(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 85, iunie 2013)

Oare ce se întîmpla în "Tehnodrom" acum cinci ani, m-am întrebat, şi am căutat prin colecţie. Se vedeau altfel tehnologiile, era un optimism specific anului 2008, era plin de înţeles Internetul atunci, şi între timp totul s-a pierdut? Nu neapărat.

În ianuarie 2008, eram încîntat de Kindle şi întristat că nu-l distribuia nimeni în România. Acum acest instrument de lectură este ceva accesibil, o tehnologie deja adoptată de întregi categorii sociale. Totodată, Amazon.com domină piaţa cărţii electronice. A durat mult pînă am acceptat cartea electronică? Cinci ani.

Wikipedia era atunci, ca şi acum, probabil cel mai interesant experiment de scriere colectivă continuă care poate afecta orice, de la burse şi ministere la sisteme educaţionale şi oameni celebri. În aprilie 2008, dezbaterea nu lăsa pe nimeni în urmă: "Acest cuvînt a ajuns pînă în cele mai obscure grupări para-intelectuale din ţară şi pune o problemă serioasă. Adică: e bine sau nu e bine că avem Wikipedia? Putem considera această enciclopedie un instrument bun sau modelul de aculturalizare perfect? E normal ca oricine să poată oferi informaţie şi cunoaştere sau acestea trebuie validate, ca fiind informaţie şi cunoaştere, de anumiţi experţi şi specialişti etc.? Cine are controlul asupra cunoaşterii pe Wikipedia şi cum această cunoaştere influenţează sistemul cognitiv, mai ales al celor care s-au născut într-o eră deja conectată?"

Wordpress rămîne pînă azi platforma de blogging preferată de milioane de autori. În decembrie 2008, împărtăşeam ceva din experienţa de a fi propriul editor care conduce o asemenea platformă şi ce presupune a scrie şi a edita online: "Munca scriitorului nu se opreşte aici. El trebuie să verifice textul singur, să-i pună diferitele link-uri, să stabilească o strategie de publicare (de la forma textului - cît se afişează direct, cît se afişează la un click - pînă la search engine optimization - în funcţie de care Google, Yahoo! etc. îţi fac un loc în cursa pentru trafic). Această atenţie şi aceste costuri sociale de informare, clasificare, publicizare sînt noi pentru un scriitor, acum cincizeci sau zece ani ele nu existau. Atenţia şi integrarea pe piaţa ideilor erau în sarcina editorilor, acum ele sînt internalizate de scriitorul online.

Dar textul online nu se termină aici. Urmează comentariile, spam-ul, discuţiile, preluarea de alte bloguri etc. Şi nici nu ne-am pregătit bine pentru scrierea online, că revista Wired ne explică că viitorul e-n Twitter.com, adică în mesaje scurte de 140 de semne care răspund la întrebarea Ce mai faci?. Bine, termin de scris un articol pentru o revistă care nu există online." Şi Twitter şi-a luat zborul pe deasupra Internetului, iar Dilemateca e online.

Din patru reţele sociale dedicate cărţii, în 2008, au rămas aproape toate şi, între timp, au apărut şi cele româneşti. "Sînt în lupta pentru piaţa cititorilor de carte Library Thing, Shelfari, Goodreads şi ANobii. Shelfari, mai nou pe piaţă - din 2006 -, este şi cel mai apropiat ca design de o bibliotecă clasică. Cu toate acestea, media de vîrstă a participanţilor e mai mică decît pe LibraryThing, care e conceput mai degrabă ca o bază de date, o bibliografie în continuă expansiune." Acestea acum sînt aplicaţii integrate unei mega-reţele, Facebook. Oare aşa se întîmplă şi cu lectura, e captivă divertismentului social?