care frontierele dintre bine şi rău sînt fragile sau inexistente, în care nu e rar ca unul să se prezinte cu trăsăturile celuilalt sau să interfereze pînă la amalgamare. Acest relativism transpus în morala curentă şi în comportament face inutilă transgresarea. Nu există tabuuri şi interdicţii absolute, şi, în consecinţă, nici elanuri mistice, nici exemple de revoltă sau pact cu Diavolul.
Nici erotismul diabolic nu a tentat imaginarul local. De aceea, suprarealiştii români şi gustul lor pentru "demonismul obiectelor" (Gellu Naum) sau vampirismul impregnat de sadism şi febra blasfematorie (Gherasim Luca) fac figură de excepţie. Este nu mai puţin adevărat că toate referinţele lor sînt în cultura franceză.
Vampirul pasiv, prezent în mod simultan în scrierile lui Naum, Brauner şi Luca, este nedespărţit de fenomenele de spiritism, venit din America la mijlocul secolului al XIX-lea şi care a cunoscut o mare vogă în Europa. Deşi adesea acuzate de şarlatanism şi trucare abilă a realităţii, uneori chiar dovedite ca atare, fenomenele de mediumnitate, materializare şi încarnare (practic prin dedublare), deplasare de obiecte, fotografii de spirite sînt privite de suprarealişti ca forme neexplorate ale lumii materiale, sediu al miraculosului. Gellu Naum, care deplînge "complexul de castrare" al apariţiilor ca manifestare dominantă a lumii contemporane, are cunoştinţă de fotografiile cu fantome şi evocă în Medium cazul Katie King, "fantoma fotografiată de Crookes". El este fascinat de "ideea răscolitoare că fantomele pot fi forţate să apară" şi înscrie materializarea spiritelor în tendinţa mai generală de obiectivare, numită de el "cristalizare", "mineralizare", "mineralogie a dorinţei". Gherasim Luca crede şi el că în ordinea non-odipiană "se restabileşte de la sine legătura iniţială a apei cu focul, a cărnii şi a ectoplasmei, a vieţii şi a morţii, a iubirii" - după cum scrie în Inventatorul iubirii. Dar Vampirul pasiv este scris de pe poziţii încă odipiene, de aceea o asemenea realitate este pusă la timpul viitor: "Fantomele vor fi accesibile, comune, şi nu va mai fi nevoie de acel ritual pretenţios al şedinţelor hipnotice pentru ca fenomenele mediumnice să se producă, într-o lume unde mediumnitatea va fi o calitate comună, proiecţiile inconştientului nostru se vor produce automat ca un lapsus (...) iar fantomele cu aureolă de sfinţi ale paraliticilor spiritişti vor face din aureolă scuipătoare şi vor veni alături de noi să completeze laic visele, poemele şi gesturile noastre cele mai elementare."

„Lumea antinomiilor simultane“

Gherasim Luca face din Vampirul pasiv emblema universului său ontopoetic. Sînt adunate aluvionar sugestii şi influenţe, semnalate sau nu în text, din autorii care constituie, în faza românească a operei sale, referinţe permanente şi insistente, consecutive dorinţei de afiliere la o comunitate de spirite: Sade, Lautréamont, Rimbaud, Huysmans, Breton.
Vampirul este un dublu satanic al seducătorului libertin. Erotism, violenţă, transgresiune, acestea sînt o afirmare a vieţii, în termenii lui Georges Bataille (L'Érotisme, 1957), pentru care erotismul este "acceptarea (l'approbation) literală a vieţii pînă în moarte". Contemporan cu revoluţia freudiană, Dracula, personajul lui Stocker, este văzut drept "demonstraţia brutală a complexului lui Oedip" şi poziţionează vampirul drept protagonistul "unei vaste orgii de perversiuni polimorfe: bisexualitate, sex oral-anal-genital sadomasochist".
O permanentă ambivalenţă circulă prin venele acestui personaj mort-viu, pulsiunea de moarte şi exacerbarea libidoului, considerat simultan regresiune în sînul naturii şi reprezentare a iubirii absolute, sîngele, simbol al vieţii, ţinîndu-l etern în viaţă. Sîngele, viaţa, iubirea oferite de celălalt. Sărutul mortal al vampirului evocă, în egală măsură, suptul sugaciului la sînul matern şi stadiul oral-canibalic al libidoului: "Şi sînul matern, din ce în ce mai amplu, din ce în ce mai tenebros, care-mi dirijează cu o exactitate matematică fiecare gest, cît se apropie de noi cu fiecare picătură de sînge vărsat! Şi frumosul vampir, mai palid decît o literă, suge cu ochii închişi, cu părul de ceaţă aruncat pe umeri, pe săbii."
Vampirul este pradă şi prădător, vînat şi vînător, victimă şi călău şi, în termenii acestei dualităţi, este prezent în textul lui Gherasim Luca, într-un pasaj scris la persoana întîi: "Cum aş putea să-mi descopăr altfel învălmăşala sado-masochistă din fundul fiinţei mele, activ şi pasiv ca ideea de rană,violent şi violentabil ca albul ieşit din spectrul solar. Şi marea, suprema mea dorinţă de a vărsa sînge, de a mă scălda într-o baie de sînge, de a bea sînge, de a respira sînge, cum aş putea să o înţeleg, fără oferta de sînge pe care sînt gata să o fac?" În manuscrisul românesc, la sfîrşitul acestei fraze, Luca trimite la o notă de subsol în care scrie provizoriu în creion: "Si l'athéisme... (Sade). De căutat în "Surr au service" la începutul unui număr un citat din Sade." Dar, ca urmare a deciziei de a nu mai publica Vampirul pasiv în română, Luca nu mai revine. Citatul, un scurt extras din La Nouvelle Justine (1797), apare însă în versiunea franceză din 1945, în nota de la pagina 49: "Si l'athéisme a besoin de martyrs, qu'on me fasse signe et mon sang est tout prêt... (Sade)." Enorma inversare propusă de "Divinul Marchiz", martir al cauzei ateiste, i se potriveşte ca o mănuşă lui Luca şi gustului său pentru blasfemie: "Dacă ateismul are nevoie de martiri, să mi se facă semn, şi sîngele meu e gata." Luca resuscită mitul pactului cu Diavolul, dar lui Faust, personajul de ficţiune cel mai cunoscut din această serie, el îi preferă un personaj cu existenţă istorică, Gilles de Rais. Mai mult, Luca transpune în propria existenţă, trăieşte în carnea şi în sîngele lui experienţele cele mai neverosimile, dînd corporalitate abstracţiunilor şi viaţă sensibilă simbolurilor. Tendinţă rezumată de el însuşi într-un interviu, în această formulă intraductibilă: "Je prends l'esprit à la lettre." Luca acumulează postùrile şi este, rînd pe rînd sau simultan, Sade, Maldoror/Lautréamont, vampir, Fantômas, vrăjitor ("liricul magician"), Gilles de Rais. Ca şi acesta din urmă, Luca semnează un pact cu Diavolul: "Împrumutînd semnul naiv al iluminaţilor medievali, scriu cu sînge pactul meu cu Satan, pentru cazul cînd poemele şi actele mele nu vor fi de ajuns să demonstreze indestructibila dragoste care mă leagă de demon."
Pe spaţiul mai multor pagini, textul lui Luca desfăşoară stanţele unui misticism à rebours, fără precedent în limba română. Invocarea diavolului şi cuvintele "obscurantiste, dar profetice adresate Creatorului", culese printre "marile adevăruri ascunse pe fundul umanităţii", îi dau ocazia să insereze în propriul text trei secvenţe în limba franceză, fără traducere. Primele două sînt extrase din romanul lui Huysmans, Là-Bas, fragmente din liturghia neagră, de o violenţă extremă, oficiată de preotul excomunicat Docre. Al treilea citat, "Et la Chair s'est fait Verbe...", este o deturnare prin inversare a incipitului Evangheliei lui Ioan (1, 14), considerată dogma centrală a creştinismului - încarnarea Fiului lui Dumnezeu. Citatele sînt puse între ghilimele, fără indicarea sursei, anonimatul fiind aici convocat ca sursă de autoritate a unui adevăr stabilit prin consens. În paralel, textul autorizează şi o altă lectură a sacrilegiului, în cheie "idealistă", puţin obişnuită la Luca, implicînd atît creaţia, cît şi socialul:
"Rugurile aprinse în pieţele oraşelor evului mediu continuă să ardă. Muncitori, poeţi şi savanţi au luat locul vrăjitorului. Cu fiecare adevăr descoperit de noi, semnăm un pact cu Satan. Semnătura de sînge depusă pe o bucată de pergament de acei visători iluminaţi o punem acum noi cu sutele de mii pe caldarîmul străzilor, pe zidurile închisorilor. Fiecare vis, fiecare amor, fiecare mişcare de stradă e o slujbă neagră.
"Et la Chair s'est fait Verbe. Car il a été dit que nous serons sauvés par la Chair: il faut marcher nu dans la vie, et anéantir le Mal par le Mal en s'y abandonnant avec frénésie." ["Şi Carnea s-a făcut Cuvînt. Fiindcă s-a zis că fi-v-om mîntuiţi prin Carne: trebuie să umbli dezgolit prin viaţă şi să nimiceşti Răul prin Rău, lăsîndu-te în voia lui cu frenezie"]
Visătorul, îndrăgostitul, revoluţionarul comit fără să ştie acte demoniace. Pentru că oricum te-ai numi, Sammael, Phiton, Asmodee, Lucifer, Belial, Beelzebub, Satan, oricare ar fi numele tău, Demon, noi te vom recunoaşte numai în actele şi ideile noastre valabile.
Numai actele şi ideile noastre valabile au calitatea infernală de a produce panică şi teroare, dragoste, ură, respiraţii ample, alunecări geologice, numai ele trec printre oameni ca un pumn de dinamită, ca un ochi de fosfor. Mirosind în acelaşi timp o pădure virgină şi o smoală, plămînii ameţiţi ai umanităţii trag aerul din ele cu agresivitate, cu frenezie sau în apropierea lor ca nişte decoraţii de viermi rafale de cruci acoperă pieptul paralitic al speriaţilor."
Dinamica binară activ-pasiv, cu numeroase ocurenţe la Gherasim Luca, dar şi la Gellu Naum şi Victor Brauner, se declină şi în alte cupluri de termeni între care se stabilesc astfel analogii şi corespondenţe: exterior-interior, raţional-iraţional, voluntar-involuntar, masculin-feminin, diurn-nocturn, cu o preferinţă permanentă pentru termenul secund. Atributul "pasiv" cumulează ironic acceptarea sensului comun dat noţiunii de vampir, dar şi distanţarea critică faţă de el. "Pasiv" este asociat, în textele lui Luca şi Naum, felului în care se produc întîlnirile hazardului obiectiv, adevărurile revelate de "certitudinea eruptivă": "fără calcule, fără ipoteze, fără sterile semne de întrebare" sau prezenţele misterioase la Gellu Naum, "forţate de bagheta magică a aşteptării, a căutării". Apariţiile lui Gherasim Luca funcţionează în acelaşi regim: "...într-o lume de apariţii neaşteptate pe care le aştepţi, nu aştepţi, ele apar înainte de a le aştepta, exact în clipa cînd buzele se umezesc se depune pe ele sărutul sau dinţii sau vîntul sau gîtul alb dezgolit la lună pentru respiraţia rece ca două stilete a vampirului..." La o analiză atentă se poate constata proximitatea dintre Vampirul pasiv şi Medium. Gherasim Luca şi Gellu Naum scriu separat două cărţi în care circulă acelaşi flux poetic, aceleaşi figuri şi obsesii. Termenii care compun titlurile cărţilor, diferiţi şi aparent îndepărtaţi, se află, de fapt, într-un raport de echivalenţă.
Figură malefică, nocturnă, vampirul pasiv are, se poate spune, şi un sens luminos: el captează fluxul de mesaje, emoţii, imagini venite din spaţiul-timp şi le restituie, impregnate cu propriul "cod genetic", unui univers ce va avea astfel consistenţa visului şi a poeziei.

(fragment din Introducerea la volumul Gherasim Luca, Vampirul pasiv, ediţie bilingvă, în pregătire la Editura Vinea)

ASTALOŞ 1933 2014 jpeg
ASTALOŞ 1933-2014
A murit Astaloş. Vestea a venit într-o dimineaţă. Înainte şi după alte morţi. Sîntem înconjuraţi de morţi. Ca şi cum viaţa ar fi o subversiune.
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză jpeg
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză
Alain Finkielkraut (născut în 1949) a intrat, din ziua de 10 aprilie 2014, în rîndul nemuritorilor. Cărţile sale compun o lamentaţie antimodernă punctată de accente de revoltă împotriva unor evoluţii pe care individul nu le controlează. Transformările suferite de identitatea franceză sub impactul hipermodernităţii şi al imigraţiei constituie substanţa ultimului volum publicat, L'identité malheureuse, Editions Stock, Paris, 2013.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
Tenebrele limbii şi literaturii române
Eugeni şi Mihu sînt doi liceeni harnici, cuminţi şi frumoşi; ei provin din două familii harnice, cuminţi şi frumoase, dar părinţii fetei se opun iubirii lor. Fata decide să se sinucidă amîndoi, deodată, bînd vitriol, pe care l-a cumpărat deja, de la farmacie.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
O lecţie de patriotism
În general, socotesc că nu e bine să te joci cu cele sfinte - aşa că am ezitat la titlul de mai sus. Dar, cum să numeşti altfel o carte scrisă de un profesor universitar (...) carele însuşi despre sine scrie, pe coperta a patra, că, în fiinţa sa, "omul de ştiinţă a fost permanent dublat de cel ce a făcut din slujirea neamului său ceea ce sfinţii fac din slujirea lui Dumnezeu...
Pop Yoga jpeg
Pop Yoga
O sinteză originală este cartea lui Pacôme Thiellement Pop Yoga, Sonatine Editions, Paris, 2013.
Mioritiquement notre jpeg
Mioritiquement notre
De veacuri învăţăm la şcoală că "Românul s-a născut creştin", "Românul s-a născut poet" şi "Românul e francofon prin tradiţie".
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei jpeg
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei
Karl-Markus Gauß (Salzburg), n. 1954, din 1991 redactor-şef al prestigioasei reviste de cultură Literatur und Kritik, cunoscut critic literar, scriitor şi eseist austriac, laureat al unor importante premii literare austriece şi europene(...)
Tehnodrom 2013 jpeg
Tehnodrom 2013
Ca la orice final de an, e vremea unei rememorări: ce am descoperit, ce am accesat şi ce am criticat în Tehnodrom.
Străinii care au făcut Franţa jpeg
Străinii care au făcut Franţa
Numeroşi sînt străinii care, în ultimele două secole, au lăsat urme durabile în cultura Franţei. Dictionnaire des étrangers qui ont fait la France/Dicţionarul străinilor care au făcut Franţa, Editura Robert Laffont, 2013, 956 pagini, redactat de un colectiv de autori sub direcţia lui Pascal Ory, profesor de istorie la Sorbona, depune mărturie în acest sens.
Tehnodrom 2013 jpeg
echitate şi ebook
În Statele Unite, a început un scandal din cauza ediţiilor digitale şi a prezenţei lor în biblioteci. Marii editori acuză bibliotecile de "socialism" şi le impun preţuri mult mai mari la achiziţia acestor ediţii, cu 150% pînă la 500% mai scumpe decît în cazul utilizatorilor privaţi. Mai mult, editorii adesea limitează numărul de citiri ale unui exemplar. Cartea nu se mai află în proprietatea bibliotecii care o punea la dispoziţie publicului.
Andra Cărbunaru   PR, Librăria Bastilia jpeg
Andra Cărbunaru - PR, Librăria Bastilia
(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 89, octombrie 2013)
Arta contemporană la Veneţia  Între enciclopedic şi eclectic jpeg
Arta contemporană la Veneţia. Între enciclopedic şi eclectic
Veneţia, oraş suprasaturat de artă, găzduieşte la fiecare doi ani o vastă expoziţie de artă contemporană. Un fel de tur de orizont al creaţiei imediate. Anul acesta, organizatorii au ales drept temă - sau principiu coagulant - "cunoaşterea enciclopedică".
Un colţ de lume jpeg
Un colţ de lume
În Tire am mai descoperit o comoară: aşezată în mijlocul unei grădini exotice, stăpînă a multor veacuri, adăpost literar al multor erudiţi, Biblioteca "Necip Paşa" este unul dintre cele mai importante centre ale vieţii culturale. Atît ale oraşului, cît şi ale Turciei.
Ce aţi amîna(t) să faceţi în viaţă? jpeg
Ce-aţi amîna(t) să faceţi în viaţă?
Răspund: Gabriela ADAMEŞTEANU • Dumitru CRUDU • Andrei DÓSA • Ştefan MANASIA • Marin MĂLAICU-HONDRARI • Anatol MORARU • Cezar PAUL-BĂDESCU • Andrei POGORILOWSKI • Ana Maria SANDU • V. LEAC
Bucovina   schiţe literare  Unde a fost de fapt „Mica Vienă“ jpeg
Bucovina - schiţe literare. Unde a fost de fapt „Mica Vienă“
Un pămînt slav era Bucovina în Evul Mediu. Mai tîrziu, parte a voievodatului moldav. Numele ei provine din germanul Buchenland (Ţara fagilor). În 1774, acest ţinut, lăsat în voia naturii lui sălbatice, a fost ocupat de austrieci, care s-au pus pe treabă: au cultivat ţara şi oamenii ei.
Gloria unui solitar jpeg
Gloria unui solitar
Este bine totuşi de ştiut că, înainte de-a fi orice altceva, Guénon a fost matematician. Principiile calculului infinitezimal, o lucrare de tinereţe, publicată abia în 1946, arată interesul primordial al ezoteristului faţă de matematică.
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“ jpeg
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“
Este profesor de filozofie, eseist, dramaturg, romancier, filozof de consum cu discurs metafizic. Este un salvator de idei şi un demolator de concepte. E un "băiat rău". Ţine lecţii de filozofie unde te-aştepţi mai puţin: prin penitenciare, birturi, aziluri de bătrîni, case de nebuni, parcuri. E slobod la gură şi la minte.
Tehnodrom 2013 jpeg
Internetul şi protestele la români
Cine s-ar fi aşteptat ca, pentru prima dată în istorie, la un eveniment să participe mai mulţi oameni decît cei care s-au anunţat pe Facebook? ?i nu o singură dată, ci de două ori. Dacă nu plouă, şi a treia duminică probabil va fi la fel. (Articolul e scris după al doilea mare marş pentru salvarea Roşiei Montane, din 15 septembrie 2013.)
Gloria unui solitar jpeg
Iezechiel, autor ştiinţifico-fantastic
Profetul Iezechiel, figură din toate punctele de vedere excentrică, face excepţie de la regula invizibilităţii.
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“ jpeg
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“
Andreea Răsuceanu este dr. în filologie al Universităţii din Bucureşti cu lucrarea Mahalaua Mîntulesei, drumul către modernitate (2009). Cea mai recentă lucrare, Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară, are la bază cercetările întreprinse în perioada 2010-2013 în cadrul CESI şi Université Sorbonne nouvelle Paris 3 (programul "Vers une géographie littéraire").
Noutăţile toamnei jpeg
Noutăţile toamnei
Răspund: Laura ALBULESCU (ART) • Lidia BODEA (Humanitas) • Denisa COMĂNESCU (Humanitas Fiction) • UN CRISTIAN (Casa de pariuri literare) • Oana DUMITRU (Vellant) • Dana MOROIU (Baroque Books & Arts) • Angela NAGHI (Publica) • Ştefania NALBANT (Curtea Veche) • Bogdan-Alexandru STĂNESCU (Polirom) • Livia SZASZ (Corint/Leda)
Mario De Mezzo   CEO, Editura ALL jpeg
Mario De Mezzo - CEO, Editura ALL
Preşedintele Asociaţiei Casa de Cultură (şi CEO al grupului editorial ALL) Mario De Mezzo a vrut să omagieze cu acest premiu un autor şi mai ales un redactor al editurii sale, pe Augustin Frăţilă, plecat acum cîţiva ani dintre noi.
 La Batthyaneum jpeg
La Batthyaneum
Cînd am ajuns la Alba Iulia, mi s-a spus: trebuie să vezi Batthyaneum-ul - mai degrabă un sanctuar de carte rară decît o bibliotecă.
Scandal, skándalon jpeg
Scandal, skándalon
Cum Iacov cu îngerul, omul cu dicţionarul: pînă dimineaţa. Termenul grecesc skándalon provine din skándalethron, suportul momelii într-o cursă - băţul în care e înfiptă carnea de focă pentru a prinde în cursă urşii polari, de pildă, dar nu carnea însăşi; [...]

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.