(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 86, iulie 2013)

 

PR-iştii sînt acei more or less anonimi care creează evenimentele din jurul unei cărţi nou apărute. Newsletters, comunicate de presă, lansări, texte promoţionale, campanii de publicitate, exemplare de protocol - toate acestea sînt în grija lor. Sînd comunicativi şi insistenţi, eficienţi şi generoşi cînd vine vorba de titlurile editurilor unde lucrează. Dar ce citesc PR-iştii, cu ce cărţi pleacă ei înşişi în vacanţă şi ce ne recomandă, dintre noutăţile anului, să citim vara asta?

 

Cătălina BĂLAN (Casa de pariuri literare) Pentru mine, vara a început pe 21 iunie, după ultimul clopoţel. Va trebui să o împart în primul rînd cu autorii canonici români, pentru că mă paşte Bac-ul la anul. Dar asta nu mă sperie deloc, e un exerciţiu util şi necesar. În acelaşi timp, voi citi tineri prozatori români, mai ales autori cu cărţi noi, dar nu neapărat. Apoi, îmi propun să termin de citit colecţia Alexandru Dragomir. Dragomir este, în momentul de faţă, filozoful meu favorit şi s-a aflat cel mai des pe locul 1 în top 5 scriitori români de care m-aş putea îndrăgosti. Tot vara asta voi încerca să mă documentez cu privire la literatura franceză tînără, sînt foarte curioasă. Pe de altă parte, ştiu că prietenii mei literari şi-au luat maldăre de cărţi de la Bookfest, aşa că o să-i bat la cap, pe rînd, să-mi împrumute ce cred ei că mi s-ar potrivi. Astfel m-am asigurat pentru toată vara (şi o bucată de toamnă). Dintre noutăţile editoriale, recomand Kinderland de Lilina Corobca (Cartea Românească), un roman despre viaţa copiilor abandonaţi care îşi poartă singuri de grijă, într-o lume rurală cu fantomele şi realităţile ei deloc copilăreşti şi În gura foametei de Alexei Vakulovski (Tracus Arte), care reprezintă mărturisirile consătenilor autorului, supravieţuitori ai foametei din 1946-1947, catastrofă programată de regimul comunist sovietic. O carte document, ce, asemenea "Memorialului durerii" de Lucia Hossu Longin, face parte dintr-o istorie care nu se învaţă la şcoală. Cît despre Casa de pariuri literare, vă îndemn să fiţi cu ochii pe noi. Au fost deja lansate la Chişinău, la Cenaclul Republica, 3ml de Konfidor, cartea de debut a tînărului poet Ion Buzu, un nume pe care aricii mizează cu încredere şi Un american la Chişinău a lui Dumitru Crudu, un roman plin cu securişti, kaghebişti, mafioţi, poeţi rataţi şi curve, rescris, după ce primul manuscris îi fusese sechestrat autorului (în contul unei datorii de chirie) de un basarabean albinos. În scurt timp, la Casa de Pariuri Literare vor mai apărea Dincolo de frontiere. Opere de Sorin Stoica şi La final, Moartea strigă: "Bis!". Trei piese de prelungit viaţa, cu texte de Vera Ion, Alina Frîncu şi Andrei Vornicu. Aşadar, vorba lui Andrei Vornicu, îndrăzneşte şi citeşte !

Andra CĂRBUNARU (Librăria Bastilia & ART) Cînd colegele mele (L. şi L.) au plecat anul trecut în concediu (întîmplarea a făcut să meargă împreună), le-am scris o listă destul de lungă cu "reguli de vacanţă". Îmi părea rău că nu pot să merg cu ele şi că rămîn singură în cafeneaua de la Bastilia care numai "Al 9-lea cer" nu se poate numi cînd trebuie să organizezi singur evenimente, în timp ce colegii tăi se bronzează pe o plajă însorită. Lista, improvizată pe spatele unei hîrtiuţe pătrăţoase pe care colegii de la bar aşază cănile de cafea cînd le duc la mese, cuprindea aproximativ zece sugestii pe care le scrisesem înghesuit "ca să încapă". Ultima regulă, îmi amintesc şi acum, era "nici o activitate cu cărţi, aveţi voie să vă întoarceţi doar cu o hartă." Cînd zi de zi eşti înconjurat de cărţi, multe, multe cărţi, îţi doreşti ca în vacanţă să ai alte preocupări (cu riscul de a părea superficială, o să recunosc că mă gîndeam să le sugerez să se concentreze pe mîncare autohtonă, ulei de plajă sau pescăruşi). Acum două săptămîni a fost rîndul meu să plec în vacanţă şi primul lucru la care m-am gîndit a fost să arunc o privire în librărie şi să-mi aleg cărţi pentru drum. Am trecut foarte repede peste regula scrisă chiar de mine şi nu pot decît să spun că, atunci cînd vine vorba de cărţi, am o fire slabă. Prima alegere a fost uşor de făcut, ştiam ce vreau de cînd fusesem ultima data la BCU şi un coleg îmi povestise cu pasiune despre volumul În aerul rarefiat al lui Jon Krakauer (Humanitas Fiction), dar a doua alegere a fost mai greu de făcut pentru că, atunci cînd ai şansa de a lucra într-o librărie, îţi spui în fiecare zi că "în weekend îmi iau cartea asta de pe raftul cu Noutăţi", aşa că ajungi ca vinerea să ai cel puţin cinci cărţi preferate pe care să le vrei. Pînă la urmă, am luat din raft aproape impulsiv volumul Prima dată (ART), ultimul din serie, gîndindu-mă - recunosc cu o oarecare jenă - că "aşa e frumos", să citeşti textele colegilor şi prietenilor tăi şi că, fiind eseuri şi povestiri, se citesc repede. Am început cu scrierile celor mai apropiaţi despre care mi-am dat seama că nu ştiu atît de multe precum credeam, cu toate că vorbim cel puţin o dată pe săptămînă; de exemplu, nu ştiam că Luiza Vasiliu este la curent cu scandalul cărnii de cal, sau că Laura Albulescu (cu care împart acelaşi birou zi de zi) a fost "înjunghiată, ghilotinată, decapitată cu maceta, înecată în mlaştină, aruncată dintr-un elicopter" în vis. Nu am citit niciodată (chiar dacă am fost tentată) ultimele pagini ale cărţilor ca să ştiu dinainte ce se întîmplă pînă la final pentru că nu am vrut să îmi alterez plăcerea lecturii. Totuşi, în cazul volumului scris de Jon Krakauer, situaţia este alta: cititorii ştiu încă din primul capitol care este deznodămîntul, cine supravieţuieşte şi cine moare. Nu aceasta este miza, ci ceea ce se petrece înainte de punctul culminant al cărţii. Pe scurt, volumul cuprinde relatarea lui Jon Krakauer, corespondent al revistei Outside, despre o ascensiune ghidată pe Everest (pe data de 10 mai 1996), la care el însuşi a participat, şi în care au murit mulţi oameni (ghizi, clienţi, şerpaşi). Mi-am dat seama repede că am în mîini o carte pe care nu o pot citi în RATB, pentru că, în timpul lecturii, am simţit adesea că trebuie să inspir profund ca să pot continua (nu ştiu exact de ce, dar am empatizat foarte mult cu alpiniştii care, la peste 7500 m, îşi pierdeau cunoştinţa din cauza lipsei de oxigen) şi pentru că aveam permanent tendinţa de a mă întoarce la primele pagini unde există o fotografie cu versanţii Everestului, pentru a-mi putea imagina unde se află personajele. Am bulversat călătorii din mijloacele de transport în comun preţ de cîteva capitole (respiram probabil mai puternic şi mă foiam căutînd fotografii din primele pagini) şi am realizat că mai bine citesc singură acasă, în tren sau pe o terasă. Aştept aşadar următoarele zile libere, de linişte, în care să pot termina cartea şi măcar să-mi imaginez cum arată lumea de la 8848 metri.

Claudia FITCOSCHI (Polirom & Cartea Românească) "Am treizeci şi nouă de ani, sînt înalt, în formă şi inteligent, cu un statut social respectabil, de profesor asociat, şi un venit peste medie. Din punct de vedere logic, ar trebui să fiu atrăgător pentru o largă varietate de femei. În lumea animalelor m-aş reproduce cu succes." Acesta este profilul lui Don Tillman, profesor de genetică, aflat în căutarea unei posibile partenere. Condiţiile de eligibilitate stabilite de Don: "persoană care să-mi ofere stimulare intelectuală, cu care să particip la diverse activităţi şi cu care, eventual, să perpetuez specia." Şi care să nu fie vegetariană, să nu se machieze zilnic, să nu consume alcool, să nu fumeze, să nu întîrzie la întîlniri, să nu fie microbistă etc. Cum încearcă Don să-şi găsească partenera potrivită? Iniţiind Proiectul Soţia. Şi elaborînd un chestionar stufos, conceput strategic pe bază de: întrebări grilă, scări Likert, validare încrucişată, întrebări duble, întrebări succedanee. Deşi nu corespunde nicidecum criteriilor de selecţie cuprinse în chestionarul mai sus amintit, uluitoarea Rosie îi dă peste cap toate calculele meticulosului Don. Rosie este fumătoare, vegetariană şi mai are şi un job care "îi cere să se descurce cu nesimţiţii." Cum? Prin Aikido. Ce se întîmplă cu cei doi mai departe vă las pe voi să descoperiţi într-un roman ataşant, plin de umor şi foarte tonic. Proiectul Rosie (Polirom) al australianului Graeme Simsion, o frumoasă şi emoţionantă poveste despre (in)compatibilităţi şi (im)posibilităţi în iubire. Atenţie! Lectura acestei cărţi stîrneşte puternice hohote de rîs, s-ar putea să fiţi nevoiţi să o împrumutaţi şi vecinilor! Dezvăluiri din shortlist-ul meu pentru această vară: un regal, 768 de pagini cu Arturo Belano şi Ulises Lima, Detectivii sălbatici (Leda) ai lui Roberto Bolano, unul dintre scriitorii pe care îi iubesc; Fetiţele. Rude sărmane, Ludmila Uliţkaia (Humanitas Fiction), o scriitoare de care mi s-a făcut dor şi la care îmi place să revin; Adevărul despre cazul Harry Quebert (Trei), al tînărului scriitor elveţian Joël Dicker, dintr-o curiozitate incurabilă pentru mersul literaturii.

Marin MĂLAICU-HONDRARI (Charmides) Vara sînt Liber de causis*. Trăiesc în Intimitate*, alături de o "pisică a celor veşnice, aşezată pe graţie şi pe-ntuneric". Ce înseamnă 30 de ani: 1983. Marş - 2013 Xanax*. În 2666, Roberto Bolano atît are de spus despre austrieci: porci, porci şi iar porci. Citind Extincţie (ART), cartea austriacului Thomas Bernhard, tind să-i dau dreptate, fiindcă Thomas Bernhard însuşi îi consideră pe austrieci nişte porci, ba chiar nişte porci nazişti, care au absolvit Şcoala catolică de artă dramatică. Lăsînd gluma la o parte, Extincţie e una dintre cele mai bune cărţi pe care le-am citit vreodată. Aştept un roman românesc în care să fie făcute praf Biserica Ortodoxă cu diabolicul ei conformism şi oportunism, instituţiile troglodite ale statului, relaţiile groteşti din sînul familiilor. Pînă atunci, recitesc Detectivii sălbatici (Leda), un roman în care personajelor nu le e ruşine să citească în draci şi să discute la nesfîrşit despre cărţi - ocupaţii blamate la greu de critica şi breasla scriitoricească din România. Aşadar, e vară. "Totul a început, ca orice lucru măreţ, cu un vis." (Roberto Bolano, Detectivii sălbatici) P.S. *Florin Partene, Liber de causis (Charmides); *Angela Marcovici, Intimitate (Charmides); *Ioan Es. Pop, 1983. Marş - 2013. Xanax (Charmides).

Miruna MEIROŞU (Curtea Veche) Mi-am început vara cu o carte captivantă: Vremea luminii care păleşte de Eugen Ruge (Curtea Veche), în traducerea doamnei Oana-Nora Căpăţînă, titlu recompensat cu Premiul Cărţii Germane în 2011. Stilul autorului, nepretenţios şi sincer, se mulează cu măiestrie pe mai multe voci, locuri şi timpuri narative, pentru a spune povestea a patru generaţii dintr-o familie a cărei istorie se suprapune cu istoria Europei secolului al XX-lea. Privirea de ansamblu, dar şi individuală, asupra destinelor acestor intelectuali ruso-germani din fosta RDG îţi arată, dincolo de un tablou socio-politic al epocii, cîtă ironie poate ascunde soarta şi cît de dificilă este adaptarea omului la noi realităţi. Puşca de vînătoare de Yasushi Inoue (Humanitas Fiction) în traducerea doamnei Angela Hondru, mi-a fost recomandată la Bookfest şi acum v-o recomand la rîndul meu. O carte de nici 100 de pagini, plină de sensibilitate şi muzicalitate orientală, concepută sub forma a trei scrisori ce prezintă tot atîtea perspective feminine. O bună ocazie de a medita asupra vieţii şi a caracterului uman şi de a te lăsa fermecat de pasiunea japonezilor de a exprima atît de multe prin atît de puţine cuvinte. O nuvelă ca un haiku.

Dana MOROIU (Baroque & Savoir-Vivre) Pe scurt, Vă spun sincer, mint perfect. Sau Arta compromisului de Ute Ehrhardt şi Wilhelm Johnen (Baroque Books&Arts), pe care, oriunde ai deschide-o, o citeşti ca de la început, într-o buclă familiară, intens populată de toţi cunoscuţii şi guvernată de tine însuţi, care stai pe margine ca un păpuşar şi întorci pagină după pagină, pe nerăsuflate, punînd în mişcare caruselul curajului şi al laşităţii, al prudenţei şi al nechibzuinţei, al minciunii de azi şi al adevărului de mîine, deoarece "minciunile în care credem se transformă în adevărurile cu care trăim." Minciuni estetice şi gena egoistă, intimitate vs pasiune, ambalajul amăgirilor şi raţia de fericire. Unii mint, iar altora le place să creadă, pentru că "iubirea adevărată cu minciună subţire se ţine." "Învăţaţi-i pe copiii voştri ce înseamnă adevărul, dar pregătiţi-i pentru o lume plină de minciuni", spune Werner Mitsch, iar James Joyce ne asigură că "Inventatorul minciunii de circumstanţă iubea pacea mai mult decît adevărul." Ştiaţi că pastilele placebo de culoare roşie funcţionează mai bine decît cele albe, cele mari mai bine decît cele mici, iar trei tablete mai bine decît două? Şi atunci cînd sînt administrate de medicul-şef, reuşita este mai mare decît dacă sînt luate din mîna asistentei." (din capitolul "Placebo sau minciuna te face bine") Şi, ca să echilibrăm balanţa, v-aş propune Cartea ca destin, Daniel Cristea-Enache în dialog cu Dan C. Mihăilescu (Humanitas). O carte of all seasons, o bogăţie copleşitoare de gînduri care evocă şi reflectă prezentul, ca rod al ultimelor decenii, cu speranţele lor amînate. Totul de şi în jurul unei personalităţi fascinante, zugrăvind lumi trecute sau încă în facere, un tablou vivant al literaturii româneşti contemporane, cu o generoasă ramă migălită din adevărurile esenţiale despre noi toţi, dar şi despre ce ni se întîmplă. O "bulimie confesivă" prinsă în peisajul prezentului, contemplat coerent şi sugestiv prin "ferestre aburite". Bildungsroman, jurnal de idei şi umor inegalabil, marca Dan C. Confesiuni despre acele lucruri atît de greu de exprimat în cuvinte, despre valori esenţiale capabile să îl aducă pe fiecare din noi mai aproape de Îngerul său.

Roxana PETRESCU (Corint) Alias Grace de Margaret Atwood şi Domnul March de Geraldine Brooks (ambele Leda) sînt primele mele opţiuni pentru lectura de vacanţă, alese în primul rînd pentru că sînt scrise de două autoare îndrăgite al căror stil îmi place la nebunie. Alias Grace, distins cu Giller Prize şi nominalizat la Booker Prize, este inspirat de un fapt real - dublul asasinat, de o violenţă fără seamăn, care a cutremurat Canada anului 1843 -, romanul captivant scris de Atwood investighează destinul uneia dintre cele mai enigmatice şi faimoase femei din secolul al XIX-lea. Acuzată de o crimă abominabilă, comisă la numai şaisprezece ani, Grace Marks este absolvită de pedeapsa capitală şi condamnată la închisoare pe viaţă. Dar este oare Grace vinovată sau nevinovată? Amnezică sau doar vicleană? A fost Grace diavolul în haine femeieşti, o femeie fatală, adevărata ucigaşă sau, dimpotrivă, doar victima neajutorată a unui violent complice? Domnul March este romanul pentru care Geraldine Brooks a cîştigat Premiul Pulitzer în anul 2006. Domnul March este nimeni altul decît faimosul personaj absent din clasicul roman american Micuţele doamne, de Louisa May Alcott. Inspirată de această carte a copilăriei, Geraldine Brooks scrie povestea unui bărbat care pleacă la război, lăsîndu-şi soţia şi fiicele să facă faţă singure vremurilor grele. De la vibrantul New England şi pînă la Sudul atît de fascinant înainte de război, March adaugă trăirile adulţilor la cele optimiste ale copiilor din romanul Louisei May Alcott. Un roman profund, o poveste în totalitate originală, bogată în detalii din alte timpuri, March îi asigură lui Geraldine Brooks un loc printre marii autori de ficţiune istorică. Cincizeci de ani de Stelian Ţurlea (Tritonic) - un autor care nu mai are nevoie de nici o prezentare şi un roman minunat, alert, o poveste plasată în anii '50-'60 cu revolte studenţeşti, deportări şi colectivizarea forţată.

Tiberiu STAMATE (Paralela 45) La vremea lecturilor estivale recomand Kant. Viaţa şi opera de Ernst Cassirer (Paralela 45), în traducerea Adrianei Canta. Chiar dacă vă preocupă îndeaproape sau doar din curiozitate intelectuală opera marelui filozof care a ieşit foarte rar din oraşul său natal Königsberg, monografia de faţă e o ocazie bună să treceţi în revistă ideile fundamentale ale sistemului kantian şi să le confruntaţi cu viziunea unuia dintre cei mai importanţi filozofi din secolul al XX-lea, Ernst Cassirer, el însuşi de formaţie neokantiană. Printre cele mai substanţiale opere ale sale ar trebui amintite Filosofia formelor simbolice (Paralela 45) şi Filosofia luminilor (Paralela 45). Acum Cassirer se pune întru totul în slujba lui Kant şi, pe lîngă spectacolul ideilor veţi mai primi ceva. Veţi afla multe despre viaţa filozofului prusac, culminînd cu cel mai însemnat amănunt - şi el a fost om, chiar dacă unul special. Dacă, discutînd prea mult despre Immanuel Kant, am fi tentaţi să subscriem la celebra sa afirmaţie "Două lucruri umplu sufletul de o admiraţie şi o veneraţie mereu crescîndă şi nouă, în măsura în care reflecţia şi le întipăreşte şi se ataşează de ele: cerul înstelat deasupra mea şi legea morală din mine", ei bine, cu siguranţă Henry Miller ne va contrazice - prin personajul său Conrad Moricand, un damnat exilat în lumea contemporană sau, mai prozaic spus, Un diavol în paradis (Polirom), în traducerea Laviniei Branişte. Lectura romanului lui Miller se dovedeşte la fel de instructivă ca monografia semnată de Cassirer, şi pe o temă la fel de profundă. Vom vedea că diavolul nu e nici banal (cum ar spune probabil Hannah Arendt), nici seducător (cum ar crede mulţi), ci doar agasant şi obtuz. La asta nu s-ar fi aşteptat nimeni!

 

anchetă realizată de Marius Chivu