Cîntecul de lebădă al lui James Horner

Cînd am ascultat discul James Horner – Pas de deux, evident că nu mi-am închipuit că acesta avea să fie cîntecul de lebădă al acestui compozitor american de foarte mare succes, autor al unor coloane sonore celebre precum Titanic, Braveheart, Avatar. Fatalitatea a făcut însă ca în 22 iunie 2015, micul avion pe care-l pilota să se prăbușească în California și James Horner, în vîrstă de 61 ani, să-și piardă viața.

Pe cine am pierdut cu toții? Pe cel care a scris cea mai bine vîndută partitură orchestrală din istoria muzicii de film – adică cea din mega-producția Titanic care după Avatar (și acesta regizat de James Cameron) este al doilea în topul celor mai profitabile filme din istoria cinematografiei. Și doar ca o curiozitate, Titanic a produs venituri de aproape 2,2 miliarde de dolari…  Cine dintre noi nu a auzit de celebra temă „My heart will go on” din filmul Titanic, interpretată inegalabil de Celine Dion?

Da, în mod cert, James Horner a fost unul dintre cei mai inspirați, creativi și de succes compozitori ai timpurilor noastre; și nu trebuie deloc disprețuit, în opinia mea, acest gen al muzicii de film, măcar pentru faptul că, într-un anume fel, muzica contemporană clasică și-a găsit aici o formă de exprimare care ajunge la zeci de milioane de oameni. Pentru că, da, de cele mai multe ori, coloanele sonore folosesc schemele de construcție și expresie ale muzicii clasice simfonice, sînt înregistrate de mari orchestre simfonice, iar compozitorii lor cunosc foarte bine valorile muzicii clasice, spre care se întorc de cîte ori au ocazia.

James Horner și muzica clasică

Iată-l așadar pe James Horner, al cărui ultim disc a fost lansat în 25 mai 2015 sub sigla casei Mercury Classics, divizie a concernului Universal Music, un disc pe care-l puteți asculta în 3 august, de la ora 19.00 la Radio România Muzical. Pas de deux se intitulează acest disc pe care apar numele violonistei Mari Samuelsen, violoncelistului Hakan Samuelsen și al Orchestrei Filarmonicii Regale din Liverpool, conduse de Vasily Petrenko. Prima lucrare de pe acest album este semnată de James Horner – este vorba despre concertul Pas de deux  despre care James Horner a spus în interviul pe care-l veți putea asculta și la Radio România Muzical: „A fost o adevărată provocare să scriu un Dublu concert pentru vioară, violoncel și orchestră, mergînd pe urmele lui Brahms, nimeni nu a mai scris un asemenea concert de la Brahms încoace.”

James Horner și Johannes Brahms – apropierea nu este deloc forțată, pentru că există într-adevăr elemente comune între cei doi, chiar dacă-i despart mai bine de un secol (Johannes Brahms a scris Concertul op. 102 pentru vioară, violoncel și orchestră în anul 1887). Ceea ce vă garantez este audiția unei muzici semnate de James Horner cu totul speciale – sigur, este recognoscibil stilul compozitorului, cunoscut din coloanele sonore, însă cu un adaus suplimentar de condiment specific muzicii clasice, o rigurozitate a scriiturii, un anume tip de orchestrație, un ethos anume. Chiar mă întrebam, dacă Brahms ar fi trăit în secolul XXI, nu cumva ar fi scris precum James Horner?

Pe disc, alături de concertul lui James Horner figurează și alte trei lucrări scrise de alți compozitori contemporani care vin din aceeași arie stilistică largă: Arvo Part, Giovanni Sollima, Ludovico Einaudi, alături de cei doi soliști norvegieni, Mari și Hakon Samuelsen, apare și violoncelista americană Alisa Weilerstein, una dintre revelațiile din ultimii ani, o violoncelistă cu o tehnică și o pasiune aparte în interpretare.

Albumul James Horner este momentan disponibil din România pe itunes.com.

…Și o incursiune în secolul al XVI-lea

Cum vacanța presupune relaxare și căutare a unor posibilități de îndepărtare a stressului zilnic, vă recomand și audiția unui disc apărut în 8 iunie 2015, pe care figurează un repertoriu foarte rar abordat: muzică renascentistă germană. De fapt, ce știm despre muzica renascentistă germană? Foarte puține, mai curînd Italia și Flandra au fost în prim-planul secolului al XVI-lea. Iată însă că și pe teritoriul german au înflorit familii importante de muzicieni, printre ele, familia Praetorius (o latinizare a cuvîntului „învățat” din limba germană).

Muzica scrisă de familia Praetorius, mai precis de trei membri ai acesteia, Hieronymous, Jacob și Michael, se regăsește pe albumul Praetorius înregistrat de Corul și Ansamblul Balthazar Neumann, dirijate de spaniolul specializat (și) în muzica veche, Pablo Heras Casado. Doar ca simplă informație, Pablo Heras Casado a fost desemnat de revista Musical America, cea mai influentă publicație americană de profil, drept dirijorul anului 2014.

Deci, pentru cei care iubesc specialitățile muzicale sau pentru cei care pur și simplu caută relaxare și visare, departe de realitățile secolului XXI – Praetorius cu motete (gen polifonic sacru) din secolul al XVI-lea.

Discul Praetorius a fost difuzat la Radio România Muzical în 8 iunie și poate fi reascultat oricînd pe site-ul campaniei Votează discul de muzică clasică al anului 2015.