Cînd am ascultat discul James Horner – Pas de deux, evident că nu mi-am închipuit că acesta avea să fie cîntecul de lebădă al acestui compozitor american de foarte mare succes, autor al unor coloane sonore celebre precum Titanic, Braveheart, Avatar.
„Sufletul“ discului lansat în 20 aprilie 2015 este violonistul Daniel Hope; este din surprinzător că acest muzician care a devenit o vedetă mai ales datorită unor proiecte mai curînd la granița muzicii clasice, revine pe tărîmul muzicii clasice 100%.
Miercuri, 27 mai, de la ora 19, la Cărtureşti Verona, Alexandru Bălănescu va susţine o sesiune de autografe. Iar joi, 28 mai, de la ora 20, la Fratelli Studios va avea loc concertul aniversar Alexandru Bălănescu. Se împlinesc 10 ani de la lansarea albumului emblematic Maria T.
Luni, 18 mai 2015, de la ora 19, pianista română Alina Azario, cea care semnează discul de muzică clasică al anului 2014, așa cum a fost desemnat de ascultătorii Radio România Muzical, susţine un recital la Bucureşti, în Sala Cerchez a Muzeului Naţional Cotroceni, marcînd astfel și “Ziua internațională a muzeelor”.
Ea este o pianistă de 26 ani; el, un compozitor de 29 ani. Ea locuiește în Germania, tatăl ei este german, iar mama, japoneză. El s-a născut în îndepărtata Islandă. La prima vedere, niciun punct comun. Și totuși...
Nu a cîntat niciodată în România, deci prea puțini de aici îl cunosc pe Avi Avital, pe care-l consider unul dintre cei mai interesanți interpreți din muzica clasică ce strălucesc pe marile scene de astăzi.
În 27 aprilie se împlinesc 100 ani de la dispariția compozitorului Aleksandr Skriabin: nu mă iluzionez crezînd că sînt prea mulți cei care au auzit vreodată de Aleksandr Skriabin, deși el este unul dintre cei mai importanți și interesanți compozitori care au trăit la granița secolelor al XIX-lea și XX.
La începutul lunii februarie 2015, scriam despre Hilary Hahn, cea care tocmai cîștigase un al treilea Grammy din cariera ei. Doar ascultîndu-i înregistrările și te poți îndrăgosti de modul cum cîntă: o intonație perfectă, agilitate tehnică ieșită din comun, eleganță, muzicalitate...
Clarinetistul Andreas Ottensamer (26 ani), Avi Avital la mandolină (37 ani) și Cvartetul Borodin (70 ani) – experiențe muzicale foarte diverse, cu un numitor comun: faptul că în aceeași zi de luni, 23 martie 2015, toți şi-au lansat cele mai noi discuri.
Două albume pe care, personal, le-am apreciat foarte mult: Cinci contratenori care va fi lansat în 16 martie și Journey East, lansat în 16 februarie, semnat de violonistul Nemanja Radulovic. Sunt două discuri legate, într-un fel de România. Neașteptat, nu?
Doi dintre cei mai mari tenori ai momentului, francezul Roberto Alagna și polonezul Piotr Beczala și două albume cu un repertoriu care pune în lumină în special opera franceză, apărute la interval de doar o săptămînă: este un moment de sărbătoare pentru cei care iubesc teatrul liric.
În 8 februarie, s-au decernat premiile Grammy, probabil cele mai importante premii ale industriei discografice mondiale, în orice caz, cele mai importante de pe teritoriul nord-american.
Neilson Freire, ansamblul Voces8 și dirijorul Riccardo Chailly sînt protagoniștii unor interesante discuri care apar săptămîna aceasta în atenția publicului din România. 3 discuri, 3 programe diferite, potrivite pentru toate gusturile celor care iubesc muzica bună – de la renaștere la romantismul tîrziu, 3 propuneri care vor încălzi serile mohorîte de iarnă pe care le mai avem în față luna aceasta.
Nu sînt o adeptă a clasamentelor, mai ales de tipul „cel mai bun la nivel mondial este…”. Dar se pare că o parte semnificativă a presei internaţionale s-a pus de acord, mai ales în zilele acestea cînd toată lumea vorbeşte despre noul album semnat de pianistul rus Grigory Sokolov.
Sînt concerte care au scris efectiv istorie: documente care vorbesc despre marele Luciano Pavarotti cîntărețul, profesionistul, omul și una dintre cele mai mediatizate vedete ale secolului XX. Sînt acele concerte care l-au transformat pe Pavarotti în mai mult decît un mare cîntăreț de operă – într-un star al muzicii din toate timpurile.
Interpreta de muzică clasică cu cele mai multe discuri vîndute în prezent: aceasta este mezzosoprana italiană Cecilia Bartoli – un adevărat fenomen vocal şi intelectual; pentru că Cecilia Bartoli însăşi este o artistă ieşită din tipare, surprinzătoare pe fiecare dintre albumele pe care le înregistrează.
Alina Azario a ales un repertoriu cel puţin neobişnuit pentru primul ei disc, pentru că – să recunoaştem – Rameau şi Debussy nu sînt cei mai vandabili compozitori de muzică clasică. Însă ea este o persoană foarte curajoasă.
…ar putea fi o cale lungă – şi totuşi nu e chiar aşa. Pentru că, în mod poate ciudat, într-o singură săptămînă se lansează în cadrul aceleiaşi mari case de discuri – Deutsche Grammophon – discuri care conţin şi muzica lui Bruckner, dar şi cea a Tinei Turner.
Sper că v-aţi încîntat pe parcursul săptămînilor trecute cu discurile din colecţia „Mari simfonii sub bagheta lui Sergiu Celibidache”, apărute împreună cu Dilema veche.
Celibidache, dominator şi strălucitor, o personalitate fascinantă, controversat şi adulat – aşa cum este de altfel oricare alt mare artist care şi-a pus o amprentă aparte în istoria culturii umane. Un Celibidache aflat la apogeu într-una dintre marile simfonii ale romantismului german – ultimul disc din colecţia atît de valoroasă pusă în circulaţie românească de Dilema veche şi Universal Music România.
Cred că Dilema veche face un act cultural de mare impact editînd aceste 6 discuri care conțin niște capodopere ale muzicii numite generic clasică, în interpretarea lui Sergiu Celibidache. Și a fi măcar pentru o oră (cît durează aproximativ audiția fiecărui CD) alături de unul dintre marile spirite ale secolului XX, un român, este o experiență care nu trebuie ratată.
James Levine şi violonista Hilary Hahn. El este deja legendarul director muzical al Teatrului Metropolitan din New York, una dintre cele mai importante opere ale lumii, iar ea – o violonistă laureată cu Grammy care îndrăzneşte să caute căi noi de expresie.
El este chinez, ea este româncă; el este deja un super-star, ea îşi construieşte o carieră frumoasă; el îşi lansează un disc în 10 martie, ea, în 19 martie. El a studiat la Hochschule für Musik und Theater din Hanovra, ea studiază în prezent la Hochschule für Musik und Theater din Hamburg. Amîndoi sînt tineri şi pot fi ascultaţi la Radio România Muzical – el, în 10 martie, ea, în 11 martie.
La prima vedere, am putea gîndi că este o nepotrivire: cum ar putea să sune arii franceze cu un peruan, Simfonia Alpilor cu o orchestră japoneză şi simfoniile lui Robert Schumann cu dirijorul Yannick Nezet Seguin decît, să spunem, nepotrivit?
De Claudio Abbado sigur aţi auzit: unul dintre cei mai mari dirijori ai contemporaneităţii, stins din viaţă la 80 ani în 20 ianuarie 2014. Nu ştiu însă dacă aţi auzit (încă) de ansamblul britanic Voces8.
Înainte, 30 ani era o vîrstă la care încă se mai vorbea despre tineri la porţile afirmării. Astăzi, realitatea este alta. Sînt numeroşi cei care au realizat pînă la 30 ani ceea ce în trecut nu se făcea nici într-o viaţă. Iată trei cazuri concrete: pianistul Rafal Blechacz, violonista Janine Jansen şi dirijorul Gustavo Dudamel.
Luna septembrie 2013 aduce multe surprize pentru cei care iubesc muzica bună: sigur, e Festivalul Enescu, dar sînt şi multe discuri de cea mai bună calitate, accesibile şi celor care nu au mai prins un bilet la Festivalul Enescu.
Avertizez de la început că am încercat să scriu acest articol într-o nuanţă neutră; dar nu-mi va reuşi, aşa că sînt sinceră şi spun: sînt extrem de entuziasmată de faptul că Dilema veche a avut iniţiativa de a oferi împreună cu revista, pe perioada Festivalului „George Enescu“, discuri cu muzică clasică.
De o lună august cu multe voci celebre avem parte anul acesta. Toată lumea e în vacanţă, dar, cu toate acestea, marile case de discuri nu ezită să lanseze titluri noi, iar întîmplarea (sau nu) face ca în luna august să apară titluri cu muzică de operă, dintre cele mai interesante.
Tenorul polonez Piotr Beczala, pianista ucraineană Valentina Lisitsa şi acordeonistul francez Richard Galliano au lansat de curând o serie de discuri care au atras atenţia lumii internaţionale prin originalitatea şi valoarea lor.
Chiar dacă Sărbătoarea Paştelui și cele cîteva zile libere au trecut, vă recomand să ascultaţi muzică: este, totuşi, una dintre cele mai plăcute forme de relaxare. Şi am selectat şi trei noi albume numai potrivite pentru timpul liber. Protagonişti: compozitorul islandez Olafur Arnalds, violonistul britanic Daniel Hope şi un alt violonist, italianul Giuliano Carmignola.
Poate pentru mulţi dintre noi, aceste nume sînt necunoscute. Însă este important să le cunoaştem, pentru că, fără a avea reperele adevăratelor valori, aşa cum este standardul actual la nivel internaţional, este greu să facem judecăţi de valoare, aici, în România.
Ludovico Einaudi, Miloš Karadaglić, Julia Lezhneva – trei nume aparent fără nici o legătură (și nici nu știu cît de cunoscute în România), și trei artiști din muzica clasică ce scriu sau vor scrie recorduri.
Richard Galliano, Aleksandra Kurzak, Claudio Abbado şi Janine Jansen – nu ştiu dacă şi în ce măsură cunoaşteţi personalităţile care se ascund în spatele acestor nume, dintre cele mai „grele” ale jazzului şi muzicii clasice contemporane. Însă ştiu că cele 4 discuri pe care apar aceste nume, lansate în 1 şi 2 aprilie 2013 sînt printre cele mai interesante ale anului.
Cum cîntă un chinez muzica lui Beethoven? Aici sînt multe discuţii de purtat, mai ales principiale, avînd în vedere prejudecăţile care încă ne mai fac să credem că asiaticii pot cînta doar repede şi fără simţire.
În 2012, Herbert Blomstedt, dirijorul născut în America din părinţi suedezi, a împlinit venerabila vîrstă de 85 de ani. Herbert Blomstedt i-a urmat lui Sergiu Celibidache la pupitrul Orchestrei Radiodifuziunii Suedeze, ulterior obţinînd nenumărate succese cu Orchestra Simfonică din Chicago, Capela de Stat din Dresda, Orchestra Radiodifuziunii din Hamburg şi Orchestra Gewandhaus din Leipzig.
