Definiţii

6 mai 2017
Ipostaze feminine jpeg

În ultimele săptămîni de liceu, consiliera şcolară ne-a chemat pe rînd în biroul său şi ne-a dat teste de aptitudini, pentru a stabili ce slujbe sau domenii de activitate ni s-ar potrivi. La momentul respectiv, eram teribil de nehotărîtă în privinţa drumului pe care să-l aleg pentru facultate, oscilînd între Chimie-Biologie – pentru care mă şi pregătisem mai mult de-a lungul ultimului an – şi Filologie, literatura atrăgîndu-mă din copilărie. M-am gîndit că un astfel de test mi-ar prinde bine, m-ar ajuta să-mi mai limpezesc gîndurile. Am intrat în biroul strîmt al consilierei, plin de dosare, şi am completat întrebările. La final, am avut un şoc. Pe ecranul computerului a apărut o listă de slujbe care mi-ar fi fost potrivite. Pe primul loc: contabil. Nu mai ţin minte care erau următoarele pe listă, însă nu semănau deloc cu ceea ce-mi doream eu. Testul m-a demoralizat profund. Nu-mi dorisem niciodată să lucrez în mediul financiar, iar matematica nu era punctul meu forte. Nu se putea ca aptitudinile mele să fie în primul rînd acelea ale unui bun contabil. Dar dacă un test psihologic a avut acest rezultat... ceva adevăr o fi la mijloc, nu? Mi-am petrecut următoarele săptămîni într-o stare de confuzie şi mai mare, alegînd, în final, Literele.

În urmă cu cîteva zile, discutam cu un amic despre locul său de muncă. „Sînt definit ca project manager”, mi-a spus el. Recunosc că nu am înţeles mare lucru din răspunsul lui. M-a surprins, însă, şi mi-a rămas în minte expresia „sînt definit” prin slujba mea. Întrebarea „cu ce te ocupi?” este, într-adevăr, printre primele lucruri pe care vrem să le aflăm de la o persoană abia cunoscută. E un bun indiciu – chiar dacă uşor superficial – privind statutul social şi financiar al omului cu care discutăm – educaţia, nivelul de inteligenţă, locul său în lume.

Dar cît de mult ne defineşte, de fapt, locul de muncă? Dacă sînt un şofer de autobuz care compune poezii în timpul său liber, mă „definesc” drept şofer sau drept poet? Ori, dacă am terminat Politehnica, profesînd ca inginer, dar devenind mai tîrziu muzician, se mai poate spune că mă definesc drept inginer sau nu? Sau dacă singura mea slujbă e cea de şofer?

Multă vreme după ce am terminat facultatea, bunicii mei au fost convinşi că sînt profesoară. (Că doar de la Facultatea de Litere nu poţi să ieşi altceva decît profesor, nu-i aşa?) Probabil că, într-o oarecare măsură, ei aşa mă definesc – nepoata lor, profesoară de română, cuminte, înconjurată de cărţi şi reviste. Se potriveşte cu imaginea pe care o au despre mine.

Un alt amic îmi povestea că a avut, în urmă cu cîţiva ani, un loc de muncă unde ajunsese să nu îi mai placă deloc ceea ce lucra. La birou, făcea orice altceva ca să evite să se apuce de proiectele pe care le avea – stătea pe Facebook, se uita la filmuleţe, vorbea cu prietenii, îşi lua pauze cît mai dese. A şi refuzat să urmeze un curs de pregătire superioară, oferit de firmă, şi asta cu toate că era bun în domeniul ales. Avea aptitudinile necesare, dar, pur şi simplu, nu îi mai plăceau sarcinile care îi erau atribuite. Nu îl mai „defineau”, nu îl mai mulţumeau profesional.

Din fericire, am norocul ca ceea ce profesez să îmi şi placă, să-mi ofere satisfacţii. Cred, însă, că slujba e doar ceea ce facem pentru a ne cîştiga existenţa, dar nu neapărat şi ceea ce sîntem. Identitatea noastră e mult mai mult decît locul de muncă. Sinele nostru e „definit” mai ales prin ceea ce facem în afara jobului – calităţile şi defectele noastre, aspiraţiile, simţul umorului, ce ne place şi ne displace, felul în care îi tratăm pe ceilalţi, dacă sîntem prieteni buni, părinţi buni. Care e tipul nostru de personalitate, ce convingeri politice avem, cît şi cum ne implicăm în societate, ce traume am suferit, dar şi ce filme urmărim, ce muzică ascultăm sau unde călătorim, cum vedem noi, de fapt, lumea. În tot acest puzzle, slujba rămîne doar o mică piesă.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Alegeri fără zvîc. Pariem?
Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters.
O scrisoare deschisă    Spre cine? jpeg
O scrisoare deschisă... Spre cine?
În compoziţia credinţei de tip ÎPS Teodosie nu intră nici fir de grijă faţă de semenii care nu i se alătură.
Trump vs Biden – va recunoaște cineva? jpeg
Trump vs Biden – va recunoaște cineva?
Una dintre cele mai importante tradiții ale democrației americane este în pericol: recunoașterea înfrîngerii.
„Luați l acasă” jpeg
Oglinzi
Mie îmi rămîne agățat de creier cuvîntul „doamnă”, pe care el îl spune într-un fel apăsat și solemn.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
Cred că s-au săturat și ei...
Ruptura în societatea americană este atît de mare încît cele două triburi nici măcar asupra condamnării violențelor de stradă nu au mai căzut de acord.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
USL, un zombi care încă bîntuie
Lăsați USL în pace! E o amintire urîtă, o greșeală pe care foarte puțini au evitat-o.
„Luați l acasă” jpeg
Seinfeld Forever
Aș recomanda o cură de Seinfeld oricui simte că se ia prea în serios.
„Luați l acasă” jpeg
Să fii în gîndul cuiva
E greu de primit acest dar nesperat ca cineva să ne placă exact pentru ceea ce sîntem: cu eșecurile, fricile, nesiguranțele noastre.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.