Ce vers/frază v-aţi tatua pe corp?

6 martie 2013
Ce vers/frază v aţi tatua pe corp? jpeg

(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 81, februarie 2013)

„Cu cît sîntem mai tatuaţi, cu atît ne stimăm mai mult: cu cît un individ e mai tatuat, cu atît mai mult el are autoritate asupra companionilor săi. Din contră, acela care nu e bine tatuat nu se bucură de nici o influenţă, n-are stima companiei.“ dr. Nicolae Minovici, Tatuajele în România, 1898

Emil BRUMARU Mi-aş tatua pe-ntreg corpul această poezie: "Cîntecel de om bătrîn, / Să-ţi trezesc sfîrcu' la sîn... / Îmi cad dinţii de ruşine / Că nu te gîndeşti la mine, / Ci doar la politicale, / Pupa-ţi-aş pe balamale / Uşile, / De-a buşile, / Uşile cele secrete / Cu buchet bogat de izuri, / De-am convulsii şi fac crizuri, / Scriu pereţii prin closete! // Îmi cad globii oculari / În adîncul tău pahar / De cristal, cînd duci spre gura / Zîmbitoare băutura / Şi-n canini storci murătura, / Fir-ai tu dată de-a dura! // Duce-m-aş, tot duce-m-aş / Să pasc iarbă pe imaş, / Cu boii şi vacile, / Că-mi pierdui noroacele: / Sufletului cracii li-e / Stăpîn pentru totdeauna, / Măcar de le-aş sorbi spuma, / De le-aş pipăi leguma / Mustoasă şi despicată-n / Buci de cînd erai doar fată, / La himen nederanjată, / Romantică şi-nflocată, / Luate-ar dragostea-ntre mure, / Strivită şi cu murmure, / Dumnezeu să se îndure, / Să-mi simţi focul / La bijbocul / Unde-ţi creştea ţie flocul / Şi-acum intră mormolocul! // Dar tu treci, vai! cum mai treci, / Bulanele nu-ţi încerci / Un pic: să-mi faci viaţa terci, / Post-coitum să rămîn / Din prezent pînă-n postum, / Inimioară cu bum-bum! // Cu mult drag / Şi tristeţe în nădrag..."

Rita CHIRIAN Am o slăbiciune pentru Micul prinţ: "Tu deviens responsable pour toujours de ce que tu as apprivoisé." Asta trădează stadiul infantil de marginile căruia nu vreau să trec. Totul e un joc de-a domesticitul, joc de-a autoritatea şi de-a supunerea. Păstrăm totul în dependinţe. În curte. Ce e în afară, nedomesticit, e peste măsură de primejdios. Dar animalul pe care-l ţinem aproape trebuie hrănit, trebuie mîngîiat, trebuie dus la doctorul-de-animale. Trebuie iubit. E o cutumă. Şi e o haină pe care o îmbraci pentru totdeauna. Un complex al lui Pygmalion, cu titlu de obligativitate. Cine domesticeşte nu mai poate arunca înapoi în sălbăticie. O să arunce priviri şi atingeri. Uneori, piezişe. Dar totul o să se petreacă în spaţiul cartografiat de el. Afară, dincolo, sălbăticiunile. Şi, ca orice responsabilitate, erodează. Plictiseşte. De aceea, domesticirea merge pînă la capătul lumii, limitele sînt împinse, orice graniţă sfîrşeşte prin a fi spartă. Dacă dependinţele se umplu, atunci e loc pentru straniile grădini zoologice. Acolo, domesticirea e intermediară, niciodată deplină, imprevizibilă. Uneori, dormi cu tigrii, dar nu e un somn adînc. Dar de pisici poţi uita că-s aproape. Ele sînt pe deplin luate în proprietate. Nici nu sînt ale tale, sînt ale casei, ale cunoscutului. Despre totdeauna uiţi mereu.

Marius CHIVU Mi-aş tatua pe ceafă „I'd rather not!“

Andrei DOSA Din păcate, nu am suficientă piele ca să-mi tatuez toate versurile şi frazele, din literatura română şi de aiurea, care îmi plac. Mi-ar plăcea să am un fel de banner electronic implantat în carne care să poată fi programat. De exemplu, după ce citesc Cîntece naive şi sentimentale de Dan Sociu, Dispars de Vlad Moldovan sau 3 mese pe zi a lui Dan Mihuţ, să-mi notez versurile preferate, să le introduc în device-ul implantat, să ies în club şi să fac promovare. Ar fi cool. Poate un pic cam prea cyber-hipstereală, dar e păcat să reduci un poet sau, cu atît mai mult, un prozator la cîteva citate.

Ana DRAGU Dacă mi-aş tatua pe piele fiecare citat literar care m-a făcut să jubilez citindu-l, n-ar mai rămîne nici un pic de loc liber pentru aluniţe. Aşa că pentru tatuaj le-aş alege pe următoarele, să pot fi înfoiată, nu răsfoită. Mai întîi, pentru tatuaj definitiv. Luni: "am plecat, mama, să duc rudelor sacii cu mei la Kinshasa: roagă-te să nu mă ţintească ăia din neştiinţă" (Ştefan Manasia). Marţi: "nimeni nu ştie dar dintre umbre azi-dimineaţă s-a ridicat o parte a soarelui şi fără să lumineze a trecut pe deasupra mea" (Dan Coman). Miercuri: "orice femeie ar trebui să umble desculţă la 10 cm deasupra vacarmului" (Marin Mălaicu-Hondrari). Joi: "Încă mi se mai întîmplă să cred că în curînd mi se vor trezi superputerile" (Dan Sociu). Vineri: "Poate că totul se petrece într-o vacă" (Gellu Naum). Sîmbătă: "Mi-aş putea vorbi. Aş dori să-mi vorbesc. Mi-ar face o deosebită plăcere: deschid gura şi alunec cu totul înafara ei" (Dan Coman). Duminică: "sîntem cu toţii o pulbere fină şi din delicateţe plutim în lumină" (Florin Partene). Iar pentru tatuaj temporar, de sezon: la plajă - "eu nu strivesc corola de minuni a lumii" (Lucian Blaga), la săniuş - "Niculae, unde mergem noi, domnule?" (Marin Preda).

Silviu GHERMAN Kafka, Jurnal: "Dacă am marea dorinţă de a fi atlet, asta se datorează, probabil, faptului că aş vrea să ajung în cer, unde să pot fi la fel de disperat ca şi aici."

Maria MANOLESCU Pe genunchiul drept mi-aş tatua „All art is quite useless“ (prefaţa la Portretul lui Dorian Gray - Oscar Wilde), pentru că obişnuiesc să-mi mîzgălesc acest genunchi cu pixul, iar tatuajul m-ar inspira să mîzgălesc de fiecare dată altceva. Poate un „not“ la început, sau ceva complet gratuit, cum ar fi o floare. Pe celălalt genunchi mi-aş tatua "Simt enorm şi văd monstruos" ("Grand Hôtel Victoria Română", I.L. Caragiale). Astfel, genunchii mei ar fi la fel de neînţeleşi, de scoşi din context şi de dragi mie, şi s-ar acoperi unul pe celălalt, astfel ca nimeni dintre cei indiferenţi să nu vadă cel de-al treilea citat, tatuat acolo unde nu vede decît ori cine-ţi doreşti foarte mult, ori cine nu-ţi doreşti deloc: "De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător" ("Întîia epistolă către Corinteni" - Apostolul Pavel).

Dmitri MITICOV Serios, nu mi-aş tatua versuri sau fraze. Oamenii fac cele mai nefericite alegeri cînd e vorba de tatuaje, bănuiesc că e curtat intens teritoriul aforismelor, e plin Internetul. Totuşi, de dragul nebuniei, aş alege la vedere fragmente frumoase, subtile: "Nu poţi să trăieşti în lume cînd ai simpatii şi antipatii aşa de puternice, se adresă doamna Glass covoraşului" sau "Grăsana lui Seymour e-n fiecare om" (Salinger), în fine, lucruri de genul ăsta, simple şi pline de farmec, rupte din marea eleganţă. Pe spate mi-aş tatua: "va trebui să te mişti liberă cînd voi traversa oraşul acesta pustiu în frumosul meu costum de scafandru" (Gellu Naum), iar pe antebraţ, ostentativ, şi doar de dragul distracţiei: "Aşa, Ioana Maria" (Geo Bogza). Mă rog, serios vorbind, singurul citat pe care mi l-aş tatua vreodată e ăsta: "Am jucat şah cu calculatorul, am mîncat bătaie" (Stelian Müller).

Vlad MOLDOVAN Cît de concomitent brut, sentimental şi culturalizat poţi fi pentru a-ţi tatua VERSUL decisiv pe propria piele? Să o faci cu convingerea absolută a neperimării existenţiale a acelui fragment simbolic, sau cel puţin cu satisfacţia, puţin hipsterească avant la lettre, că impactul dintre privitor-cititor şi pielea ta va naşte o apreciere semnificativă, veşnic fresh. În faţa unui astfel de gest - întrebările şi nedumeririle se stîrnesc fără număr în capul meu. Şi asta se datorează, pe de-o parte, mirării sceptic-dubitative despre acest tip de artă corporală - e posibil să nu fi apropriat niciodată adevărul unei astfel de practici. După cum vedeţi, sînt conservator, însă acest conservatorism nu provine din convingeri şi argumente prelucrate, ci exprimă opinia de bun-simţ a cuiva care se simte bine în propria-i piele, liber de intervenţii simbolice. Dacă totuşi ar fi să fac un salt de credinţă, pe care doar exerciţiul imaginativ îl poate provoca cu multe opintiri - cred că aş caligrafia foarte raw, cu cerneală violetă, cam cum e cea a puşcăriaşilor, ceva bukowskian gen: „There's still a jungle out there“, astfel încît mesajul să păstreze alura proletar-infracţională a tatuajelor de Gherla 80's style.

Veronica D. NICULESCU De la o încheietură a mîinii la cealaltă, cu litere foarte mici traversînd spinarea, atît cît ar încăpea din: "Să te gîndeşti, cînd nu mai eşti tînăr, cînd nu eşti încă bătrîn, că nu mai eşti tînăr, că nu eşti încă bătrîn, asta este, probabil, ceva. Să te opreşti, spre finalul zilei tale de trei-patru ore, şi să cugeţi: uşurinţa întunecîndu-se, necazul înseninîndu-se; plăcerea plăcere fiindcă a fost, durerea durere fiindcă va fi; faptele bucuroase devenite mîndrie, faptele mîndre devenind încăpăţînare; zvîcnetul, tremurul faţă de o fiinţă dispărută, o fiinţă ce va veni; şi adevărul nemaifiind adevăr, şi falsul nefiind încă adevăr. Şi să te hotărăşti să nu zîmbeşti, pînă la urmă, stînd în umbră, ascultînd cicadele, dorindu-ţi să fie noapte, dorindu-ţi să fie dimineaţă, spunînd: Nu, nu e inima, nu, nu e ficatul, nu, nu e prostata, nu, nu sînt ovarele, nu, e ceva muscular, e ceva nervos. Apoi scrîşnetul dinţilor se sfîrşeşte, sau continuă, şi te afli în groapă, în gaură, tînjetul după tînjet a dispărut, groaza de groază, şi te afli în gaură, în sfîrşit la poalele dealurilor, drumuri urcă, drumuri coboară, şi liber, în sfîrşit liber, pentru o clipă în sfîrşit liber, în sfîrşit nimic." - Watt, Samuel Beckett, traducerea mea. Voi fi curioasă unde mi se termină carnea.

Cosmin PERŢA În adolescenţă, pe cînd literatura era o pasiune secundară, în prim-plan fiind preocupările pentru arte marţiale şi volei, visam ca, după primul turneu internaţional de karate do cîştigat, să-mi tatuez braţele şi pieptul. Părinţii, în acest caz, nu s-ar mai fi putut opune. Primul concurs internaţional de arte marţiale mi-a adus însă nu tatuajele mult dorite, ci spitalizarea. Acela a fost momentul în care ordinea importanţei hobby-urilor mele s-a inversat şi viaţa mea a luat o turnură neaşteptată, visul transformării într-un sportiv de succes plin de tatuaje rămînînd mult în urmă. Rebeliunea exterioară se interiorizase deja, duritatea s-a transformat în calofilie şi nu mi-a mai trecut niciodată prin gînd că m-aş mai putea tatua, sau că lucrul acesta ar avea vreun sens sau ar spune ceva despre mine mai mult decît o face scriitura mea. Dar, dacă, totuşi, vreodată acest imbold mi-ar reveni, un singur lucru mi-aş putea imprima pe piele, ceva care să îmi amintească, mereu, ceva esenţial despre mine, care să comunice şi după: "Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată."

Ioan Es. POP Am oroare de tatuaje pentru că, prin clasa a cincea, cămaşa mea a luat foc şi spatele meu a supurat ani la rînd pînă să se închege la loc. Urmele pe care le am şi acum sînt ele însele versuri, pe care însă nu mai vreau să le descifrez pentru că au durut prea tare. Dar pe suflet mi-aş tatua două versuri de Lucian Blaga: "Mai uşoară ca viaţa / e cenuşa, e cenuşa."

Andra ROTARU Am avut mereu o slăbiciune pentru poemele lui Robert Burns, mai ales pentru "A Red, Red Rose". Cred că aş alege „my Luve's like a red, red rose“, un tatuaj nicidecum scris cu cerneală roşie. De culoarea pielii ar fi frumos, să pară că toate aceste cuvinte ies din textura pielii. Iar dacă aş alege ceva mai grav, atunci ar fi: "aici viaţa se bea şi moartea se uită" de Ioan Es. Pop. Dar pe acesta l-aş tatua undeva unde nu se va vedea prea des, încît să pot uita că-l port scrijelit pe mine.

Corina SABĂU Ar trebui să beneficiez de cel puţin douăzeci de reîncarnări şi să arăt ca Ghiţă Mureşan sau ca un luptător de sumo, pentru a-mi tatua toate frazele sau versurile pe care le iubesc. "Mă privesc uneori în oglindă / Pentru ca să mai fie cineva în această casă", "Şoptesc cuvinte neînţelese / Şi parc-aştept ceva - să mor?", "Nu plînge moarte a mea cu cap de miel / Căci însămi îţi voi aşeza botul la pieptul meu", "oh salvie levănţică iasomie trandafir", "aseară s-a prăbuşit de singurătate / romarta copiilor", "Vrei tu să fii grădina mea, / De iarbă-mare şi de catifea?", "pînă la urmă eu nu sînt decît o fată cuminte", "dintre frivole cea mai tristă". Au fost: Mariana Marin, Mihai Eminescu, Ileana Mălăncioiu, Virgil Mazilescu, Mircea Cărtărescu, Tudor Arghezi, Elena Vlădăreanu, Nora Iuga.

Dan SOCIU Păi, nu ştiu, că am scris multe.

Bogdan-Alexandru STĂNESCU Pentru a rămîne fidel obsesiei de-o viaţă, citatul ar fi din Botta, bineînţeles, şi anume din poemul "Ars moriendi", inclus în volumul Un dor fără saţiu: "Tot văzutul / nevăzut se făcea / şi totul era, / suferinţa era / şi nu exista."

Iulian TĂNASE Chiar dacă, aparent, nu are nici o legătură cu literatura, aş spune mai întîi ce nu mi-aş tatua: nu mi-aş tatua "Cina cea de taină" pe burta goală, nu mi-aş tatua picioarele lui Marilyn Monroe pe braţe, nu mi-aş tatua pe spate harta metroului din Bucureşti, nu mi-aş tatua niciodată pe buze vreo frază scrisă de Pavel Coruţ - îmi doream de mult să fac aceste precizări, chiar şi cu preţul, deloc neglijabil, de-a o face pe apofaticul, cînd, de fapt, mie îmi place mai degrabă să îmi pun pielea în lumina apofanticului. Bun, acum să spun şi ce mi-aş tatua. Pentru asta am nevoie mai întîi de un artist tatuator miniaturist. Dar ce zic eu miniaturist?! Artistul ăsta trebuie să fie foarte miniaturist, cel mai miniaturist dintre artiştii tatuatori pămînteni, să fie ministrul Miniaturismului, dacă nu chiar Dumnezeul miniaturiştilor în persoană. Cu ajutorul acestuia mi-aş tatua partea (cea mai) cunoscută a operei lui J.D. Salinger, dar într-un mod cît se poate de raţional. De veghe în lanul de secară pe braţul stîng; Franny şi Zooey pe braţul drept; Dulgheri, înălţaţi grinda acoperişului pe piciorul stîng; Seymour: o prezentare pe piciorul drept; pe mîinile mele ar ajunge cele nouă povestiri din Nouă povestiri, distribuite astfel: "O zi desăvîrşită pentru peştii-banană" pe degetul mare al mîinii stîngi, "Sărmana gleznă scrîntită" pe degetul mare al mîinii drepte, "Chiar înaintea războiului cu eschimoşii" pe inelarul mîinii stîngi, "Omul-care-rîde" pe mijlociul mîinii drepte, "Pentru Esmé - cu dragoste şi abjecţie" în podul palmei stîngi şi, ultimele două-trei pagini, pe degetul mijlociu al aceleiaşi mîini, "Jos, în barcă" pe arătătorul mîinii drepte, "Ochii verzi şi gura mică" pe degetul mic al mîinii stîngi, "Perioada albastră a lui de Daumier-Smith" pe inelarul mîinii drepte, iar "Teddy" pe arătătorul mîinii stîngi şi pe degetul mic al mîinii drepte, vă mulţumesc.

Alex TOCILESCU În speranţa că într-o bună zi se va inventa o metodă nedureroasă de tatuare, am pus deja o oarecare sumă de bani deoparte, pe care o voi folosi după cum urmează. Pe ceafă, à la Beckham, vor sta scrise versurile lui Bean (de la Subcarpaţi): "Să plouă, să plouă, uite am zis să plouă, nu mi-e frică să mă ud, na!" Întreg braţul drept va fi acoperit de o strofă dintr-un poem al lui Leonid Dimov: "Mai şterge zaua ruginită / Aşază-mi chivăra mai drept / Şi vezi de ce nu vine carul / Cu cavalerii ce-i aştept." Iar pe stomac, cu litere aurii, mă voi cita pe mine însumi (din "Viaţa"): "Viaţa e un autocar / Plin cu japonezi." Să vezi şi să nu crezi!

anchetă realizată de Marius CHIVU

ASTALOŞ 1933 2014 jpeg
ASTALOŞ 1933-2014
A murit Astaloş. Vestea a venit într-o dimineaţă. Înainte şi după alte morţi. Sîntem înconjuraţi de morţi. Ca şi cum viaţa ar fi o subversiune.
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză jpeg
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză
Alain Finkielkraut (născut în 1949) a intrat, din ziua de 10 aprilie 2014, în rîndul nemuritorilor. Cărţile sale compun o lamentaţie antimodernă punctată de accente de revoltă împotriva unor evoluţii pe care individul nu le controlează. Transformările suferite de identitatea franceză sub impactul hipermodernităţii şi al imigraţiei constituie substanţa ultimului volum publicat, L'identité malheureuse, Editions Stock, Paris, 2013.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
Tenebrele limbii şi literaturii române
Eugeni şi Mihu sînt doi liceeni harnici, cuminţi şi frumoşi; ei provin din două familii harnice, cuminţi şi frumoase, dar părinţii fetei se opun iubirii lor. Fata decide să se sinucidă amîndoi, deodată, bînd vitriol, pe care l-a cumpărat deja, de la farmacie.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
O lecţie de patriotism
În general, socotesc că nu e bine să te joci cu cele sfinte - aşa că am ezitat la titlul de mai sus. Dar, cum să numeşti altfel o carte scrisă de un profesor universitar (...) carele însuşi despre sine scrie, pe coperta a patra, că, în fiinţa sa, "omul de ştiinţă a fost permanent dublat de cel ce a făcut din slujirea neamului său ceea ce sfinţii fac din slujirea lui Dumnezeu...
Pop Yoga jpeg
Pop Yoga
O sinteză originală este cartea lui Pacôme Thiellement Pop Yoga, Sonatine Editions, Paris, 2013.
Mioritiquement notre jpeg
Mioritiquement notre
De veacuri învăţăm la şcoală că "Românul s-a născut creştin", "Românul s-a născut poet" şi "Românul e francofon prin tradiţie".
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei jpeg
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei
Karl-Markus Gauß (Salzburg), n. 1954, din 1991 redactor-şef al prestigioasei reviste de cultură Literatur und Kritik, cunoscut critic literar, scriitor şi eseist austriac, laureat al unor importante premii literare austriece şi europene(...)
Tehnodrom 2013 jpeg
Tehnodrom 2013
Ca la orice final de an, e vremea unei rememorări: ce am descoperit, ce am accesat şi ce am criticat în Tehnodrom.
Străinii care au făcut Franţa jpeg
Străinii care au făcut Franţa
Numeroşi sînt străinii care, în ultimele două secole, au lăsat urme durabile în cultura Franţei. Dictionnaire des étrangers qui ont fait la France/Dicţionarul străinilor care au făcut Franţa, Editura Robert Laffont, 2013, 956 pagini, redactat de un colectiv de autori sub direcţia lui Pascal Ory, profesor de istorie la Sorbona, depune mărturie în acest sens.
Tehnodrom 2013 jpeg
echitate şi ebook
În Statele Unite, a început un scandal din cauza ediţiilor digitale şi a prezenţei lor în biblioteci. Marii editori acuză bibliotecile de "socialism" şi le impun preţuri mult mai mari la achiziţia acestor ediţii, cu 150% pînă la 500% mai scumpe decît în cazul utilizatorilor privaţi. Mai mult, editorii adesea limitează numărul de citiri ale unui exemplar. Cartea nu se mai află în proprietatea bibliotecii care o punea la dispoziţie publicului.
Andra Cărbunaru   PR, Librăria Bastilia jpeg
Andra Cărbunaru - PR, Librăria Bastilia
(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 89, octombrie 2013)
Arta contemporană la Veneţia  Între enciclopedic şi eclectic jpeg
Arta contemporană la Veneţia. Între enciclopedic şi eclectic
Veneţia, oraş suprasaturat de artă, găzduieşte la fiecare doi ani o vastă expoziţie de artă contemporană. Un fel de tur de orizont al creaţiei imediate. Anul acesta, organizatorii au ales drept temă - sau principiu coagulant - "cunoaşterea enciclopedică".
Un colţ de lume jpeg
Un colţ de lume
În Tire am mai descoperit o comoară: aşezată în mijlocul unei grădini exotice, stăpînă a multor veacuri, adăpost literar al multor erudiţi, Biblioteca "Necip Paşa" este unul dintre cele mai importante centre ale vieţii culturale. Atît ale oraşului, cît şi ale Turciei.
Ce aţi amîna(t) să faceţi în viaţă? jpeg
Ce-aţi amîna(t) să faceţi în viaţă?
Răspund: Gabriela ADAMEŞTEANU • Dumitru CRUDU • Andrei DÓSA • Ştefan MANASIA • Marin MĂLAICU-HONDRARI • Anatol MORARU • Cezar PAUL-BĂDESCU • Andrei POGORILOWSKI • Ana Maria SANDU • V. LEAC
Bucovina   schiţe literare  Unde a fost de fapt „Mica Vienă“ jpeg
Bucovina - schiţe literare. Unde a fost de fapt „Mica Vienă“
Un pămînt slav era Bucovina în Evul Mediu. Mai tîrziu, parte a voievodatului moldav. Numele ei provine din germanul Buchenland (Ţara fagilor). În 1774, acest ţinut, lăsat în voia naturii lui sălbatice, a fost ocupat de austrieci, care s-au pus pe treabă: au cultivat ţara şi oamenii ei.
Gloria unui solitar jpeg
Gloria unui solitar
Este bine totuşi de ştiut că, înainte de-a fi orice altceva, Guénon a fost matematician. Principiile calculului infinitezimal, o lucrare de tinereţe, publicată abia în 1946, arată interesul primordial al ezoteristului faţă de matematică.
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“ jpeg
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“
Este profesor de filozofie, eseist, dramaturg, romancier, filozof de consum cu discurs metafizic. Este un salvator de idei şi un demolator de concepte. E un "băiat rău". Ţine lecţii de filozofie unde te-aştepţi mai puţin: prin penitenciare, birturi, aziluri de bătrîni, case de nebuni, parcuri. E slobod la gură şi la minte.
Tehnodrom 2013 jpeg
Internetul şi protestele la români
Cine s-ar fi aşteptat ca, pentru prima dată în istorie, la un eveniment să participe mai mulţi oameni decît cei care s-au anunţat pe Facebook? ?i nu o singură dată, ci de două ori. Dacă nu plouă, şi a treia duminică probabil va fi la fel. (Articolul e scris după al doilea mare marş pentru salvarea Roşiei Montane, din 15 septembrie 2013.)
Gloria unui solitar jpeg
Iezechiel, autor ştiinţifico-fantastic
Profetul Iezechiel, figură din toate punctele de vedere excentrică, face excepţie de la regula invizibilităţii.
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“ jpeg
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“
Andreea Răsuceanu este dr. în filologie al Universităţii din Bucureşti cu lucrarea Mahalaua Mîntulesei, drumul către modernitate (2009). Cea mai recentă lucrare, Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară, are la bază cercetările întreprinse în perioada 2010-2013 în cadrul CESI şi Université Sorbonne nouvelle Paris 3 (programul "Vers une géographie littéraire").
Noutăţile toamnei jpeg
Noutăţile toamnei
Răspund: Laura ALBULESCU (ART) • Lidia BODEA (Humanitas) • Denisa COMĂNESCU (Humanitas Fiction) • UN CRISTIAN (Casa de pariuri literare) • Oana DUMITRU (Vellant) • Dana MOROIU (Baroque Books & Arts) • Angela NAGHI (Publica) • Ştefania NALBANT (Curtea Veche) • Bogdan-Alexandru STĂNESCU (Polirom) • Livia SZASZ (Corint/Leda)
Mario De Mezzo   CEO, Editura ALL jpeg
Mario De Mezzo - CEO, Editura ALL
Preşedintele Asociaţiei Casa de Cultură (şi CEO al grupului editorial ALL) Mario De Mezzo a vrut să omagieze cu acest premiu un autor şi mai ales un redactor al editurii sale, pe Augustin Frăţilă, plecat acum cîţiva ani dintre noi.
 La Batthyaneum jpeg
La Batthyaneum
Cînd am ajuns la Alba Iulia, mi s-a spus: trebuie să vezi Batthyaneum-ul - mai degrabă un sanctuar de carte rară decît o bibliotecă.
Scandal, skándalon jpeg
Scandal, skándalon
Cum Iacov cu îngerul, omul cu dicţionarul: pînă dimineaţa. Termenul grecesc skándalon provine din skándalethron, suportul momelii într-o cursă - băţul în care e înfiptă carnea de focă pentru a prinde în cursă urşii polari, de pildă, dar nu carnea însăşi; [...]

Adevarul.ro

image
ISIS amenință să se răzbune pe Putin pentru torturarea suspecților de terorism care au ucis 137 de oameni în sala Crocus. „Asasinii” au fost bătuți, electrocuți și mutilați
Gruparea jihadistă Stat Islamic i-a amenințat pe rușii „sălbatici“ cu „masacrul” , inclusiv pe Vladimir Putin, pentru torturarea bărbaților suspectați că au ucis 137 de persoane într-un atac terorist la o sală de concerte de lângă Moscova, vineri, 23 martie.
image
Economist șef al BNR: „Nu vă mai așteptați să vă crească nivelul de trai. Sortați plasticele, mergeți mai mult cu mijloacele de transport în comun”
Economistul șef al Băncii Naționale Române. Valentin Lazea, recomandă românilor să sorteze plasticele din gospodărie și să renunțe la zborurile cu avionul, pentru a avea un nivel de trai mai bun.
image
Surpriză de proporții în dosarul tragediei de la 2 Mai: procurorii cer strămutarea cauzei. De ce nu mai au încredere în judecători
Deși, de regulă, părțile dintr-un dosar recurg la cereri strămutarea a unui proces, sperând in sentințe favorabile, de această dată Parchetul a făcut această cerere, unul dintre motive fiind acela că se fac mari presiuni din partea opiniei publice.

HIstoria.ro

image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene. 

image
Bacalaureatul de tip nou din 1948: „Aspecte de la un examen care nu mai seamănă cu cele din trecut“
În 1948, elevii şi cadrele didactice erau puse în faţa Bacalaureatului de tip nou.
image
Cine a fost cel mai impunător reprezentant al vechii boierimi?
Tânărul Cantacuzino va urma cursurile Facultății de Drept din Paris, unde își ia și doctoratul în 1858.