Victor Hugo, omul apocaliptic

25 aprilie 2012
Arta contemporană la Veneţia  Între enciclopedic şi eclectic jpeg

(apărut în Dilemateca, anul VII, nr. 71, aprilie 2012)


Cu exact 150 de ani în urmă, în ziua de 3 aprilie 1862, apăreau primele două tomuri din romanul Mizerabilii, conform unui plan de marketing, cum am spune astăzi, perfect pus la punct: extrase din roman publicate în presă, însoţite de cronici şi articole elogioase. În mod aproape simultan, monumentala frescă romanescă apărea în portugheză, italiană şi greacă. Opera lui Victor Hugo a cunoscut nenumărate reeditări, a inspirat peste o sută de adaptări cinematografice şi tot atîtea opere, filme de animaţie, spectacole de teatru şi comedii muzicale.

Mizeria ca revers al societăţii

Început în 1845, într-o Franţă care n-a ieşit complet de sub vechiul regim, întrerupt în 1848 "din motive de revoluţie" şi terminat în exil (1862), în plină revoluţie industrială, romanul Mizerabilii beneficiază de perspectiva largă oferită de lunga lui gestaţie (aproape două decenii) şi îşi asumă în întregime secolul al XIX-lea. "Acest secol este chemat la bară şi eu înţeleg să depun în calitate de martor", afirma Victor Hugo. Secolul al XIX-lea este văzut ca un posibil punct de plecare către o nouă vîrstă a umanităţii, aceea a democraţiei, a unei umanităţi devenite conştientă, stăpînă şi responsabilă de propria istorie. Este, în orice caz, tabloul societăţii întrezărite în discursul personajului Enjolras, sau, cum scrie Hugo, "orizontul văzut de la înălţimea unei baricade". Mizeria secolului văzută de Hugo, dispărută între timp şi reapărută recent, era - şi, în mod paradoxal, este şi astăzi - tratată cu un instrument cu două tăişuri: asistenţă asortată cu represiune. Compasiune, milă, pe de o parte; pedeapsă, pe de alta. Mizeria este reversul societăţii, abisul de dincolo care lasă la vedere adevărul umanităţii în lumina bolnavă a negării lui. Mizerabilii sînt "creaturi triste, fără nume, fără vîrstă, fără sex, pentru care nici binele, nici răul nu mai sînt posibile şi care nu mai au nimic în această lume, nici libertate, nici virtute, nici responsabilitate."
Victor Hugo nu concepe să scrie doar pentru unii, încă şi mai puţin să vorbească în aer, cu alte cuvinte să se adreseze viitorului, cum făcea Stendhal, ci fiecăruia în parte şi tuturor, adică să se adreseze acelei utopii numite umanitate. Şi, pentru asta, genul cel mai potrivit e romanul. Succesul lui Balzac, dar şi al lui Eugene Sue, îi inspiră lui Hugo speranţa că romanul ar putea constitui acel obiect literar accesibil în acelaşi timp şi poporului, şi erudiţilor. Oricît de redevabil romantismului, a cărui victorie în Franţa i se datorează lui Hugo, romanul Mizerabilii e mai aproape de epopee, iar viziunea autorului asupra destinului implacabil coboară în linie dreaptă din tragediile greceşti. Hugo introduce ca personaj central omul just persecutat, binefăcătorul pedepsit de o instanţă atotputernică injustă. Model conjugat cu un altul: omul marginalizat, îndepărtat dintre ai săi şi obligat la o permanentă rătăcire din cauza propriei violenţe. Jean Valjean este în egală măsură un om de temut şi de compătimit. Doar iubirea unei tinere pure îl readuce în sînul umanităţii. Un roman dostoievskian ca nucleu se dezvoltă şi se transformă în frescă socială, prin continua extindere şi adiţionare de naraţiuni, planuri, personaje. Aproape o mie de personaje intră progresiv în trama narativă, o amploare neegalată nici chiar de Tolstoi. Toate tipurile de personaje, toate vîrstele, de la extrema bătrîneţe la copilărie, intră în roman. El deschide şi îşi adjudecă tot spaţiul social - oraşul, dar şi cartierele sărace, les banlieues, care-şi fac intrarea în literatură, Parisul, dar şi catacombele sale, les égouts, arterele invizibile, secrete, prin care circulă subversiunea. Toate categoriile sociale sînt reprezentate: căruţaşi şi birjari, suverani, feţe bisericeşti şi hoţi, asasini, puşcăriaşi, soldaţi şi călugăriţe, preadolescenţi delincvenţi.
Victor Hugo este omul şi scriitorul contradicţiilor asumate. Un raport subtil poate fi detectat, din această perspectivă, între personajele Myriel şi Javert, fiecare reprezentînd o manieră diferită de a urmări şi de a face binele. Primul, episcopul de Digne, numit de enoriaşi Monseigneur Bienvenu (Monseniorul Bunvenit), incarnează compasiunea creştină, este binefăcător din convingere. Javert este inspectorul de poliţie animat de un fanatism al datoriei, valorile sale absolute sînt legea şi ordinea. Oricum, nici una din ipostaze nu atinge completitudinea şi nu este suficientă pe planul realităţii sociale. Pentru Victor Hugo, sfinţenia omului lui Dumnezeu are nevoie de clarificările Revoluţiei pentru ca mila creştină să devină operă socială. Cît despre omul legii, chiar dacă gestul sinuciderii - cînd înţelege că puşcăriaşul Jean Valjean are un suflet bun - echivalează cu o formă de redempţiune, el ilustrează una din temele centrale ale cărţii, ceea ce Hugo numeşte "crimele justiţiei". Conştiinţa, pare a spune Hugo, cu referire la personajul Jean Valjean, nu se naşte din exemplul binelui, ci din experienţa crimei: "il faut passer par les abîmes", scrie Hugo cu dostoievskiană fervoare. El transgresează romantismul şi morala secolului său, deschizînd (împreună cu alţii) complexitatea timpurilor moderne şi a modernismului tardiv, cînd susţine că regresiunea generează progres, poezia se naşte din argou, binele din rău. Cu fericita expresie a unui exeget hugolian, "această carte luminoasă e plină de tenebre".

Geniul polimorf. Vizionarul Europei unite

Poet, romancier, dramaturg, gînditor politic, reformator social, vizionar al Statelor Unite ale Europei, apărător al păcii, al libertăţii, al republicii, al drepturilor omului (în special ale femeii şi copilului), Hugo s-a implicat în toate luptele şi în toate cauzele secolului său - literare, filozofice, politice, religioase, internaţionale. A combătut pedeapsa cu moartea (Ultima zi a unui condamnat), s-a pronunţat împotriva loviturii de stat a lui Napoleon III (gest care l-a costat două decenii de exil), împotriva distrugerii Palatului de vară de la Pekin, împotriva pogromului antisemit din Rusia ţaristă, împotriva tratatului de pace din 1871, a susţinut independenţa Greciei şi, în general, mişcările de emancipare a popoarelor din America de Sud pînă în Asia.
În 1842, primit în Academia franceză, Victor Hugo ţine un discurs de recepţie cu un conţinut preponderent politic. Un an mai tîrziu, el publică Rinul, o carte-fluviu în care sînt schiţate liniile de forţă după care ar trebui să se organizeze continentul european.

* * *
Despre uniunea dintre Franţa şi Germania:
"Ce rămîne aşadar din vechea lume? Ce mai stă astăzi în picioare în Europa? Două naţiuni doar: Franţa şi Germania. Ei bine, asta ar putea să fie de-ajuns. Franţa şi Germania concentrează în mod esenţial Europa. Germania este inima; Franţa este capul. Germania şi Franţa reprezintă în mod esenţial civilizaţia. Germania simte; Franţa gîndeşte. Sentimentul şi gîndirea, iată atributele omului civilizat."
"Cînd Europa Centrală se va constitui, şi asta se va face într-o zi, interesul tuturor va fi evident; Franţa, sprijinită pe Germania, va face zid contra Angliei, care încarnează spiritul comerţului, şi o va împinge în Ocean; Germania, sprijinită pe Franţa, va face zid contra Rusiei, care încarnează spiritul de cucerire, şi o va împinge în Asia."
Viziunea poetului despre viitoarea Europă evoluează. Aflat în exil la Jersey, la 24 februarie 1855, a şaptea aniversare a Revoluţiei din 1848, Hugo descrie ceea ce ar fi putut fi Europa "dacă reacţiunea şi Louis Bonaparte n-ar fi distrus Republica, într-un cuvînt, dacă Europa popoarelor ar fi succedat în 1848 Europei regilor." O Europă a popoarelor rămîne în continuare un deziderat. Cu atît mai mult, un secol şi jumătate mai tîrziu, discursul poetului vizionar rămîne de o acută actualitate.

* * *
Despre integrarea europeană:
"Continentul ar fi un singur popor; naţiunile şi-ar trăi propria viaţă în viaţa comună; Italia ar aparţine Italiei, Polonia ar aparţine Poloniei, Ungaria ar aparţine Ungariei, Franţa ar aparţine Europei, Europa ar aparţine Umanităţii. Rinul n-ar mai fi fluviu german; nici Baltica şi nici Marea Neagră, lacuri ruseşti; nici Mediterana, lac francez; nici Atlanticul, mare engleză; nici tunuri la Sund (strîmtoare ce desparte Danemarca de Suedia - n.m., P.R.) şi la Gibraltar, nici nave militare la Dardanele. Fluvii libere, strîmtori libere, oceane libere.
Grupul european nemaifiind decît o singură naţiune, Germania va fi faţă de Franţa, Franţa faţă de Italia, ceea ce e astăzi Normandia faţă de Picardia, şi Picardia faţă de Lorena; aşa stînd lucrurile, nu vor mai fi războaie şi, în consecinţă, nu va mai fi nevoie nici de armată... Nu vor mai fi frontiere, nici vămi, nici taxe vamale; liberul-schimb; flux şi reflux gigantice de numerar şi produse, industrie şi comerţ înzecite, creştere anuală a bogăţiei continentului... Calculaţi această enormă producţie de bunăstare. Eu nu mai dezvolt."
Parisul, devenit un "vulcan de lumină", ar urma să găzduiască sediul colosalei adunări a Statelor Unite ale Europei.

* * *
Despre moneda unică europeană:
"O monedă continentală, cu o bază dublă, metalică şi fiduciară, avînd drept bază capitalul Europei în întregime, iar ca motor, activitatea liberă a celor două sute de milioane de locuitori, această monedă, unică, ar înlocui şi ar resorbi toate absurdele varietăţi monetare de azi, efigii de prinţi, figuri ale mizeriei; varietăţi care sînt tot atîtea cauze ale sărăcirii; căci, în actualul du-te-vino monetar, a multiplica varietatea înseamnă a multiplica frecarea; a multiplica frecarea înseamnă a diminua circulaţia. În materie monetară, ca în orice domeniu, circulaţia înseamnă unitate.
Fraternitatea ar genera solidaritate; creditul tuturor ar fi proprietatea fiecăruia, munca fiecăruia, garanţia tuturor."

* * *
Despre un fel de Internet:
În romanul Notre-Dame de Paris, 1482 (titlul complet), există un capitol consacrat schimbării de paradigmă produse în cultură odată cu inventarea tiparului. Pînă în secolul al XV-lea, arhitectura a constituit "registrul principal al umanităţii". Fiecare edificiu construit, cumulînd contribuţia mai multor "arte" şi încorporînd gîndire filozofică sau religioasă, constituia o carte solidă, durabilă, rezistentă. "Pentru a demola cuvîntul construit e nevoie de o revoluţie socială sau terestră. Barbarii au trecut peste Colosseum, potopul, poate, peste Piramide." Odată cu apariţia tiparului şi dematerializarea cărţii, devenită "volatilă, insesizabilă, indestructibilă", totul se schimbă. Rîndurile care urmează sînt, pentru cititorul de azi, o descriere a hipertextului imaterial şi ubicuu realizat de Internet:
"Sub forma imprimată, gîndirea e mai nepieritoare ca niciodată; este volatilă, insesizabilă, indestructibilă. Ea se face una cu aerul. În epoca arhitecturii, gîndirea se instala cu putere într-un secol sau într-un loc. Acum, se face stol de păsări, se răspîndeşte în patru vînturi şi ocupă simultan toate punctele din aer şi din spaţiu... Din solidă cum era, ea devine vie. Trece de la durată la imortalitate. O masă poate fi demolată, dar cum ar putea fi extirpată ubicuitatea? Şi dacă vine un potop, cînd muntele va fi dispărut de mult sub ape, păsările vor continua să zboare; şi dacă doar o arcă va continua să plutească pe ape, ele vor pluti cu ea şi vor asista împreună cu ea la retragerea apelor, şi noua lume care va ieşi din acest haos va vedea plutind deasupra ei, înaripată şi vie, gîndirea lumii scufundate."

* * *
"Bête comme l'Himalaya" ("stupid ca Himalaia"), formula lansată de unul din contemporanii săi, Leconte de Lisle, instaurează un pattern al dualităţii în receptarea lui Victor Hugo: recunoaşterea grandorii, dar exasperarea în faţa exceselor şi a caracterului inegal al imensei sale opere. "Victor Hugo, hélas!", răspunde André Gide, întrebat cine reprezintă pentru el Poetul total, cu majusculă. Ionesco, autorul pamfletului Hugoliade, reproşează poetului elocvenţa care maschează poezia, şi megalomania. Grandoarea face parte din formula acestei personalităţi hors normes, excesele, imperfecţiunile, varietatea genurilor şi a domeniilor abordate sînt manifestările simptomatice ale geniului polimorf.

ASTALOŞ 1933 2014 jpeg
ASTALOŞ 1933-2014
A murit Astaloş. Vestea a venit într-o dimineaţă. Înainte şi după alte morţi. Sîntem înconjuraţi de morţi. Ca şi cum viaţa ar fi o subversiune.
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză jpeg
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză
Alain Finkielkraut (născut în 1949) a intrat, din ziua de 10 aprilie 2014, în rîndul nemuritorilor. Cărţile sale compun o lamentaţie antimodernă punctată de accente de revoltă împotriva unor evoluţii pe care individul nu le controlează. Transformările suferite de identitatea franceză sub impactul hipermodernităţii şi al imigraţiei constituie substanţa ultimului volum publicat, L'identité malheureuse, Editions Stock, Paris, 2013.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
Tenebrele limbii şi literaturii române
Eugeni şi Mihu sînt doi liceeni harnici, cuminţi şi frumoşi; ei provin din două familii harnice, cuminţi şi frumoase, dar părinţii fetei se opun iubirii lor. Fata decide să se sinucidă amîndoi, deodată, bînd vitriol, pe care l-a cumpărat deja, de la farmacie.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
O lecţie de patriotism
În general, socotesc că nu e bine să te joci cu cele sfinte - aşa că am ezitat la titlul de mai sus. Dar, cum să numeşti altfel o carte scrisă de un profesor universitar (...) carele însuşi despre sine scrie, pe coperta a patra, că, în fiinţa sa, "omul de ştiinţă a fost permanent dublat de cel ce a făcut din slujirea neamului său ceea ce sfinţii fac din slujirea lui Dumnezeu...
Pop Yoga jpeg
Pop Yoga
O sinteză originală este cartea lui Pacôme Thiellement Pop Yoga, Sonatine Editions, Paris, 2013.
Mioritiquement notre jpeg
Mioritiquement notre
De veacuri învăţăm la şcoală că "Românul s-a născut creştin", "Românul s-a născut poet" şi "Românul e francofon prin tradiţie".
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei jpeg
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei
Karl-Markus Gauß (Salzburg), n. 1954, din 1991 redactor-şef al prestigioasei reviste de cultură Literatur und Kritik, cunoscut critic literar, scriitor şi eseist austriac, laureat al unor importante premii literare austriece şi europene(...)
Tehnodrom 2013 jpeg
Tehnodrom 2013
Ca la orice final de an, e vremea unei rememorări: ce am descoperit, ce am accesat şi ce am criticat în Tehnodrom.
Străinii care au făcut Franţa jpeg
Străinii care au făcut Franţa
Numeroşi sînt străinii care, în ultimele două secole, au lăsat urme durabile în cultura Franţei. Dictionnaire des étrangers qui ont fait la France/Dicţionarul străinilor care au făcut Franţa, Editura Robert Laffont, 2013, 956 pagini, redactat de un colectiv de autori sub direcţia lui Pascal Ory, profesor de istorie la Sorbona, depune mărturie în acest sens.
Tehnodrom 2013 jpeg
echitate şi ebook
În Statele Unite, a început un scandal din cauza ediţiilor digitale şi a prezenţei lor în biblioteci. Marii editori acuză bibliotecile de "socialism" şi le impun preţuri mult mai mari la achiziţia acestor ediţii, cu 150% pînă la 500% mai scumpe decît în cazul utilizatorilor privaţi. Mai mult, editorii adesea limitează numărul de citiri ale unui exemplar. Cartea nu se mai află în proprietatea bibliotecii care o punea la dispoziţie publicului.
Andra Cărbunaru   PR, Librăria Bastilia jpeg
Andra Cărbunaru - PR, Librăria Bastilia
(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 89, octombrie 2013)
Arta contemporană la Veneţia  Între enciclopedic şi eclectic jpeg
Arta contemporană la Veneţia. Între enciclopedic şi eclectic
Veneţia, oraş suprasaturat de artă, găzduieşte la fiecare doi ani o vastă expoziţie de artă contemporană. Un fel de tur de orizont al creaţiei imediate. Anul acesta, organizatorii au ales drept temă - sau principiu coagulant - "cunoaşterea enciclopedică".
Un colţ de lume jpeg
Un colţ de lume
În Tire am mai descoperit o comoară: aşezată în mijlocul unei grădini exotice, stăpînă a multor veacuri, adăpost literar al multor erudiţi, Biblioteca "Necip Paşa" este unul dintre cele mai importante centre ale vieţii culturale. Atît ale oraşului, cît şi ale Turciei.
Ce aţi amîna(t) să faceţi în viaţă? jpeg
Ce-aţi amîna(t) să faceţi în viaţă?
Răspund: Gabriela ADAMEŞTEANU • Dumitru CRUDU • Andrei DÓSA • Ştefan MANASIA • Marin MĂLAICU-HONDRARI • Anatol MORARU • Cezar PAUL-BĂDESCU • Andrei POGORILOWSKI • Ana Maria SANDU • V. LEAC
Bucovina   schiţe literare  Unde a fost de fapt „Mica Vienă“ jpeg
Bucovina - schiţe literare. Unde a fost de fapt „Mica Vienă“
Un pămînt slav era Bucovina în Evul Mediu. Mai tîrziu, parte a voievodatului moldav. Numele ei provine din germanul Buchenland (Ţara fagilor). În 1774, acest ţinut, lăsat în voia naturii lui sălbatice, a fost ocupat de austrieci, care s-au pus pe treabă: au cultivat ţara şi oamenii ei.
Gloria unui solitar jpeg
Gloria unui solitar
Este bine totuşi de ştiut că, înainte de-a fi orice altceva, Guénon a fost matematician. Principiile calculului infinitezimal, o lucrare de tinereţe, publicată abia în 1946, arată interesul primordial al ezoteristului faţă de matematică.
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“ jpeg
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“
Este profesor de filozofie, eseist, dramaturg, romancier, filozof de consum cu discurs metafizic. Este un salvator de idei şi un demolator de concepte. E un "băiat rău". Ţine lecţii de filozofie unde te-aştepţi mai puţin: prin penitenciare, birturi, aziluri de bătrîni, case de nebuni, parcuri. E slobod la gură şi la minte.
Tehnodrom 2013 jpeg
Internetul şi protestele la români
Cine s-ar fi aşteptat ca, pentru prima dată în istorie, la un eveniment să participe mai mulţi oameni decît cei care s-au anunţat pe Facebook? ?i nu o singură dată, ci de două ori. Dacă nu plouă, şi a treia duminică probabil va fi la fel. (Articolul e scris după al doilea mare marş pentru salvarea Roşiei Montane, din 15 septembrie 2013.)
Gloria unui solitar jpeg
Iezechiel, autor ştiinţifico-fantastic
Profetul Iezechiel, figură din toate punctele de vedere excentrică, face excepţie de la regula invizibilităţii.
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“ jpeg
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“
Andreea Răsuceanu este dr. în filologie al Universităţii din Bucureşti cu lucrarea Mahalaua Mîntulesei, drumul către modernitate (2009). Cea mai recentă lucrare, Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară, are la bază cercetările întreprinse în perioada 2010-2013 în cadrul CESI şi Université Sorbonne nouvelle Paris 3 (programul "Vers une géographie littéraire").
Noutăţile toamnei jpeg
Noutăţile toamnei
Răspund: Laura ALBULESCU (ART) • Lidia BODEA (Humanitas) • Denisa COMĂNESCU (Humanitas Fiction) • UN CRISTIAN (Casa de pariuri literare) • Oana DUMITRU (Vellant) • Dana MOROIU (Baroque Books & Arts) • Angela NAGHI (Publica) • Ştefania NALBANT (Curtea Veche) • Bogdan-Alexandru STĂNESCU (Polirom) • Livia SZASZ (Corint/Leda)
Mario De Mezzo   CEO, Editura ALL jpeg
Mario De Mezzo - CEO, Editura ALL
Preşedintele Asociaţiei Casa de Cultură (şi CEO al grupului editorial ALL) Mario De Mezzo a vrut să omagieze cu acest premiu un autor şi mai ales un redactor al editurii sale, pe Augustin Frăţilă, plecat acum cîţiva ani dintre noi.
 La Batthyaneum jpeg
La Batthyaneum
Cînd am ajuns la Alba Iulia, mi s-a spus: trebuie să vezi Batthyaneum-ul - mai degrabă un sanctuar de carte rară decît o bibliotecă.
Scandal, skándalon jpeg
Scandal, skándalon
Cum Iacov cu îngerul, omul cu dicţionarul: pînă dimineaţa. Termenul grecesc skándalon provine din skándalethron, suportul momelii într-o cursă - băţul în care e înfiptă carnea de focă pentru a prinde în cursă urşii polari, de pildă, dar nu carnea însăşi; [...]

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.