Cristina Ștefan

Pagina 2
Muzică, arhitectură, Barcelona jpeg
Muzică, arhitectură, Barcelona
„Esta democracia es una mentira” / „Această democraţie e o minciună”, am sentimentul că sînt atît de departe de România, şi totuşi atît de aproape.
Cît de vulnerabili sîntem jpeg
Cît de vulnerabili sîntem
Știam încă de cînd eram foarte tînăr că orice relație e sortită eșecului.
Mai bine singuri? jpeg
Mai bine singuri?
„Mă simt în mare pericol şi teribil de nefericită”, mărturiseşte o femeie musulmană. Dar „nu sînt 17,5 milioane de rasişti în Marea Britanie”, pare că-i răspunde alt bărbat.
Ipostaze feminine jpeg
Cîteva reglaje fine
La nivel de mentalitate, ţara noastră nu pare a fi potrivită nici pentru persoane LGBTQ+, copii care suferă de autism, bolnavi de SIDA sau tuberculoză, femei violate, mame care alăptează în public, romi ş.a. Însă aici nu e vorba doar de curajul unei minorităţi de a-şi cere drepturile.
Nostalgii jpeg
Nostalgii
Pe domnul Florin, proprietarul Daciei galben-muştar, l-am găsit de curînd dînd zăpada de pe maşină. Am intrat în vorbă cu el şi l-am întrebat cîţi ani are maşina. „Ehei, probabil are mai mulţi ca dumneavoastră. Treizeci şi doi!”, îmi răspunde rîzînd.
Un lux pentru femeile sărace jpeg
Un lux pentru femeile sărace
Pentru femeile care locuiesc pe stradă sau în condiţii precare, ciclul menstrual devine o grijă în plus – la ce trebuie să renunţe ele pentru a-şi permite să cumpere produsele necesare? Cum se descurcă atunci cînd nu pot face rost de absorbante sau n-au condiţii de igienă?
Legitimarea anxietăţii jpeg
Legitimarea anxietăţii
Sîntem impostori şi vom fi descoperiţi, locul nostru nu e, de fapt, aici.
Respect pentru controlorii RATB jpeg
Respect pentru controlorii RATB
Mulți dintre cei care nu-şi iau bilet nu sînt neapărat constrînși financiar, ci aleg să călătorească fraudulos în mod voit, pe principiul că nu are ce să li se întîmple.
Oraşul e viu, dar e şi vulnerabil jpeg
Oraşul e viu, dar e şi vulnerabil
Cetăţeanul are cel mai mult de pierdut: în ţările percepute drept anormal de corupte există cele mai multe victime în caz de cutremur.
Ipostaze feminine jpeg
M-am răzgîndit, dar nu-i nimic
Mai ţineţi minte povestea cu Răzgîndeanu? Peste tot în lume sînt politicieni pe care-i auzi declarînd, după o perioadă de cîteva luni sau ani, exact opusul a ce au afirmat iniţial.
Ipostaze feminine jpeg
Să nu vorbim despre #MeToo?
E ridicol să îţi împărtăşeşti pe net povestea despre abuzul suferit, chiar şi cu ani în urmă? E inutil? E specific feminin, ne plîngem degeaba şi nu rezolvăm nimic? Chiar nu e bun de nimic awareness-ul, chiar şi în forma unei campanii mici, pe Internet?
„Muzica înseamnă comunicare, nu un monolog nesfîrşit“ – interviu cu Luiza ZAN jpeg
„Muzica înseamnă comunicare, nu un monolog nesfîrşit“ – interviu cu Luiza ZAN
În virtutea inerţiei, ascultam cam de toate, de la muzică populară pînă la muzică clasică. Mă bucur foarte mult că s-a întîmplat aşa şi nu am ajuns să fiu încuiată, nu am ajuns să fiu genul de muzician care nu acceptă alte genuri.
Ipostaze feminine jpeg
Viaţa de noapte
Chiar dacă reuşesc să adorm, insomnia mă trezeşte, invariabil, pe la trei-patru dimineaţa. Asta e ora ei. Nu ai cum s-o învingi. Poţi, cel mult, s-o îmblînzeşti. Sau chiar să te bucuri de ea. Doar vă petreceţi nopţile împreună.
Ciorba de potroace a devenit brunch jpeg
Ciorba de potroace a devenit brunch
Bărbieritul mirelui e doar mimat, mirele vine cu barba lui, aranjată deja, şi cavalerii se prefac că îl bărbieresc cu tot felul de săbii, iatagane, satîre şi cuţite de bucătărie, şi mai mult creează un moment umoristic decît o tradiţie de-adevăratelea.
Obsesia pentru corpul perfect jpeg
Obsesia pentru corpul perfect
Tulburările de alimentaţie nu au parte de multă vizibilitate în România, deşi peste 400.000 de persoane din România suferă de anorexie ori bulimie.
Cuplurile, în intimitate jpeg
Cuplurile, în intimitate
Stăteam pe marginea căzii, în baia micuţă, uitîndu-mă la el cum se bărbiereşte. În afară de tata, nu mai văzusem pînă atunci vreun bărbat bărbierindu-se.
Ipostaze feminine jpeg
Bucureştiul sonor
Nu auzi în fiecare zi pe cineva cîntînd la harpă, la intrarea într-o piață de legume.
Ipostaze feminine jpeg
Definiţii
Pe ecranul computerului a apărut o listă de slujbe care mi-ar fi fost potrivite. Pe primul loc: contabil. Nu mai ţin minte care erau următoarele pe listă, însă nu semănau deloc cu ceea ce-mi doream eu. Testul m-a demoralizat profund. Nu-mi dorisem niciodată să lucrez în mediul financiar, iar matematica nu era punctul meu forte. Nu se putea ca aptitudinile mele să fie în primul rînd acelea ale unui bun contabil.
E caraghios să salvezi un copac? jpeg
E caraghios să salvezi un copac?
Sînt mulţi copaci bolnavi în Bucureşti. În ultimii ani au dispărut din Capitală în jur de un milion de arbori.
Ipostaze feminine jpeg
Sînt eu hater?
Corectitudinea politică e deja passé, aţi văzut că n-a ţinut nici la americani.
Rezistenţa prin apicultură jpeg
Rezistenţa prin apicultură
România este ţara cu cea mai mare producţie de miere din Uniunea Europeană.
Cum ne îngrijim bătrînii? jpeg
Cum ne îngrijim bătrînii?
„Ar trebui să ne comportăm cu persoanele vîrstnice așa cum ne-am dori să se comporte tinerii din viitor cu noi cînd vom fi bătrîni.“
Cum ne mai despărţim? jpeg
Cum ne mai despărţim?
Mari sau mici, despărţirile ne schimbă lumea, ne pun pe alt curs. Oare modul în care se termină o relaţie spune ceva şi despre felul în care se schimbă mentalităţile dintr-o societate?
Ipostaze feminine jpeg
Fără fotografii, doar cuvinte
„Instinctul” ar fi trebuit să-mi spună: „Repede, fă o fotografie şi posteaz-o pe Facebook”. Nu am făcut-o. Îmi place ca unele imagini să le păstrez doar în minte.
Ipostaze feminine jpeg
Ipostaze feminine
Unde-i egalitatea sexelor? Florin Pandele, de pildă, e prezentat drept „primarul comunei Voluntari”, şi nu drept „soţul Gabrielei Firea”.
Spaţiul personal jpeg
Spaţiul personal
Ce mai înseamnă noțiunea de „privat“ atunci cînd împarți, forțat, timp de mai multe zile, o cameră cu alți pacienți? Mă trezesc implicată fără să vreau în vieţile private ale altora – şi ei, în a mea. Spaţiul personal nu mai există şi nu știu cum să fac să-mi păstrez intimitatea într-o încăpere atît de strîmtă, cu atîția oameni în jur, în mod constant.
„Cetatea copiilor“ nu e doar  pentru cei mici jpeg
„Cetatea copiilor“ nu e doar pentru cei mici
Forţa a fost într-adevăr puternică la festival. Iar la lăsarea întunericului, cu toate că atelierele se terminaseră de mult, în jurul statuii lui Mihai Viteazul încă se alergau cu săbii nu doar copiii, ci şi părinţii lor.
Călători prin București jpeg
Călători prin București
Ca şi în secolele trecute, turiştii străini care vin în Bucureşti se bucură de frumuseţea oraşului – de străzi, de case, de grădinile ascunse, de mîncare şi de voie bună. Fac plimbări lungi prin Capitală şi rămîn, cel mai adesea, plăcut impresionaţi şi spun că vor să revină aici. De ce n-am fi, deci, şi noi, locuitorii săi, călători prin Bucureşti?
"Mulți spun că vor să revină"   interviu cu Dragoș ASAFTEI jpeg
"Mulți spun că vor să revină" - interviu cu Dragoș ASAFTEI
Ne-am întîlnit pînă acum cu mai bine de 1700 de turiști străini, am stat de vorbă cu fiecare dintre ei și am reușit să aflăm care-s motivele pentru care vin ori revin la noi în țară.
"Creăm legături afective cu orașul"   interviu cu Edmond NICULUȘCĂ jpeg
"Creăm legături afective cu orașul" - interviu cu Edmond NICULUȘCĂ
Îi învăţăm pe oameni să privească oraşul. Ei neglijează ce văd, dar oraşul ne face semne, cum spunea Eliade.
Bucharest, not Budapest jpeg
Bucharest, not Budapest
Am vrut să aflu mai multe despre ceea ce îi atrage pe străini aici, ce păreri au înainte de a veni în Bucureşti şi în ce fel îi impresionează oraşul.
Omul și natura jpeg
Omul și natura
Fiecare oraş îşi are clădirile şi spaţiile sale abandonate, locuri unde natura şi-a reintrat în drepturi şi s-a dezvoltat nestingherită – îndeosebi la periferii, însă, uneori, chiar şi în mijlocul aglomerărilor urbane. Iar Bucureştiul nu face excepţie.
Călători prin București jpeg
Călători prin Bucureşti
Turiştii străini care vin în Bucureşti se bucură de frumuseţea oraşului – de străzi, de case, de grădinile ascunse, de mîncare şi de voie bună. Fac plimbări lungi prin Capitală şi rămîn, cel mai adesea, plăcut impresionaţi şi spun că vor să revină aici. De ce n-am fi, deci, şi noi, locuitorii săi, călători prin Bucureşti?
„Mulţi spun că vor să revină“ – interviu cu Dragoş ASAFTEI jpeg
„Mulţi spun că vor să revină“ – interviu cu Dragoş ASAFTEI
Cred că e important mai degrabă cu ce impresii pleacă turiştii. Majoritatea ne povestesc că sînt foarte încîntați de oraș și că au de gînd să revină ori să îl recomande apropiaților. Festivalurile din București atrag foarte mulți turiști. Festivalul „George Enescu“ e cel mai bun exemplu.
"Creăm legături afective cu orașul"   interviu cu Edmond NICULUȘCĂ jpeg
„Creăm legături afective cu oraşul“ – interviu cu Edmond NICULUŞCĂ
„În sfîrşit, oamenii sînt ataşaţi emoţional de acest oraş, sînt conştienţi că trăiesc într-un oraş pe care trebuie să-l salveze. E un fenomen întreg acesta cu Bucureştiul, oamenii pozează case, descoperă în permanenţă oraşul.“
Bucharest, not Budapest jpeg
Bucharest, not Budapest
Turiştii zîmbesc la comentariile ghidului referitoare la planul megaloman al lui Ceauşescu; ce văd ei – cea mai mare atracţie din Capitală şi a doua cea mai mare clădire din lume – şi ce vedem noi – o construcţie-simbol al demolărilor şi al comunismului, care acum adăposteşte parlamentarii corupţi – e complet diferit.
VI wiki jpg jpeg
Omul şi natura
Fiecare oraş îşi are clădirile şi spaţiile sale abandonate, locuri unde natura şi-a reintrat în drepturi şi s-a dezvoltat nestingherită – îndeosebi la periferii, însă, uneori, chiar şi în mijlocul aglomerărilor urbane. Iar Bucureştiul nu face excepţie.
Ipostaze feminine jpeg
Poate Facebook să ne definească relaţia?
Ştie că ţi-e dor. Ştie că îl stalkuieşti şi îţi face treaba mai uşoară, punîndu-ţi mai în faţă în newsfeed postările lui. Facebook e îngăduitor cu obsesiile noastre.
Pierdute, împrumutate, cu grijă păstrate jpeg
Pierdute, împrumutate, cu grijă păstrate
Colecţionez poveşti – aşa încît majoritatea obiectelor strînse în casa mea au valoare sentimentală, nu financiară. Cîteva zeci de fotografii prinse pe pereţi, biletul de la piesa de teatru pe care am văzut-o de două ori şi la care am plîns de fiecare dată, lănțișorul cu medalion pe care l-am schimbat cu „geamănul” lui, aflat acum la prietena mea cea mai bună, Tropicul Cancerului, cu o dedicaţie care încă mă face să zîmbesc...
Ce am avut şi ce am pierdut jpeg
Ce-am avut şi ce-am pierdut
Ne petrecem minute în şir în fiecare zi căutînd diverse lucruri rătăcite – chei, portofel, telefon, acesta e ritualul din fiecare dimineaţă, cuvintele pe care mi le repet în gînd de fiecare dată cînd plec de acasă.