(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 82, martie 2013)

 

Dispariţia serviciului Google Reader, la 1 iulie 2013, nu va lăsa un gol în vieţile noastre, aşa cum s-ar fi crezut, dar ne spune multe despre ritmul lumii digitale şi în ce relaţie ne aflăm cu "suveranii" ei. Google Reader nu era o aplicaţie online pentru citit cărţi, ci fluxuri RSS, fluxuri care vin de la acele website-uri la care eşti abonat (prin această metodă). A fost unul dintre primele servicii de o importanţă majoră în constituirea noului mod de utilizare a informaţiei online. Odată cu acest serviciu, s-a creat legătura dintre emiţătorii de informaţie şi receptorii ei pe o platformă comună, de lucru, a primitorului. Trecerea între serviciul de corespondenţă şi cel de urmărire a fluxului informaţional era la îndemînă, era o soluţie integrată şi la fel de portabilă. Dar suveranul Google nu are chef să-şi piardă banii cu utilizatorii experimentaţi (pentru că, în fond, sînt mai puţini cei care-şi selectează prin fluxuri RSS web-ul lor decît cei care se lasă pierduţi în bulgărele informaţional) şi preferă să se concentreze pe serviciile monetizabile, din care poate extrage mai multe date personale, deci mai multe oportunităţi de profilare. Serviciul Google Reader avea utilizatori, dar prea puţini. Şi într-o lume a falsei gratuităţi (cum e Internetul corporatizat, nu Wikipedia), ceea ce nu strînge destul de mulţi "clienţi" nu poate fi susţinut. E o lecţie cu mai multe învăţăminte. Răspunsul disperat a fost cel al petiţiei online care a strîns extrem de repede 100.000 de semnături pentru a conserva serviciul. Marele gigant va zîmbi cu îngăduinţă şi nu va face nimic. Răspunsul pragmatic e să căutăm o scăpare. Salvaţi RSS-ul!

Feedly este pregătit să preia tot ce făcea Google Reader, ba chiar mai mult decît atît. Pe baza unui algoritm nu foarte complicat (plus o mînă de curatori) ştie să recomande şi alte surse de ştiri care te pot interesa, pe baza preferinţelor tale. Partea cu adevărat inovativă în raport cu fostul serviciu Google este designul: informaţiile nu mai vin în liste de titluri, ci într-o aranjare grafică făcută să imite o publicaţie tipărită. Aranjamentul poate fi ales dintre diferite forme, la fel şi tema grafică. Nu e nevoie de un cont nou, ci poţi folosi contul de Google, şi Feedly va prelua pe serverul său abonările tale. Desigur, poţi distribui pe toate reţelele sociale, poţi pune tag-uri informaţiei, o poţi depozita bine pentru a fi citită mai devreme. Este disponibil atît pentru web, cît şi pentru tablete, indiferent de sistemul de operare.

Flipboard a făcut senzaţie din primele sale zile - este o aplicaţie pentru iPad, care vine cu o găselniţă frumoasă: poţi da pagina în vechiul stil al revistei tipărite. Şi Flipboard poate funcţiona ca un agregator de fluxuri RSS pe care le alegi tu, dar are şi o echipă de curatori care îţi propun o selecţie de conţinut. Poţi aduce fluxuri de pe propriile reţele sociale (gen Twitter sau Facebook) şi poţi distribui ce este interesant înapoi în vortex. Aplicaţia îşi respectă menirea - de a descoperi şi prezenta conţinut într-un mod "frumos, simplu şi plin de sens", e flexibilă şi funcţionează ireproşabil. Fără îndoială, se vede că e un start-up din Palo Alto orientat către design, utilitate şi profit. De ceva vreme, s-a deschis şi către piaţa de Android.

News Republic este o aplicaţie mai nouă, care rulează pe toate sistemele de operare ale tabletelor (inclusiv Windows). Scopul ei este acelaşi: tu ai devenit noul editor de ştiri; tu stabileşti conţinutul. Designul aduce aminte de Flipboard (mai puţin găselniţa), iar selecţia pare şi mai serioasă.

Orice dispariţie te obligă să cauţi ieşirea. Măcar datele sînt portabile astăzi, le poţi plimba dintr-o aplicaţie într-alta. Dar cum va fi cînd acest lucru va deveni imposibil?