Rezistenţa prin apicultură

Publicat în Dilema Veche nr. 680 din 2-8 martie 2017
Rezistenţa prin apicultură jpeg

Sfîrşit de februarie. În curtea blocului au mai rămas cîteva pete de zăpadă neagră, e un soare năucitor şi la florăria din colţ e plin de ghiocei, lalele şi zambile mov. Albinele n-au apărut încă, însă eu merg să mă întîlnesc cu cineva care îmi poate povesti mai multe despre ele.

Alexandru Frusina are 33 de ani şi este a patra generaţie de apicultori. Prima din familie a fost, de fapt, străbunica lui, Voica, din judeţul Prahova. După ce străbunicul a murit într-un accident la o sondă petrolieră, ea a rămas singură, avînd grijă de copii şi întreţinîndu-se din apicultură. Pe bunicul său, Alex l-a prins doar trei ani, dar îl ţine minte în continuare. Ştie că în copilărie era mereu înconjurat de stupi şi s-a obişnuit de mic cu albinele. Între timp, s-au mutat în Ţăndărei, în judeţul Ialomiţa, iar tradiţia a fost continuată de Florin, tatăl lui Alex. „Aici e o poveste care îmi place mult”, spune Alex zîmbind. „După moartea bunicului, mai aveam în curte doar trei stupi, pe care tata, care era inginer agronom, îi păstrase mai mult ca să continue moştenirea de familie, căci nu prea mai avea grijă de ei. La un moment dat, şi-a dat seama că au murit toţi şi a vrut să renunţe la apicultură. Doar că, trei zile mai tîrziu, a văzut într-un copac din curte un roi mare de albine. A prins roiul şi a luat asta ca pe un semn că trebuie, totuşi, să continue.”

Acum, familia Frusina are aproximativ 150 de stupi, pe care îi mută în funcţie de culturi. Fac miere de rapiță, floarea-soarelui şi coriandru – preferata lui Alex, pentru că „este cea mai aromată, are gust de bomboană sau ursuleţi Haribo” – şi ar vrea să facă şi de salcîm.

tataia jpg jpeg

Alex nu s-a ocupat dintotdeauna de apicultură. A studiat agronomia, la fel ca tatăl său, însă nu i-a plăcut atît de mult şi acum a ajuns să lucreze, în Bucureşti, într-un magazin de echipamente foto. Abia de vreo doi ani a revenit la moştenirea de familie, şi spune, cu mîndrie, că se simte apropiat de povestea lor şi că vrea să încerce să se ocupe serios de această afacere. Deocamdată se ocupă mai mult de partea de vînzări. Între timp, tatăl său are grijă de albine, stînd într-o rulotă, ca să fie mai aproape de stupi. Alex îmi povesteşte, entuziast, cum sînt mutaţi stupii, noaptea, şi ce sistem  sofisticat de comunicare au albinele: într-un loc nou, mai întîi ies cercetătoarele, puţine la număr, care apoi transmit în ce direcţie, la ce distanţă şi cît de multă hrană este în zonă. Îl întreb dacă tatăul său nu se simte izolat vara, cînd trebuie să fie atent cel mai des la albine, dar Alex îmi răspunde că nu – îi place cu adevărat ce face şi asta e suficient. Iar cînd i se alătură şi el la stupină, spune acolo se simte cel mai liber.

Se ştie, albinele sînt esenţiale în polenizarea culturilor agricole – cereale, legume, fructe. Şi nu doar atît. În lipsa albinelor, recoltele sînt mai mici, şi asta în condiţiile unui an climatic foarte bun. Alex îmi spune că un studiu a arătat o creştere cu 10-15% a producţiei de rapiţă doar datorită prezenţei albinelor în zona respectivă.

Însă albinele sînt sensibile. Bolile, schimbările bruşte de temperatură, datorate încălzirii globale, dar şi insecticidele folosite de agricultori le-ar putea dăuna micilor insecte. Alex confirmă – iarna aceasta le-au murit în jur de zece familii –, însă în privinţa legăturii cu agricultorii, nu sînt probleme – tatăl său fiind inginer agronom, e în permanentă legătură cu aceştia şi are grijă astfel de albinele sale. Nu toţi agricultorii sînt însă la fel de atenţi – de pildă, un articol din agroinfo.ro, din 2014, informează că „peste 400 de familii de albine aparţinînd unor apicultori din judeţul Botoşani au murit, după ce o societate agricolă a stropit culturile de muştar şi rapiţă cu substanţe chimice pentru combaterea dăunătorilor. Primarul susţine că responsabilitatea aparţine firmei care a împrăştiat substanţele şi care avea obligaţia de a informa autorităţile locale cu privire la intenţia de a stropi cu cel puţin 48 de ore înainte.”

Producţia de miere nu a fost foarte bună în ultimii ani, şi totuşi, conform datelor centralizate la nivel european, România este ţara cu cea mai mare producţie de miere din Uniunea Europeană – informează profit.ro –, realizînd, în 2015, 35.000 de tone de miere, comparativ cu doar 20.000 de tone în 2014.

În ciuda acestui fapt, consumul intern rămîne unul dintre cele mai scăzute la nivel european. Potrivit statisticilor, românii mănîncă de patru ori mai puţină miere decît italienii şi francezii. Unul dintre motive ar putea fi practica atît de comună a falsificării mierii, cu efecte negative asupra apicultorilor de bună-credinţă, ducînd şi la neîncrederea oamenilor în produsele aflate pe piaţă. „Sînt chiar mulţi cei care vînd miere contrafăcută, de obicei direct de la producător. Dau albinelor glucoză sau amestecă mierea cu glucoză. Periodic văd că apar știri de genul X borcane de miere din supermarket sînt falsificate”, spune Alex.

În plus, adaugă el, mierea de foarte bună calitate produsă în România este exportată şi amestecată cu alte tipuri de miere, ceea ce lui nu i se pare corect. „Noi vindem acum mierea printr-o asociaţie apicolă, însă aş vrea să încep să vînd numai pe cont propriu. De la asociaţie nici nu am primit încă banii pe anul trecut. În plus, nu ştiu cu ce tipuri de miere se amestecă cea produsă de mine – eu ştiu cum o produc, ştiu că e la calitate înaltă, la standarde bio. Am găsit, de exemplu, în supermarket miere din China, care e de calitate slabă, amestecată cu miere din UE.” Citat de Agerpres, Ioan Fetea, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Albine, confirmă: „Am solicitat ministrului Agriculturii să nu se mai permită amestecul de miere românească cu alta adusă din alte țări, din China sau chiar din Italia, să nu scrie pe etichetă miere non-UE sau UE, iar consumatorul să poată alege ceea ce vrea să consume. Cine vrea să consume miere din China, din Argentina sau miere românească să fie informat, să aibă certitudinea că așa este, pentru că sub masca asta de non-UE sau UE se poate ascunde orice.” Şi nu doar atît, spune Alex Frusina, ci, dîndu-şi mierea produsă mai departe, nu se pot cunoaşte standardele la care aceasta e ambalată. „Mierea cristalizează foarte repede, şi pentru a fi adusă înapoi la starea lichidă, ea trebuie încălzită la temperaturi de pînă în 40 de grade – peste 40, ea nu devină toxică, dar începe să îşi piardă din calităţi. Acest proces durează însă, iar unii producători nu au răbdare şi încălzesc mierea la temperaturi mai înalte.”

apicultorii jpg jpeg

 – Alex şi tatăl său la stupină –

Aşa că Alex se gîndeşte acum la modalităţi de a vinde mierea produsă exclusiv pe cont propriu. Îmi spune că îi place să îşi facă planuri pe termen lung şi nu înţelege de ce mulţi tineri nu mai au această obişnuinţă. El merge pe ideea de a face totul mai simplu. Nu vrea să participe neapărat la tîrgurile apicole, ci îşi doreşte ca mierea să ajungă direct de la producător la consumator. City-Bee, cum a numit-o, face livrare gratuită în Bucureşti, în special în timpul orelor de muncă – aşa îi e şi lui mai uşor şi, în plus, văd colegii din birou ce ai primit şi asta ajută mult la promovare. „Îmi place că am întîlnit şi am vorbit cu tot felul de oameni vînzînd miere. Mereu am un borcan mic de miere în buzunar, e o reclamă bună, şi am ajuns să vînd unor oameni care nu mîncau asta pînă atunci.” În plus, tot în ideea de a face totul mai simplu, „eu nu pun seminţe ca să vînd produsul mai scump cu 10 lei, asta poţi face şi tu singur acasă – pui nuci sau seminţe sau ce doreşti în miere.”

Îmi oferă, zîmbind, un borcănel cu miere de floarea-soarelui. Acasă, mă uit pe pagina de Instagram a City-Bee la imagini cu Alex şi tatăl său, rulota în care locuieşte acesta, albine, faguri şi stupi. Îmi atrage atenţia o fotografie cu tatăl lui Alex, pe cîmp, în costumul de protecţie, privind asfinţitul. Pare, într-adevăr, senin şi liber.

Foto: A. Frusina

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

8  SANDA MARIN jpg jpeg
Decalogul celebrei Sanda Marin în bucătărie. Reguli de aur pentru preparate senzaționale, cum păstrezi untul proaspăt
Sanda Marin, una dintre cele mai îndrăgite bucătărese din toate timpurile, a lăsat femeilor sfaturi prețioase. Lucrarea sa despre gătit inspiră de peste 70 de ani toate gospodinele să pregătească preparate delicioase.
rugaciune credinta lumina paste shutterstock 712661815 jpeg
De ce sunt credincioșii mai sănătoși, mai fericiți și trăiesc mai mult? Ce spun studiile despre psihic și organism
Baza de dovezi care leagă credința de o sănătate mai bună durează de zeci de ani și cuprinde acum mii de studii. O mare parte din aceste cercetări implică urmărirea stării de sănătate a unei populații de-a lungul anilor și chiar a deceniilor.
soldati marele razboi foto imagoromaniae jpg
Test de cultură generală: „Acum ori niciodată!“
Te crezi as în noţiuni de cultură generală? Vezi cât eşti de informat cu ajutorul acestor 27 de întrebări, clasificate pe mai multe domenii de interes.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.