(apărut în Dilemateca, anul VII, nr. 75, aug 2012)


Pentru istoricul viitor al culturii române site-ul Petitieonline.ro se va dovedi de mare folos. Aici găseşti toate dovezile unor crize mai mici sau mai mari, locale sau naţionale, instituţionale sau personale din cultura autohtonă a ultimilor cinci ani. Petiteonline.ro este un barometru al problemelor culturale; nu numai că înregistrează cînd şi cum, dar mai ales cine s-a solidarizat într-o problemă sau alta. Poţi afla ce este cu adevărat important în funcţie de cîţi cetăţeni au ieşit din apatie şi au căpătat voce, Petitionline.ro funcţionează ca o radiografie. Desigur, fenomenul petiţiilor online are deja o istorie de peste zece ani: mediul web a permis oamenilor să-şi manifeste solidaritatea şi dorinţa de schimbare sau de conservare a stării de fapt, cu costuri minime. Rezultatele sînt pe măsură, tot minime. Nu prea există petiţii încununate de succes.

Petiţia culturală din top 10 naţional, cea care a strîns cele mai multe semnături (15.775), a fost îndreptată împotriva legii dublării filmelor în limba română, o lege bizară iniţiată în 2011 de un deputat şi mai bizar. "Dublajul filmelor duce la izolare, la intoleranţă, iar pe termen lung are efecte foarte toxice" spun autorii petiţiei. Românii au descoperit vocaţia toleranţei şi a dezbaterii, cîtă vreme peste 170 de comentarii s-au strîns în jurul petiţiei.

Sînt cîteva vedete culturale care au generat petiţii pro sau contra. Eminescu are patru petiţii în favoarea sa, fie pentru restaurarea vreunui muzeu, fie pentru salvarea casei în care n-a trăit decît o vară, cu Veronica etc. Succes minim, semnături puţine. Adrian Păunescu e un virus al petiţiilor, sînt cinci care încearcă să-l salveze de la dispariţia din memoria colectivă. Unii îi vor iertarea sufletului, alţii să-i dea o stradă. Semnatarii nu se înghesuie, Păunescu merge la coşul de gunoi al istoriei. Şi Patapievici a strîns patru petiţii, critice şi fără efect. Par scrise de fanii lui Păunescu. Nu la fel putem vorbi despre Alexandru Vakulovski. Petiţia care îl susţinea în demersul legitim de a-şi cîştiga cetăţenia română a strîns peste 1600 de semnături şi s-a dovedit un succes. Fără îndoială, cînd problema e reală, oamenii se activează şi militează. Petiţia pentru Vakulovski a strîns semnături de la persoane care nu pot sta nici măcar în acelaşi autobuz împreună, darămite să suţină aceeaşi cauză. Dar în cazul prozatorului basarabean, nedreptatea a fost prea mare şi am depăşit partizanatele.

Citind în lung şi-n lat petiţiile, două probleme se reiterează: închiderea bibliotecilor în mediul rural şi dorinţa tinerilor din oraşe de provincie de a avea un cinematograf. Trăim într-o cultură fabuloasă, din care dispar bibliotecile. Cinismul reformelor din cultură este contracarat doar de idealismul tinerilor care vor să vadă un film de artă, într-o sală în care te poţi săruta pe întuneric. Dar nici un ministru al Culturii nu citeşte radiografii online, mai puţin cînd strîng 7150 de semnături, cum a fost cazul petiţiei pentru un nou sediu al Bibliotecii Naţionale. Tot online s-a încercat salvarea Institutului Cultural Român, al Centrului Naţional al Dansului, al Cazinoului Constanţa şi al teatrelor din Ploieşti şi Tîrgovişte. În top conduce petiţia pentru salvarea TVR Cultural, cu 8000 de semnături. După cum am aflat, aproape toate trec nebăgate în seamă.

Tot pe acest site se poate observa fractura între cultura oficială şi cea populară. Dacă ICR nu reuşeşte să strîngă prea multe semnături, în schimb prima petiţie culturală, din 2008, îndreptată împotriva MediaPro şi deciziei de a demite echipa jocului Conquiztador a avut 3159 de semnatari. Tinerii vor reviste de anime şi traducerea unor cărţi fantasy. Există şi o serie de petiţii stranii, cum ar fi cea care vrea interzicerea fumatului pe scenele teatrelor. Şi foarte multe petiţii cu iz naţionalist-ortodoxist-dacic, de la salvarea Sarmizegetusei la Dan Puric, preşedinte TVR! În democraţia virtuală toţi au loc, dar mai nimeni nu primeşte răspuns.